ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5214/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin Sentința nr. 245

din 1 iunie 2012 a Curții de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul T.A. în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor – Autoritatea pentru

Inundații și Managementul Apelor ca fiind formulată împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă pentru capătul de cerere privind efectuarea documentelor

la Ministerul Economiei să asigure proiectarea și execuția lucrărilor de

refacere a zonei din perimetrul minei Albeni I, iar celelalte capete de cerere

au fost respinse ca nefondate.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat obligarea

Ministerului Mediului și Pădurilor să întreprindă demersurile necesare pe lângă

Ministerul Economiei, astfel încât acesta să oblige SC C. SA la demararea de

urgență a licitației pentru elaborarea proiectului și executarea lucrărilor de

închidere a minei nr. 1 Albeni, panourile 1, 2, 3 și 4.

Pe de altă parte, s-a

solicitat să se clarifice situația privind determinarea suprafeței, fostă teren

arabil, din parcela 61, tarlaua 79, distrusă prin eroziunea de mal stând a

râului Gilort și acordarea de despăgubiri materiale de 2.000 lei pentru reclamant,

impunând totodată executarea cu prioritate a lucrărilor prevăzute în proiectul

de regularizare a râului Gilort în zona satului Bolbocești – Albeni.

Reclamantul s-a

adresat Ministerului Mediului și Pădurilor, iar Autoritatea pentru Inundații

Managementul Apelor i-a răspuns prin adresa nr. 38167/SC din 8 februarie 2012

în care s-a menționat că Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de

Afaceri îi revine competența de a elabora documentația de închidere a minei,

iar pentru suprafața de teren afectată de eroziune s-a arătat că este necesară

efectuarea unei schițe cadastrale a terenului pentru a se determina suprafața

erodată.

Curtea a reținut că

această adresă nu poate fi considerată act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004

deoarece indică reclamantului autoritățile competente în vederea luării

măsurilor solicitate, fără a produce consecințe juridice directe asupra

acestuia și nu este niciunul asimilat pentru că nu a fost reținut un exces de

putere în exprimarea refuzului de a soluționa o cerere și nici caracterul

nejustificat al acestuia.

Subsidiar, s-a

reținut că din adresa nr. 8149 din 14 octombrie 2011 rezultă că terenul

proprietatea reclamantului afectat de alunecări de teren face parte din cadrul

obiectivului minier Albeni – Panoul 1, 2, 3 și 4, pentru care nu este întocmită

încă documentația „Proiect tehnic de închidere a minei și refacerea mediului”.

Un asemenea proiect

este dat în competența ministerului de resort prin societatea specializată

pentru conservarea și închiderea minelor, potrivit art. 19 din Ordinul M.I.R. nr.

273/2003 și, de aceea, competența nu aparține autorității pârâte, aceasta fiind

lipsită de calitate procesuală pasivă.

Solicitarea

reclamantului în sensul efectuării demersurilor necesare având în vedere

prerogativele privind acordarea avizului/ acordului de mediu pentru anumite

investiții nu a putut fi reținută, pe fondul obligațiilor statuate în sarcina

factorilor implicați.

Au fost invocate

dispozițiile art. 52 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2003 și art. 14 alin. (1)

lit. n) din H.G. nr. 112/2009 și s-a apreciat că această atribuție nu aparține

ministerului pârât, iar pe de altă parte are ca premisă existența unui aviz/

acord de mediu dat pe fondul existenței unui proiect având ca obiect efectuarea

de lucrări cu impact asupra zonelor la care se referă dispozițiile legale, ceea

ce nu a fost reținut în speță.

În ceea ce privește

al doilea capăt de cerere privind reducerea suprafeței deținută în proprietate

prin eroziunea de mal stâng a râului Gilort, s-a constatat că reclamantul nu a

formulat o cerere concretă și instanța nu a putut să dispună clarificarea

situației în contradictoriu cu autoritatea pârâtă.

În primul rând, s-a

arătat că Ministerul Mediului și Pădurilor nu are competență în materia

identificării suprafețelor de teren deținute de către proprietarii particulari,

iar reducerea suprafeței de teren nu atrage obligația ministerului pârât.

Din probele

administrate, instanța de fond a apreciat că pârâta nu poartă răspunderea

consecințelor negative produse asupra bunurilor imobile ale reclamantului.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul T.A. și a considerat că hotărârea este

nelegală și netemeinică.

