Decizia nr. 4126/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/54/2015, reclamanta Asociația Ceata Locuitorilor din satele Mărășești-Stănești a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (în prezent, Ministerul Apelor și Pădurilor), solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâtului la acordarea de compensații, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice, pentru anul 2014, în cuantum de 124.110,20 RON, pentru suprafața totală de 222,5 ha, situată în situl Natura 2000.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 399 din 06.10.2015, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul să-i plătească suma de 124.110,20, cu titlu de compensații aferente anului 2014.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (în prezent, Ministerul Apelor și Pădurilor) care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii reclamantei, ca inadmisibilă și neîntemeiată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestui motiv de recurs partea a susținut faptul că prima instanță nu a ținut seama de împrejurarea că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nr. C (2012) 5166 final din 19.07.2012 nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României Hotărârea de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații. Recurentul a mai precizat că, în lipsa Normelor metodologice, nu se poate reține refuzul său nejustificat de acordare a despăgubirilor solicitate de intimată, întrucât documentația înaintată nu are o bază legală de calculație privind stabilirea întinderii prejudiciului. De asemenea, a menționat și faptul că Direcția Finanțelor Publice Craiova nu a avizat decontul justificativ.

Apărările formulate în cauză Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Răspunzând punctual la motivul de recurs, partea a menționat următoarele: Vinovăția neacordării despăgubirilor nu poate fi "transferată" către Direcția Finanțelor Publice care nu putea să avizeze plata sumelor solicitate atâta timp cât ele nu erau prevăzute în buget, deoarece această operațiune trebuia realizată de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. După primirea Deciziei favorabile a Comisiei Europene, cele două organe centrale care răspundeau de silvicultură (Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură) nu și-au respectat obligațiile legale de a proceda la fundamentarea anuală a necesarului de fonduri și de a înscrie în bugetele proprii banii necesari acordării acestor despăgubiri. Ca atare, este vorba despre refuzul nejustificat al unui organ al administrației centrale de a întreprinde demersurile legale pentru acordarea despăgubirilor cuvenite persoanei îndreptățite. Baza legală pentru acordarea despăgubirilor solicitate o reprezintă prevederile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, art. 1 din H.G. nr. 861/2009 privind Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și cele proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale și pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond. În Decizia Comisiei Europene nu există niciun articol care să condiționeze acordarea despăgubirilor de apariția unui nou act normativ.

Procedura derulată în recurs Prin cererea depusă la dosar la data de 09.03.2017, Ministerul Mediului a solicitat instanței să ia act de transmisiunea calității procesuale către Ministerul Apelor și Pădurilor, în raport de dispozițiile art. 13 și art. 20 din O.U.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22.06.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Prin încheierea de ședință din data de 12.10.2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 15.12.2017. Intimata a formulat concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului, arătând că s-a îndeplinit condiția primirii avizului favorabil al Comisiei Europene, respectiv Decizia Comisiei (3.1.2017) în Anexă C (2016) 8769 final, comunicată Reprezentanței permanente a României la Bruxelles la data de 04.01.2017; în plus, a fost adoptată H.G. nr. 447/2017.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea și concluziile scrise prezentate de intimată, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Obiectul prezentei acțiuni judiciare îl constituie refuzul nejustificat al recurentului-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (în prezent, Ministerul Apelor și Pădurilor) de acordare către intimata-reclamantă Asociația Ceata Locuitorilor din satele Mărășești-Stănești a despăgubirilor aferente anului 2014, în cuantum de 124.110,20, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice, pentru suprafața de pădure de 222,5 ha, situată în situl Natura 2000, Geoparcul Platoul Mehedinți. Prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâtul să acorde reclamantei compensații în sumă de 124.110,20, pentru suprafața de pădure de 222,50 ha. Pentru