ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 309/2025

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 9 august 2023, sub nr. x/284/2023, pe rolul Judecătoriei Răcari, reclamanta Societatea A S.A., în contradictoriu cu pârâtul B, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.877 lei, reprezentând debit principal, a penalităților de întârziere de 0,5%/zi, în cuantum de 455,7 lei, calculate de la scadența facturii, respectiv 30 ianuarie 2023, până la data de 4 august 2023, și în continuare până la data plății integrale a debitului restant, limitate la cuantumul debitului principal, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Răcari

Prin sentința civilă nr. 750 din 18 aprilie 2024, Judecătoria Răcari a admis excepția necompetenței sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Societatea A S.A. și pe pârâtul B, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că i-a fost dedus judecății un raport juridic care a luat naștere între un profesionist și un consumator. Potrivit dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., astfel de cereri pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului. Întrucât la data introducerii acțiunii, domiciliul pârâtului se afla în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București, aceasta este competentă să soluționeze cauza.

Prin urmare, Judecătoria Răcari a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București

Prin sentința civilă nr. 9825 din 21 octombrie 2024, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu. A declinat soluționarea cererii de valoare redusă formulate de reclamanta Societatea A S.A., în contradictoriu cu pârâtul B, în favoarea Judecătoriei Răcari. A constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că Judecătoria Răcari a invocat excepția necompetenței sale teritoriale cu nerespectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. Aceasta a pronunțat o încheiere interlocutorie, prin care a constatat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza. Astfel, competența a fost câștigată definitiv de Judecătoria Răcari.

În consecință, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Răcari îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea de valoare redusă formulată de reclamanta Societatea A S.A., în contradictoriu cu pârâtul B.

Judecătoria Răcari și Judecătoria Sectorului 5 București și-au declinat, reciproc, competența de soluționare a cauzei, prima dintre instanțe stabilind competența în raport cu domiciliul pârâtului, conform prevederilor art. 121 C. proc. civ., iar cea de a doua instanță reținând neinvocarea excepției necompetenței teritoriale în termenul prevăzut de dispozițiile art. 131 alin. (1) din același act normativ.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., ,,(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, în situația în care excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile impuse de legiuitor, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată. Aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

În acest sens s-a statuat și prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în considerentele căreia se arată că:

„65. Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) C. proc. civ. (...)

De asemenea, potrivit par. 72 din aceeași decizie de unificare a practicii judiciare, „instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competența în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară.”

Din examinarea actelor dosarului reiese că Judecătoria Răcari a stabilit un prim termen de judecată la data de 22 februarie 2024, în camera de consiliu, fără citarea părților, prin raportare la specificul procedural al cererii cu care a fost învestită. La acel termen, a constatat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și a rămas în pronunțare cu privire la pretențiile care fuseseră deduse judecății.

Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 11 martie 2024, instanța a respus cauza pe rol pentru citarea pârâtului la adresa care rezultă din baza de date D.E.P.A.B.D.

La termenul următor, din data de 18 aprilie 2024, Judecătoria Răcari a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei către Judecătoria Sectorului 5 București.

Înalta Curte constată că instanța inițial învestită și-a verificat competența, pronunțând o încheiere interlocutorie, asupra căreia nu mai poate reveni. Astfel, excepția necompetenței teritoriale a fost invocată cu depășirea limitei temporale prevăzute de art. 131 C. proc. civ.

Or, neinvocarea în termen a acestei excepții are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Răcari este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

Definitivă.

Pronunțată, astăzi 6 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 C. proc. civ.