ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1296/2021

Ședința publică din data de 10 iunie 2021

asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.02.2020, sub nr. x/2020, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, a formulat în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., contestație la executare împotriva tuturor actelor de executare emise de Societatea de Executori Judecătorești G. în dosarul execuțional nr. x/2020, a executării silite înseși precum și a încheierii civile nr. 1105/2020 din 25.02.2020, de încuviințare a executării silite, pronunțate de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, solicitând admiterea contestației la executare și, pe cale de consecință, anularea tuturor actelor de executare de Societatea de Executori Judecătorești G. în dosarul execuțional nr. x/2020, a executării silite înseși precum și a încheierii civile nr. 1105/2020 din 25.02.2020, de încuviințare a executării silite, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020; admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

2.1. Prin sentința civilă nr. 5256 din 24 septembrie 2020, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Oradea, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut, în esență, că prin încheierea numărul 1105/2020 din camera de consiliu pronunțată la data de 25.02.2020 în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a încuviințat executarea silită demarată în dosarul execuțional nr. x/2020 al SEJ "G." împotriva debitorilor Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.

Așadar, în cadrul executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2020 al SEJ "G." există o pluralitate de debitori cu sedii în circumscripția unor judecătorii diferite, creditoarea alegând să învestească prin cererea sa Judecătoria Oradea, în circumscripția căreia se află sediul a trei dintre debitorii urmăriți silit.

Un alt aspect relevant pentru determinarea instanței competente este calitatea intimaților de judecători în cadrul Curții de Apel Oradea, potrivit cererii depuse la executor.

În consecință, dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. impun creditorului obligația de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Așadar, creditoarea din prezenta cauză, deși a învestit cu cererea lor Judecătoria Oradea, trebuiau să se îndrepte cu această cerere la oricare judecătorie din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Oradea.

Așadar, întrucât opțiunea creditoarei se oprește la determinarea Curții de Apel Oradea ca reper pentru aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat judecarea prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, judecătorie ce se află în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, învecinată Curții de Apel Oradea.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Alba Iulia a pronunțat sentința civilă nr. 759 din 2 aprilie 2021, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut, în esență, că față de existența unei pluralități de debitori, instanța de executare poate fi atât Judecătoria Oradea - competență determinată de sediul debitorilor Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea, cât și Judecătoria Sectorului 5 București - competență determinată de sediul debitorilor Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.

În ceea ce privește contestația la executare, în prezenta cauză, debitorul Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de contestator, deci reclamant, iar creditorii au calitatea de intimați, deci pârâți. Prin urmare, în această situație nu devine incident art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu creditorii, judecători în cadrul Tribunalului Bihor, au introdus cererea de chemare în judecată, ci debitorul Ministerul Finanțelor Publice.

În schimb, dacă contestația la executare ar fi fost introdusă de debitorii Tribunalul Bihor și/sau Curtea de Apel Oradea, Judecătoria Oradea nu ar mai fi fost competentă, față de prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. și calitatea de reclamanți a debitorilor, motiv pentru care ar fi devenit competente toate judecătoriile din circumscripțiile curților de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea, printre care și Judecătoria Alba Iulia, alături de Judecătoria Sectorului 5 București.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., în cazul competenței alternative alegerea instanței revine reclamantului. După ce face această alegere între două sau mai multe instanțe deopotrivă competente, reclamantul nu mai poate reveni asupra ei, nici pârâtul nu ar putea cere declinarea competenței, după cum nici instanța nu ar putea să o dispună din oficiu. Astfel, instanța sesizată de reclamant devine în mod exclusiv competentă să soluționeze acțiunea. În acest caz, competența este și rămâne câștigată în mod irevocabil instanței sesizate, drept consecință, niciunei alte instanțe nu-i mai aparține competența să soluționeze pricina.

În cauză, Judecătoria Sectorului 5 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia ca urmare a admiterii excepției necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, deși contestatorul a sesizat în mod legal această instanță, fiind una dintre instanțele de executare competente alternativ să soluționeze contestația la executare.

Drept consecință, numai instanței sesizate de reclamant îi aparține competența, alegerea acestuia determinând în mod irevocabil prorogarea de competență cu consecința înlăturării în același mod a competenței teritoriale a oricărei alte instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Alba Iulia și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispozițiile în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a judeca pricina.

Obiectul cauzei în privința căreia s-a ivit prezentul conflict negativ de competență este reprezentat de contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare de Societatea de Executori Judecătorești G. în dosarul execuțional nr. x/2020, a executării silite înseși precum și a încheierii civile nr. 1105/2020 din 25.02.2020, de încuviințare a executării silite, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020; admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare."

Înalta Curte reține că, în materia executării silite, stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial, se face în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Conform acestei norme legale, "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanței de executare competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a altor incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Prin raportare la normele legale enunțate, Înalta Curte reține că instanțele deopotrivă competente să soluționeze contestația la executare sunt cele de la sediul debitorilor Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.

Ca atare, în absența unui text de lege special care să reglementeze modalitatea de determinare a instanței de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispozițiile art. 112 și art. 116 C. proc. civ., contestatorul având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea contestației la executare la Judecătoria Sectorului 5 București, în a cărei rază teritorială de află sediul contestatorului, se apreciază că acesta a făcut alegerea de competență, fixând competența de soluționare a contestației la executare, în mod definitiv, în favoarea acestei instanțe.

Împrejurarea că Judecătoria Oradea a pronunțat încheierea de încuviințare a executărilor silite nu este de natură să atragă, în mod automat, competența Judecătoriei Alba Iulia, prin raportare la art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în soluționarea contestației la executare, întrucât nu există niciun text de lege care să statueze că, odată ce instanța s-a pronunțat în acest sens, ea devine competentă să soluționeze inclusiv contestațiile la executare, în condițiile în care se constată existența unei norme de competență pentru soluționarea contestației la executare ca fiind cea de la domiciliul sau sediul debitorului, iar, în cauză, sediul debitorului Ministerul Finanțelor Publice este în București.

Se constată că, din cuprinsul titlurilor executorii în baza cărora se efectuează executarea silită (hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea), rezultă că, în speță, creditorii au calitatea de judecători la Tribunalul Bihor.

Acest aspect ar fi putut atrage incidența art. 127 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Însă, în situația de față, contestatorul nu a înțeles să invoce aceste dispoziții legale, ci a optat pentru sesizarea instanței de la sediul său.

Reținând că art. 651 alin. (1) C. proc. civ. definește instanța de executare, Înalta Curte constată că prezenta contestație la executare revine, spre competentă soluționare, Judecătoriei Sectorului 5 București, aceasta fiind prima instanță competentă sesizată de contestator.

Față de argumentele expuse și de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2021.