ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1297/2021

Ședința publică din data de 10 iunie 2021

asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.09.2020, sub nr. x/2020, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a formulat în contradictoriu cu intimata A., contestație la executare, solicitând instanței anularea tuturor actelor de executare emise de Societatea de Executori Judecătorești B., în dosarul execuțional nr. x/2020, precum și a executării silite înseși, întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare.

2.1. Prin sentința civilă nr. 444 din 22 ianuarie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Oradea, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut, în esență, că executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Oradea iar competența de soluționare a contestației la executare aparține instanței care a încuviințat anterior executarea.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Oradea a pronunțat sentința civilă nr. 1641 din 24 martie 2021, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut, în esență, că nu există niciun temei legal pentru stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare prin raportare la "instanța care a încuviințat executarea silită", unicul criteriu fiind, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "sediul sau domiciliul debitorului". Din dispozițiile legale nu reiese existența vreunui principiu în sensul că prin încuviințarea executării silite respectiva instanță "și-a câștigat competența" de soluționare și a celorlalte cereri și contestații formulate ulterior pe parcursul executării silite. Un exemplu relevant în acest sens ar fi situația în care executarea silită ar fi fost încuviințată de către o instanță necompetentă teritorial, iar, conform interpretării că instanța care a încuviințat executarea silită a devenit competentă să judece și contestația la executare, contestația prin care debitorul invocă acest motiv de nelegalitate a executării silite demarate împotriva sa ar trebui introdusă deci la instanța ce a încuviințat executarea, deși necompetentă teritorial prin raportare la disp. art. 651 C. proc. civ.

În consecință, constatând că, în speța de față, contestatorul-debitor este Ministerul Finanțelor Publice, care își are sediul în București, Bd. x, ce se află în circumscripția Judecătoriei Sector 5 București, s-a apreciat că, în mod corect, a introdus contestatorul prezenta contestație la Judecătoria Sector 5, această instanță fiind competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Oradea și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispozițiile în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a judeca pricina.

Obiectul cauzei în privința căreia s-a ivit prezentul conflict negativ de competență este reprezentat de contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu A., prin care s-a solicitat anularea tuturor actelor de executare emise de Societatea de Executori Judecătorești B., în dosarul execuțional nr. x/2020, precum și a executării silite înseși, întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare."

Înalta Curte reține că, în materia executării silite, stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial, se face în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Conform acestei norme legale, "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanței de executare competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a altor incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Prin raportare la normele legale enunțate, Înalta Curte reține că instanțele deopotrivă competente să soluționeze contestația la executare sunt cele de la sediul debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea.

Ca atare, în absența unui text de lege special care să reglementeze modalitatea de determinare a instanței de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispozițiile art. 112 și art. 116 C. proc. civ., contestatorul având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea contestației la executare la Judecătoria Sectorului 5 București, în a cărei rază teritorială de află sediul contestatorului, se apreciază că acesta a făcut alegerea de competență, fixând competența de soluționare a contestației la executare, în mod definitiv, în favoarea acestei instanțe.

Împrejurarea că Judecătoria Oradea a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite nu este de natură să atragă, în mod automat, competența acestei instanțe în soluționarea contestației la executare, întrucât nu există niciun text de lege care să statueze că, odată ce instanța s-a pronunțat în acest sens, ea devine competentă să soluționeze inclusiv contestațiile la executare, în condițiile în care se constată existența unei norme de competență pentru soluționarea contestației la executare ca fiind cea de la domiciliul sau sediul debitorului, iar, în cauză, sediul debitorului Ministerul Finanțelor Publice este în București.

Prin urmare, în situația de față, contestatorul a optat pentru sesizarea instanței de la sediul său.

Reținând că art. 651 alin. (1) C. proc. civ. definește instanța de executare, Înalta Curte constată că prezenta contestație la executare revine, spre competentă soluționare, Judecătoriei Sectorului 5 București, aceasta fiind prima instanță competentă sesizată de contestator.

Față de argumentele expuse și de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2021.