ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 733/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 25.11.2015 a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamanta Obștea de Moșneni Schela, - înființată prin sentința civilă nr. 52 a Judecătoriei Tg-Jiu dată în dosarul nr. x/2005, reprezentată prin A., în calitate de președinte -, prin care reclamanta chemat în judecată Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, pentru ca în contradictoriu cu acesta să se dispună obligarea la acordarea de compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care, ei ca proprietari, nu le-au putut recolta datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă în sumă de 115.286,58 RON pentru anul 2013 pentru suprafața de 907,2 ha și în sumă de 115.286,58 RON pentru anul 2014 (totalul sumei pentru anii 2013-2014 =230.573,16) pentru suprafața de 907,2 ha situată în Situl Natura 2000 .

A solicitat obligarea Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor și la plata dobânzii legale de la data introducerii acțiunii până la plata efectivă a sumei datorate.

În drept, a susținut că aceste compensații li se cuvin conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, H.G nr. 861/2009 și Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 121/2016 din 14 aprilie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea modificată și completată formulată de reclamanta Obștea de Moșneni Schela, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Păduilor, având ca obiect despăgubire.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamanta invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta a arătat că instanța de fond și-a însușit în totalitate susținerile pârâtei în sensul că, după primirea avizului favorabil al Comisiei Europene în ceea ce privește despăgubirile solicitate, trebuia să intervină adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial al normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor.

A susținut recurenta că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, deoarece în aprecierea recurentei, organul central al administrației publice, avea obligația legală să inițieze și să urmărească până la finalizare apariția Hotărârii de Guvern de publicare în Monitorul Oficial a normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor.

A invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, susținând că organul central al Administrației Publice a refuzat în mod nejustificat să inițieze să se finalizeze demersurile legale, care au în vedere inclusiv adoptarea unei Hotărâri de Guvern care să aprobe normele metodologice în discuție.

În acest sens ministerele și organele de specialitate, eludează, cu bună știință prevederile legale incidente în materie încercând să tergiverseze nejustificat acordarea compensațiilor cuvenite.

A mai susținut recurenta că deși aceștia sunt proprietarii suprafeței de teren cu vegetație forestieră de 907,2 ha inclusă în Aria Naturală Protejată "Nordul Gorjului de vest" ROSCI0129, Situl Natura 2000, nu pot beneficia în nici un fel de dreptul lor de proprietate fiindu-le interzisă exploatarea suprafeței respective; în schimb aceștia au obligația de a asigura paza acesteia pentru care au plătit importante sume de bani.

De asemenea, compensațiile pentru lipsa de folosință a pădurilor protejate, nu constituie sub nicio formă o despăgubire acordată persoanelor fizice și/sau juridice pentru produsele pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă.

Astfel, pârâta nu respectă dispozițiile codului silvic și H.G. nr. 861/2009, cu atât mai mult cu cât între timp s-a îndeplinit condiția primirii avizului favorabil al Comisiei Europene nr. C (2012) 5266 final/19.07.2012.

Prin urmare, după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene, Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor nu și-a respectat obligațiile legale prevăzute în Codul Silvic, în H.G. nr. 861/2009 și în art. 1 al anexei nr. 1 la H.G. nr. 861/2009 privind aprobarea normelor metodologice de a proceda la fundamentarea anuală a necesarului de fonduri și de a înscrie în bugetele proprii banii necesari acordării acestor despăgubiri dar și de a întreprinde demersurile legale pentru aprobarea (prin H.G.) a nomelor metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anulate destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ teritoriale și pentru aprobarea proceduri de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor.

Au susținut că în susținerea cererii lor au depus și adresa nr. x/29.09.2011 a Ministerului Mediului către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din care rezultă că sunt asigurați banii necesari pentru despăgubiri, iar pârâtul poartă vinovăția din perspectiva art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, art. 1 din H.G. nr. 861/2009.

În concluzie, a susținut recurenta că întârzierea nejustificată(care echivalează cu un refuz nejustificat) a elaborării normelor afectează dreptul de proprietate al reclamantei recurente, drept protejat prin dispozițiile dreptului național și european în contextul în care recurenta nu își poate folosi atributul dreptului de proprietate pentru un interval considerabil de timp, în condițiile în care Statul Român, prin autoritățile de resort, nu a rezolvat această chestiune și nici a prezentat dovezi că este pe cale să finalizeze un asemenea proces.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

A susținut intimatul-pârât că schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de Hotărâre de Guvern, va intra în vigoare doar după ce va fi aprobată de Comisia Europeană și publicată în Monitorul Oficial al României, împrejurare reținută prin dispozițiile pct. 5 și pct. 11 din Decizia nr. C (2012)5166 final din data de 19.07.2012 a Comisiei Europene.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului și a solicitat respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare și admiterea recursului așa cum a fost formulat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate raportat la hotărârea pronunțată de instanța de fond și la probele administrate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:

Referitor la excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte constată că intimatul nu a adus critici care să justifice în drept invocarea acestei excepții.

