ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1970/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 29.01.2018, sub nr. x/2015, reclamanta Asociația Ceata Locuitorilor din satele Mărășești-Stănești a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor și pârâtul Guvernul României, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la acordarea de compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care, în calitate de proprietari, nu le-au putut recolta datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, în sumă totală de 548.325,07 RON pentru anii 2014,2015,2016 și perioada 01.01.2017-06.07.2017 după cum urmează: - 124.110,20 RON pentru anul 2014 - 171.654,11 RON pentru anul 2015 - 167.913,80 RON pentru anul 2016 - 84.646,96 RON pentru perioada 01.01.2017-06.07.2017, pentru suprafața totală de 225,5 ha situată în Situl Natura 2000, Geoparcul Platoul Mehedinți. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzii legale de la data introducerii acțiunii până la plata efectivă a sumei datorate.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 244 din 23 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României și a fost respinsă acțiunea formulată împotriva acestui pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația Ceata Locuitorilor din Satele Mărășești-Stănești împotriva pârâtului Ministerul Apelor și Pădurilor, reținându-se că refuzul pârâtului Ministerul Apelor și Pădurilor de a aviza plata sumei solicitată nu este nejustificat, în înțelesul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 244 din 23 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Asociația Ceata Locuitorilor din Satele Mărășești-Stănești, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta-reclamantă a invocat, în esență, următoarele: - instanța de fond a dat o interpretare greșită și contradictorie prevederilor legale incidente, principalul considerent avut în vedere fiind acela că refuzul de acordare a compensațiilor nu este nejustificat întrucât Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 447/2017 nu produc efecte retroactive, ignorând incidența în cauză a H.G. nr. 2151/2004, precum și existența avizului favorabil al Comisiei Europene care vizează acordarea compensațiilor pentru produsele pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amendamente silvice pentru perioada 2014-2020; - în mod greșit instanța de fond a reținut lipsa culpei autorității intimate Ministerul Apelor și Pădurilor, de vreme ce, atât dispozițiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cât și prevederile art. 1 din H.G. nr. 86/22.07.2009 reglementează acordarea unei juste și prealabile despăgubiri, plătită anual, care să compenseze integral veniturile nerealizate de către proprietarii de păduri.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Apelor și Pădurilor nu a depus întâmpinare. Deși lipsit de calitate procesuală pasivă în recurs, întrucât soluția instanței de fond în sensul admiterii lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României nu a fost recurată, bucurându-se de autoritate de lucru judecat sub acest aspect, pârâtul Guvernul României a depus la dosar la data de 8 august 2017 întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru netimbrare, solicitând totodată menținerea ca legală a dezlegării date excepției lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României.

Procedura derulată în recurs Prin rezoluția din 4 decembrie 2018 a completului investit cu soluționarea cauzei a fost fixat termen de judecată în ședință publică fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. În ședința publică de la 20 mai 2020, Înalta Curte a constatat că recurenta-reclamantă a achitat taxa de timbru aferentă motivului de recurs invocat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Recurenta-reclamantă Asociația Ceata Locuitorilor din Satele Mărășești-Stănești a solicitat instanței de contencios administrativ cenzurarea refuzului nejustificat al intimatului-reclamant de a plăti compensațiile aferente perioadei 2014-6.07.2017 pentru lipsa de folosință a terenurilor forestiere în suprafață de 225,5 ha incluse în Situl Natura 2000 ROSC I0198 Geoparcul Platoul Mehedinți. Soluționând cauza, curtea de apel a respins cererea de chemare în judecată reținând că refuzul autorității intimate de a aviza plata sumei solicitate este justificat, întrucât nu au fost adoptate normele metodologice de către legiuitorul delegat, neexistând astfel bază legală pentru acordarea compensațiilor. Instanța de control judiciar nu împărtășește aceasta solutie în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident situației de fapt. Astfel, Înalta Curte constată că prima instanță nu a analizat susținerile recurentei-reclamante privind îndeplinirea condițiilor pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic și de art. 4 lit. s) pct. 4 din O.G. nr. 14/2010, respectiv existența deciziei Comisiei Europene nr. C(2016)8769 comunicată Reprezentanței permanente a României la Bruxelles la data de 4.01.2017, precum și adoptarea normelor metodologice prin H.G. nr. 447/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 526 din 6.07.2017. Cu referire la acordarea compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, instanța de control judiciar reține că prin decizia nr. 36/23.11.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că "Pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind masuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010". Prin urmare, începând cu 1.01.2010, acordarea compensațiilor în discuție reclamă în mod obligatoriu parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier și adoptarea cadrului normativ intern, respectiv a normelor metodologice de către legiuitorul delegat cu rol determinant în individualizarea dreptului la compensații al beneficiarului. În speță, deși recurenta-reclamantă a invocat în cuprinsul cererii de chemare în judecată atât Decizia Comisiei Europene C(2016)8769 din 3.01.2017 privind aplicarea Orientărilor Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier și în zonele rurale în perioada 2014-2020, cât și H.G. nr. 447/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, instanța de fond nu a analizat incidența acestora asupra compensațiilor aferente perioadei solicitate de recurenta-reclamantă, respectiv 2014-6.07.2017. Soluția de respingere a cererii de chemare în judecată exclusiv în considerarea inexistenței cadrului legal pentru acordarea compensațiilor, fără o analiză aprofundată a argumentelor invocate sub aspectul existenței deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutorul de stat si adoptarea cadrului normativ intern echivalează cu necercetarea fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs să exercite controlul judiciar asupra sentinței recurate. În aceste condiții, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa, în parte, sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță în ceea ce privește soluționarea pe fond a cauzei; va menține dispoziția privind soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României.