ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2704/2019

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția Contencios Administartiv și Fiscal, la data de 14.12.2016, sub nr. x/2016, reclamanta Obștea Moșnenilor Suseni "Muntele Straja și Grivele", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a solicitat obligarea la acordarea de compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care nu le-a putut recolta datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, în sumă totală de 33248,11 RON pentru suprafața totală de 98,8 ha situată în Situl Natura 2000 din care 14194,32 RON aferente anului 2014 și19053,79 RON aferente anului 2015. În fapt, a arătat, în esență că, aceste compensații i se cuvin reclamantei conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, H.G. nr. 861/2009 și Legea nr. 554/2004, fiind proprietara suprafeței de 401 ha 0900 m.p ha teren cu vegetație forestieră conform Titlului de Proprietate nr. x/11.08.2008. Din totalul acestei suprafețe, suprafața de 98,8 ha se află inclusă în Aria Naturală Protejată Situl Natura 2000. 1.

Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,prin sentința civilă nr. 135 din 27 februarie 2017, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Obștea Moșnenilor Suseni "Muntele Straja și Grivele, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, având ca obiect despăgubire, ca fiind prematur formulată. În argumentele expuse în susținerea soluției, instanța a reținut că, în prezent nu există bază legală pentru acordarea compensațiilor, în lipsa hotărârii Guvernului. Mai arată instanța că argumentația prezentată este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene exemplificând Decizia din data de 20 noiembrie 2008, pronunțată în Cauza C-18/08 Foselev Sud-Quest SARL contra Administration des douanes et droits indirects, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, prin care s-au statuat următoarele: "Decizia 2005/449/CE a Comisiei din 20 iunie 2005 privind o cerere de scutire de taxa pe vehiculele cu motor introdusă de Franța în temeiul art. 6 alin. (2) lit. b) din Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri nu poate fi invocată de un particular în raporturile cu Republica Franceză, destinatară a acestei decizii, în scopul de a beneficia de scutirea autorizată prin decizia menționată începând de la momentul notificării sau al publicării acesteia." 1.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate Împotriva sentinței nr. 135 din 27 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a promovat recurs reclamanta Obștea Moșnenilor Suseni "Muntele Straja și Grivele", în condițiile art. 483 C. proc. civ. Invocând ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în mod generic, prin argumentele prezentate în susținerea motivelor de nelegalitate, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În criticile de nelegalitate expuse, reluând apărările formulate în fața instanței de fond, recurenta-reclamantă arată că instanța de judecată și-a însușit în totalitate susținerile intimatului-pârât cu privire la necesitatea publicării în Monitorul Oficial a Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase nerecoltate. De asemenea, instanța de fond nu a ținut cont de refuzul nejustificat al organului administrației publice de a aproba, prin adoptarea unei Hotărâri de Guvern, normele metodologice necesare acordării compensațiilor, ceea ce a determinat imposibilitatea proprietarilor de vegetație forestieră de a beneficia de dreptul de proprietate, fiindu-le interzisă exploatarea suprafețelor respective. Solicitarea compensațiilor pentru lipsa de folosință a pădurilor protejate nu poate fi reținută ca având caracterul unui ajutor de stat, ci o despăgubire acordată persoanelor fizice/juridice în condițiile Codului silvic și a H.G. nr. 861/2009. In opinia recurentei, după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene nr. C (2012) 5266 final/19.07.2012, intimatul-pârât se află în culpă ca urmare a nerespectării obligațiilor legale prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 (Codul silvic) și art. 1 al anexei 1 la H.G. nr. 861/2009, obligații ce impuneau înscrierea în bugetele proprii a banilor necesari acordării de despăgubiri și întreprinderea demersurilor legale pentru aprobarea normelor metodologice de acordare a compensațiilor. În susținerea acestor argumente, recurenta-reclamantă invocă și prevederile adresei nr. x/29.09.2011, emisă de Ministerul Mediului către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din care rezultă că sunt asigurați banii necesari acordării despăgubirilor. În susținerea acestor argumente, recurenta-reclamantă invocă și prevederile adresei nr. x/29.09.2011, emisă de Ministerul Mediului către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din care rezultă că sunt asigurați banii necesari acordării despăgubirilor.