Intimatul a adus critici doar în ceea ce privește analizarea pe fond a recursului, parcurgând etapele stării de fapt în ceea ce privește elaborarea Normelor Metodologice în discuție prin prisma dispozițiilor Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012)5166 final/19.07.2012.

Prin urmare, Înalta Curte constată că excepția inadmisibilității recursului este doar enunțată în cadrul întâmpinării de către intimatul-pârât, nefiind argumentată, astfel încât aceasta va fi respinsă, întrucât în cadrul recursului nu sunt identificate elemente care să atragă respingerea acestuia ca inadmisibil.

În considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurentă, hotărârea recurată trebuie examinată sub aspectul împrejurării dacă aceasta cuprinde motivele pe care se întemeiază sau dacă cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților.

Se constată că instanța de fond a prezentat, în conținutul hotărârii recurate, elementele de fapt și de drept care au format opinia sa în raport cu soluția pronunțată.

În cuprinsul sentinței recurate nu există motive contradictorii ori străine de natura cauzei, considerentele acesteia respectând prevederile art. 425 C. proc. civ., privitoare la conținutul hotărârii, astfel că instanța de fond a analizat cauza în limitele instituite de lege și cu respectarea principiului disponibilității părților.

Obiectul cauzei îl formează cererea de chemare in judecată, prin care reclamantul Obștea de Moșneni Schela a solicitat acordarea de compensații, aferente anilor 2013-2014, datorită restricțiilor de utilizare a terenurilor forestiere, deținute în arii naturale protejate de interes comunitar Situl Natura 2000, motivat de refuzul nejustificat al C.R.S.C Râmnicu-Vâlcea, respectiv Direcției Regionale a Finanțelor Publice Craiova de a acorda ajutoarele de stat.

Însă, recurenta în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în esență, a susținut că instanța de fond și-a însușit în totalitate apărările formulate de intimată în sensul că schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de Hotărâre de Guvern, va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisia Europeană și publicată în Monitorul Oficial al României, împrejurare reținută prin dispozițiile art. 5 din Decizia nr. C (2012)5166 final din data de 19.07.2012 a Comisiei Europene, critici care nu sunt susținute și nici întemeiate.

Nemulțumirea recurentei-reclamante constă tocmai în aceea că până la acest moment nu poate beneficia de compensațiile aferente anilor 2013-2014, datorită restricțiilor de utilizare a terenurilor forestiere, proprietate personală.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde motive contradictorii și conține întocmai motivele pe care și-a întemeiat soluția pronunțată.

A reținut instanța de fond în considerente că prin decizia nr. 36/23.11.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 107 din 11/02/2016, Înalta Curtea de Casație și Justiție, pronunțând o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 29 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, și a stabilit că pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010.

În baza deciziei pronunțate de Înalta Curte în hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, mai sus-menționată, Curtea de Apel Craiova a reținut că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României, Hotărârea de Guvern pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000.

Prin urmare, în prezent nu există baza legală pentru acordarea compensațiilor, în lipsa hotărârii Guvernului cu obiectul de reglementare mai sus arătat.

Curtea de Apel Craiova s-a pronunțat și cu privire la cel de al doilea capăt de cerere al acțiunii modificate și completate, în sensul de a fi obligate pârâtele Guvernului României și Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor să întreprindă demersurile legale, respectiv să inițieze și să aprobe Hotărârea de Guvern privind Normele metodologice, în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, reținând instanța de fond că potrivit art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010, normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare și naționale în domeniul ajutorului de stat, și reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă și valoare în RON, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere și control.

A mai reținut Curtea de Apel Craiova că Guvernul României și Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor sunt singurele în măsură să aprecieze oportunitatea, necesitatea, posibilitatea concretă de realizare a modului de acordare și calcul, cât și criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere și control a sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora, instanța de judecata neputând stabili în locul Guvernului României toate aceste aspecte și cu atât mai mult instanța nu poate eluda întreaga procedura prealabila de avizare a proiectului de hotărâre de guvern supusă aprobării.

Astfel, critica recurentului în sensul că instanța de fond și-a însușit în totalitate susținerile pârâtei nu poate fi primită de Înalta Curte, întrucât instanța de fond a răspuns și motivat soluția pronunțată prin raportare la toate solicitările reclamantei, formulate în cererea de învestire a instanței de fond.

În concluzie, se reține că motivarea hotărârii atacate permite instanței de control judiciar să verifice aplicarea dispozițiilor legale aplicate în cauză la stabilirea situației de fapt, instanța de fond lămurind pe deplin situația de fapt a cauzei, analizând întocmai cererea supusă analizei, considerentele hotărârii făcând posibilă examinarea legalității soluției pronunțate.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte reține că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, criticile recurentei-reclamante în cadrul cazului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nefiind fundamentate pentru a putea atrage nulitatea acestei hotărâri.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul-pârât. Respinge recursul formulat de reclamanta Obștea de Moșneni Schela împotriva sentinței civile nr. 121/2016 din 14 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2019.