ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5214/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 245 din 1 iunie 2012 a Curții de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul T.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor – Autoritatea pentru Inundații și Managementul Apelor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă pentru capătul de cerere privind efectuarea documentelor la Ministerul Economiei să asigure proiectarea și execuția lucrărilor de refacere a zonei din perimetrul minei Albeni I, iar celelalte capete de cerere au fost respinse ca nefondate.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat obligarea Ministerului Mediului și Pădurilor să întreprindă demersurile necesare pe lângă Ministerul Economiei, astfel încât acesta să oblige SC C. SA la demararea de urgență a licitației pentru elaborarea proiectului și executarea lucrărilor de închidere a minei nr. 1 Albeni, panourile 1, 2, 3 și 4. Pe de altă parte, s-a solicitat să se clarifice situația privind determinarea suprafeței, fostă teren arabil, din parcela 61, tarlaua 79, distrusă prin eroziunea de mal stând a râului Gilort și acordarea de despăgubiri materiale de 2.000 lei pentru reclamant, impunând totodată executarea cu prioritate a lucrărilor prevăzute în proiectul de regularizare a râului Gilort în zona satului Bolbocești – Albeni.

Reclamantul s-a adresat Ministerului Mediului și Pădurilor, iar Autoritatea pentru Inundații Managementul Apelor i-a răspuns prin adresa nr. 38167/SC din 8 februarie 2012 în care s-a menționat că Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri îi revine competența de a elabora documentația de închidere a minei, iar pentru suprafața de teren afectată de eroziune s-a arătat că este necesară efectuarea unei schițe cadastrale a terenului pentru a se determina suprafața erodată. Curtea a reținut că această adresă nu poate fi considerată act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004 deoarece indică reclamantului autoritățile competente în vederea luării măsurilor solicitate, fără a produce consecințe juridice directe asupra acestuia și nu este niciunul asimilat pentru că nu a fost reținut un exces de putere în exprimarea refuzului de a soluționa o cerere și nici caracterul nejustificat al acestuia.

Subsidiar, s-a reținut că din adresa nr. 8149 din 14 octombrie 2011 rezultă că terenul proprietatea reclamantului afectat de alunecări de teren face parte din cadrul obiectivului minier Albeni – Panoul 1, 2, 3 și 4, pentru care nu este întocmită încă documentația „Proiect tehnic de închidere a minei și refacerea mediului”. Un asemenea proiect este dat în competența ministerului de resort prin societatea specializată pentru conservarea și închiderea minelor, potrivit art. 19 din Ordinul M.I.R. nr. 273/2003 și, de aceea, competența nu aparține autorității pârâte, aceasta fiind lipsită de calitate procesuală pasivă. Solicitarea reclamantului în sensul efectuării demersurilor necesare având în vedere prerogativele privind acordarea avizului/ acordului de mediu pentru anumite investiții nu a putut fi reținută, pe fondul obligațiilor statuate în sarcina factorilor implicați.

Au fost invocate dispozițiile art. 52 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2003 și art. 14 alin. (1) lit. n) din H.G. nr. 112/2009 și s-a apreciat că această atribuție nu aparține ministerului pârât, iar pe de altă parte are ca premisă existența unui aviz/ acord de mediu dat pe fondul existenței unui proiect având ca obiect efectuarea de lucrări cu impact asupra zonelor la care se referă dispozițiile legale, ceea ce nu a fost reținut în speță. În ceea ce privește al doilea capăt de cerere privind reducerea suprafeței deținută în proprietate prin eroziunea de mal stâng a râului Gilort, s-a constatat că reclamantul nu a formulat o cerere concretă și instanța nu a putut să dispună clarificarea situației în contradictoriu cu autoritatea pârâtă.

În primul rând, s-a arătat că Ministerul Mediului și Pădurilor nu are competență în materia identificării suprafețelor de teren deținute de către proprietarii particulari, iar reducerea suprafeței de teren nu atrage obligația ministerului pârât. Din probele administrate, instanța de fond a apreciat că pârâta nu poartă răspunderea consecințelor negative produse asupra bunurilor imobile ale reclamantului. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T.A. și a considerat că hotărârea este nelegală și netemeinică. În motivele de recurs s-a arătat că perimetrul este afectat de dezastre naturale, iar Ministerul Mediului și Pădurilor este gestionarul problemelor de mediu și deci, nu poate fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive.

3. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Reclamantul a solicitat instanței de fond obligarea Ministerului Mediului și Pădurilor să întreprindă demersurile necesare pe lângă Ministerul Economiei, astfel încât acesta să oblige SC C. SA la demararea de urgență a licitației pentru elaborarea proiectului și executarea lucrărilor de închidere a minei nr. 1 Albeni, panourile 1, 2, 3 și 4 și să se clarifice situația privind determinarea suprafeței, fostă teren arabil, din parcela 6 1 , tarlaua 79, distrusă prin eroziune de mal stâng a Gilortului, acordarea de despăgubiri materiale de 2.000 lei pentru reclamant și executarea cu prioritate a lucrărilor prevăzute în proiectul de regularizare a râului Gilort în zona satului Bolbocești – Albeni.

Instanța de fond a respins cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor – Autoritatea pentru Inundații și Managementul Apelor pentru capătul de cerere privind efectuarea demersurilor la Ministerul Economiei să asigure proiectarea și execuția lucrărilor de refacere a zonei de perimetrul minei Albeni 1 ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În motivele de recurs a fost criticată numai soluția cu privire la acest capăt de cerere și nu au fost prezentate argumente care să susțină nelegalitatea hotărârii atacate și s-a susținut numai că Ministerul Mediului și Pădurilor este gestionarul problemelor de mediu.

Însă, primul capăt de cerere nu vizează o problemă de mediu care să fie gestionată de pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor, ci efectuarea demersurilor față de o altă autoritate (Ministerul Economiei) să asigure proiectarea și execuția lucrărilor de refacere a zonei de perimetrul minei Albeni 1, aspect ce nu intră în atribuțiile autorității pârâte. Conform art. 52 din Legea nr. 85/2003, legea minelor „(1) Inițiativa de încetare a activității unei mine sau cariere aparține titularului licenței de exploatare, care prezintă autorității competente o cerere însoțită de planul de încetare a activității actualizat, cuprinzând: a) motivația încetării activității, bazată pe o documentație tehnico-economică; b) programul tehnic de dezafectare sau conservare a exploatării, ce va include și programul de monitorizare a factorilor de mediu post-închidere.

În cazul companiilor și societăților naționale miniere, programul va fi aprobat în prealabil de ministerul de resort; c) programul de protecție socială a personalului, prin redistribuire și/ sau reconversie profesională, despăgubiri financiare și/ sau măsuri de dezvoltare regională pentru crearea de noi locuri de muncă, întocmit conform legii, după consultarea cu grupurile afectate, și aprobat de autoritatea competentă în domeniul protecției sociale. În cazul companiilor și societăților naționale miniere, acesta este aprobat în prealabil și de ministerul de resort; d) autorizația de gospodărire a apelor și autorizația de mediu pentru închiderea minei sau a carierei respective; e) procedura de dezafectare și de eliberare a terenului.

(2) Activitatea minieră încetează prin decizia autorității competente, după analiza și acceptarea de către autoritatea competentă și ministerul de resort, după caz, a planului de încetare a activității și după punerea lui în aplicare. Decizia de conservare/ închidere a minei sau a carierei aparținând companiilor și societăților naționale miniere va fi aprobată de Guvern, conservarea/ închiderea urmând a fi finanțată și din fonduri bugetare. (3) Închiderea minelor și refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi și care nu fac obiectul unei licențe se vor face cu acordul autorității competente, de către ministerul de resort, prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare.

(4) Perimetrele miniere cu activitate de exploatare temporar închisă, avizată conform art. 51 alin. (3), pot fi date în concesiune/ administrare altui titular după oprirea activității. În acest scop autoritatea competentă va organiza concurs public de ofertă”. Din conținutul acestui text rezultă că Ministerul Mediului are ca atribuție emiterea autorizației de mediu pentru închiderea unei mine, dar procedura legată de încetarea activității unei mine și de dezafectarea și eliberarea terenului trebuie întocmită de alte autorități și nu de acest minister și, de aceea, în mod legal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive pentru acest capăt de cerere. Pentru celelalte capete de cerere se constată că recurentul nu a formulat critici în motivele de recurs.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/ 2004, va fi respins recursul va nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de reclamantul T.A. împotriva Sentinței nr. 245/F-Cont din 1 iunie 2012 a Curții de Apel pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2012.