a pronunța această soluție, instanța avut în vedere, în esență, următoarele argumente juridice: * în raport de dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. g) din O.G. nr. 96/1998, reclamanta este îndreptățită să primească compensații pentru respectarea restricțiilor din aria naturală protejată în care se regăsesc și terenurile proprietatea sa; * dreptul reclamantei la acordarea despăgubirilor este actual, deoarece s-a primit avizul favorabil al Comisiei Europene prin Decizia nr. C (2012) 5166 final din 19.07.2012; * reclamanta a urmat întreaga procedură reglementată de H.G. nr. 861/2009 (act normativ care este în vigoare); * despăgubirile au fost calculate de ocolul silvic și nu au fost contestate de partea adversă. Instanța de control judiciar nu poarte împărtăși soluția primei instanțe, pentru următoarele motive: Prin cererea înregistrată la Comisariatului de Regim Silvic și Cinegetic Rm-Vâlcea sub nr. x din 09 martie 2015, intimata-reclamantă Asociația Ceata Locuitorilor din satele Mărășești-Stănești a solicitat compensații, pentru anul 2014, în sumă de 124.110,20, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice, pentru suprafața de pădure de 222,50 ha, situată în județul Vâlcea, Ocolul Silvic Buila, tipul funcțional T2. Intimata-reclamantă și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic și pe H.G. nr. 861/2009 privind Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și cele proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale și pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond. Decontul justificativ a fost întocmit în temeiul prevederilor Anexei 4 la H.G. nr. 861/2009. Prin Raportul de inspecție fiscală nr. x din 25 mai 2015 întocmit de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova s-a respins de la avizare suma solicitată de intimată, cu motivarea că "acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice și juridice care dețin păduri incluse în T1 și T2 din cadrul siturilor Natura 2000 se poate face numai după aprobarea și publicarea proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice. Prin aceste norme metodologice se instituie un cadru legal de acordare a acestor compensații, începând cu anul 2010, diferit de cel prevăzut de H.G. nr. 861/2009 (hotărâre ce se va abroga parțial la data publicării noilor norme)." . Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte apreciază soluția de respingere a cererii intimatei, fundamentată pe prevederile H.G. nr. 861/2009, ca fiind corectă. Conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru (…) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă." Așa cum s-a statuat prin Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislația națională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocațiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat. În acest sens, a fost elaborat proiectul de Hotărâre de Guvern privind Normele metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă. Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisiei Europene schema de ajutor de stat, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Prin Decizia nr. C (2016) 8769 final din data de 03.01.2017, Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre de Guvern anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piața internă. În temeiul art. 2.4 din Decizie, durata schemei de ajutor de stat este "de la data aprobării de către Comisie până la 31 decembrie 2020." Pe baza Deciziei Comisiei Europene anterior menționată, a prevederilor Orientărilor Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale 2014-2020 și a art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, a fost adoptată H.G. nr. 447 din 30.06.2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă. Potrivit art. 11 din acest act normativ: "durata de aplicare a prezentei scheme este de la data intrării in vigoare a prezentei hotărâri și până la data de 31 decembrie 2020, inclusiv." Conform art. 12 din aceeași Hotărâre de Guvern: "valoarea totală maximă aferentă schemei pentru perioada 2017-2020 este de 285 milioane RON și se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul aprobat cu această destinație Ministerului Apelor și Pădurilor." În baza art. 17 din hotărâre, la data intrării sale în vigoare se abrogă H.G. nr. 861/2009. În concluzie, Înalta Curte reține că intimata nu este îndreptățită la despăgubiri solicitate și calculate, pentru anul 2014, în temeiul H.G. nr. 861/2009 - act normativ care nu era aplicabil în speța de față. Intimata nu poate beneficia de despăgubiri nici potrivit schemei de ajutor de stat avizată prin Decizia nr. C (2016) 8769 final din data de 03.01.2017 și pusă în aplicare prin H.G. nr. 447 din 30.06.2017, în raport de data intrării in vigoare a acesteia. Pe cale de consecință, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.