ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1760/2020

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 februarie 2020, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestație la executare împotriva somației nr. x din 27 ianuarie 2020, emisă de Societatea de Executori Judecătorești B., în dosarul executional nr. x/2020, a executării silite înseși, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite nr. 51 din 10 ianuarie 2020, 2020, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2020, solicitând: admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de Societatea de Executori Judecătorești B. în dosarul executional nr. x/2020, până la soluționarea contestației la executare, admiterea contestației la executare, anularea somației nr. x din 27 ianuarie 2020, emisă de Societatea de Executori Judecătorești B., în dosarul execuțional nr. x/2020, anularea executării silite înseși, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite nr. 51 din 10 ianuarie 2020, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2020, admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712 și următoarele din C. proc. civ.

Prin sentința nr. 1800 din 21 mai 2020, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul Ministerul Finanțelor Publice și pe intimata A., în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivare, această instanță a reținut că potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii, iar, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare.

În ceea ce privește noțiunea de instanță de executare, aceasta este determinată prin dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În continuare, instanța a constatat că, în cadrul dosarului de executare nr. 7/E/2020, executarea silită se desfășoară împotriva debitorului Ministerul Finanțelor Publice alături de debitorii Ministerul Justiției, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 688 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2009, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1121/2009-R, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2009 și sentința civilă nr. 114/LM din 23 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 622/A din 18 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2014.

A mai reținut instanța că, având în vedere pluralitatea de debitori, executorul judecătoresc a înțeles să învestească Judecătoria Oradea cu o cerere de încuviințare a executării silite pentru toți debitorii (unii dintre ei având sediul în Oradea, jud. Bihor, iar alții dintre ei având sediul în București, sector 5), ținând cont de dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. și de faptul că prin încheierea nr. 51/2020 din 10 ianuarie 2020, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2020, a fost încuviințată executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2020 împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea.

Concluzionând, această instanță a stabilit că, în speță, competența de soluționare a contestației la executare revine Judecătoriei Oradea, care și-a reținut calitatea de instanță de executare în momentul pronunțării încheierii nr. 51/2020 din 10 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, prin care a fost încuviințată executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2020 împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea.

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea, secția civilă, prin sentința nr. 3206/2020 din 7 august 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale a invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Judecătoriei Sector 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Oradea și Judecătoria Sector 5 București; a suspendat judecata cauzei și, pe cale de consecință, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că potrivit art. 714 alin. (1), coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit o competență teritorială exclusivă pentru soluționarea cererii de suspendare a executării silite și a contestației la executare, respectiv la judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitorului, singurul criteriu legal pentru stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare și a suspendării executării silite fiind dat de domiciliul/sediul debitorului de la momentul sesizării organului de executare.

Instanța a mai apreciat că nu există niciun temei legal pentru stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare prin raportare la "instanța care a încuviințat executarea silită", unicul criteriu fiind, "sediul sau domiciliul debitorului", iar din dispozițiile legale nu reiese existența vreunui principiu în sensul că prin încuviințarea executării silite respectiva instanță "și-a câștigat competența" de soluționare și a celorlalte cereri și contestații formulate ulterior pe parcursul executării silite.

Constatând că, în speță, contestatorul-debitor este Ministerul Finanțelor Publice, care are sediul în București, Bd. x, ce se află în circumscripția Judecătoriei Sector 5 București, această instanță a conchis că Judecătoria Sectorului 5 București este competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză, în acest sens fiind și decizia nr. 1443/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-o situație similară.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei de față îl reprezintă cererea prin care contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestație la executare, solicitând admiterea contestației la executare, anularea somației nr. x din 27 ianuarie 2020, emisă de Societatea de Executori Judecătorești B., în dosarul execuțional nr. x/2020, anularea executării silite înseși, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite nr. 51/2020 din 10 ianuarie 2020, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2020; admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare, precum și suspendarea executării silite demarate de Societatea de Executori Judecătorești B., în dosarul executional nr. x/2020, până la soluționarea contestației la executare.

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Art. 651 C. proc. civ. prevede că "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Din aceste prevederi legale rezultă că, în cazul contestației la executare, competența teritorială este una exclusivă, astfel încât în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispozițiile procedurale care reglementează necompetența de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Având în vedere că debitorul contestator Ministerul Finanțelor Publice are sediul în București, Bd. x, Înalta Curte reține că instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Sectorului 5 București.

Împrejurarea că Judecătoria Oradea a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite nr. 51 din 10 ianuarie 2020 nu este de natură să atragă în mod automat competența și pentru soluționarea contestației la executare, atâta timp cât sediul debitorului se află în sectorul 5 al municipiului București, neexistând niciun text de lege care să statueze că instanța care a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite este competentă să soluționeze toate cererile ulterioare în materie de executare silită, inclusiv contestațiile la executare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii formulate de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimata A. și cu intimatul Societatea de Executori Judecătorești "B.", având ca obiect, contestație la executare", în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii formulate de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimata A. și cu intimatul Societatea de Executori Judecătorești "B.", având ca obiect "contestație la executare", în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2020.