În motivele de recurs

s-a arătat că perimetrul este afectat de dezastre naturale, iar Ministerul

Mediului și Pădurilor este gestionarul problemelor de mediu și deci, nu poate

fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul pentru următoarele considerente:

Reclamantul a

solicitat instanței de fond obligarea Ministerului Mediului și Pădurilor să

întreprindă demersurile necesare pe lângă Ministerul Economiei, astfel încât

acesta să oblige SC C. SA la demararea de urgență a licitației pentru

elaborarea proiectului și executarea lucrărilor de închidere a minei nr. 1

Albeni, panourile 1, 2, 3 și 4 și să se clarifice situația privind determinarea

suprafeței, fostă teren arabil, din parcela 6

1

, tarlaua 79, distrusă

prin eroziune de mal stâng a Gilortului, acordarea de despăgubiri materiale de

2.000 lei pentru reclamant și executarea cu prioritate a lucrărilor prevăzute

în proiectul de regularizare a râului Gilort în zona satului Bolbocești –

Albeni.

Instanța de fond a

respins cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului

și Pădurilor – Autoritatea pentru Inundații și Managementul Apelor pentru

capătul de cerere privind efectuarea demersurilor la Ministerul Economiei să

asigure proiectarea și execuția lucrărilor de refacere a zonei de perimetrul

minei Albeni 1 ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă.

În motivele de recurs

a fost criticată numai soluția cu privire la acest capăt de cerere și nu au

fost prezentate argumente care să susțină nelegalitatea hotărârii atacate și

s-a susținut numai că Ministerul Mediului și Pădurilor este gestionarul

problemelor de mediu.

Însă, primul capăt de

cerere nu vizează o problemă de mediu care să fie gestionată de pârâtul

Ministerul Mediului și Pădurilor, ci efectuarea demersurilor față de o altă

autoritate (Ministerul Economiei) să asigure proiectarea și execuția lucrărilor

de refacere a zonei de perimetrul minei Albeni 1, aspect ce nu intră în

atribuțiile autorității pârâte.

Conform art. 52 din

Legea nr. 85/2003, legea minelor „(1) Inițiativa de încetare

a activității unei mine sau cariere aparține titularului licenței de

exploatare, care prezintă autorității competente o cerere însoțită de planul de

încetare a activității actualizat, cuprinzând: a)

motivația încetării activității, bazată pe o documentație tehnico-economică; b) programul tehnic de dezafectare sau conservare a

exploatării, ce va include și programul de monitorizare a factorilor de mediu

post-închidere. În cazul companiilor și societăților naționale miniere, programul

va fi aprobat în prealabil de ministerul de resort; c)

programul de protecție socială a personalului, prin redistribuire și/ sau

reconversie profesională, despăgubiri financiare și/ sau măsuri de dezvoltare

regională pentru crearea de noi locuri de muncă, întocmit conform legii, după

consultarea cu grupurile afectate, și aprobat de autoritatea competentă în

domeniul protecției sociale. În cazul companiilor și societăților naționale

miniere, acesta este aprobat în prealabil și de ministerul de resort; d) autorizația de gospodărire a apelor și autorizația de mediu

pentru închiderea minei sau a carierei respective; e)

procedura de dezafectare și de eliberare a terenului.

(2)

Activitatea minieră încetează prin decizia autorității competente, după analiza

și acceptarea de către autoritatea competentă și ministerul de resort, după

caz, a planului de încetare a activității și după punerea lui în aplicare.

Decizia de conservare/ închidere a minei sau a carierei aparținând companiilor

și societăților naționale miniere va fi aprobată de Guvern, conservarea/ închiderea

urmând a fi finanțată și din fonduri bugetare.

(3)

Închiderea minelor și refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al

lucrărilor de explorare oprite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi

și care nu fac obiectul unei licențe se vor face cu acordul autorității

competente, de către ministerul de resort, prin direcțiile de specialitate, cu

fonduri bugetare.

(4) Perimetrele miniere cu activitate de

exploatare temporar închisă, avizată conform art. 51 alin. (3), pot fi date în

concesiune/ administrare altui titular după oprirea activității. În acest scop

autoritatea competentă va organiza concurs public de ofertă”.

Din conținutul

acestui text rezultă că Ministerul Mediului are ca atribuție emiterea

autorizației de mediu pentru închiderea unei mine, dar procedura legată de

încetarea activității unei mine și de dezafectarea și eliberarea terenului

trebuie întocmită de alte autorități și nu de acest minister și, de aceea, în

mod legal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive pentru

acest capăt de cerere.

Pentru celelalte

capete de cerere se constată că recurentul nu a formulat critici în motivele de

recurs.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/ 2004, va fi respins recursul va

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de reclamantul T.A. împotriva Sentinței nr. 245/F-Cont din 1 iunie 2012 a Curții de Apel pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 decembrie 2012.