Apărările intimatului Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Intimatul-pârât a arătat că prin Decizia nr. 36/23.11.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010. În conformitate cu dispozițiile art. 521 din C. proc. civ., dezlegarea de drept devine obligatorie pentru toate instanțele, astfel încât cererea formulată de reclamanta nu se justifică, până la emiterea unor noi Norme metodologice. Chiar dacă recurenta și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu motivează în ce măsură hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, astfel încât să se impună casarea sentinței atacate. La rândul său, recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, reinterând susținerile din memoriul de recurs. 1.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 23 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 22 mai 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, în temeiul art. 488 pct. 6 C. proc. civ., vizând modalitatea de soluționare a cererii de chemare în judecată sub aspectul admiterii excepției prematurității acțiunii, invocată din oficiu, Înalta Curte reține că nu este fondat recursul de față, pentru considerentele în continuare prezentate. În prealabil, Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurenta procedează la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiții în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs. Totodată, analizând sentința atacată prin prisma criticilor expuse de către recurentă, (care vizează aspecte ce tin mai mult de fondul cauzei), referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., verificate de către instanța de control judiciar, au un caracter nefondat, în chestiunea invocată de titularul căii de atac. 1. Situația de fapt Prin cererea înregistrată la Comisariatului de Regim Silvic și Cinegetic Rm. Vâlcea înregistrată sub nr. x/19.01.2016, reclamanta a solicitat acordarea de compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, cerere întemeiată, conform Legii nr. 46/2008, art. 97 alin. (1) lit. (f. x). Cererea anterior menționată, insoțită de documentele justificative a fost inaintată către DGRFP Craiova însă acestea au fost restituite Gărzii Forestiere Rm. Vîlcea(f. x). Din cuprinsul adresei nr. adresei nr. CRR-AIF 1757/1758/1759/1760/1761/1762/1763/1764/29.06.2016 emisă de DGRFP Craiova reiese că motivul restituirii documentației a fost atât lipsa deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutorul de stat cât și lipsa normelor metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010, fapt reieșit și din prevederile Deciziei nr. 36/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casția și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Ulterior, prin adresa nr. x/05.07.2016 emisă de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor Garda Forestieră Rm Vâlcea(fila x) reclamantei i-a fost înaintat decontul justificativ restituit de către DGRFP Craiova, motivul restituirii decontului justificativ fiind menționat în adresa nr. x/22.06.2016. Ca urmare a refuzului de acordare a compensațiilor, reclamanta a sesizat instanța, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 33248,11 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară în anul 2014 și anul 2015. 2. Scurtă prezentare a cadrului legislativ 2.1. Cadrul legislativ comunitar a) În temeiul art. 107 alin. (1) din TFUE, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre. b) Conform Orientărilor Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014-2020 (paragrafele 36 și 496), în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 107 alin. (1) din tratat, statele membre trebuie să notifice Comisiei ajutoarele acordate în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale în temeiul articolului 108 alin. (3) din tratat și nu pun în aplicare măsura propusă înainte de pronunțarea unei decizii finale în cadrul acestei proceduri, cu excepția măsurilor care îndeplinesc condițiile prevăzute de un regulament de exceptare pe categorii. Comisia va declara ajutoarele de stat pentru sectorul forestier compatibile cu piața internă în temeiul articolul 107 alin. (3) litera (c) din tratat în cazul în cazul în care ele respectă principiile comune de evaluare și cerințele specifice din Orientări. c) Conceptul de ajutor existent la data aderării Necesitatea introducerii acestui concept a fost legată de acordarea unor certitudini legale; practic, măsurile de sprijin implementate de Statele Membre înainte de intrarea în vigoare a Tratatului nu vor fi considerate ajutoare ilegale și Comisia Europeană nu va putea dispune recuperarea acestora. O definiție concretă a acestui concept se regăsește la articolul 1 lit. b) punctul i din Regulamentul nr. 659/1999, care statuează că ajutorul existent este "orice ajutor care a existat înainte de intrarea în vigoare a Tratatului în aceste State Membre, respectiv schemele de ajutor și ajutoarele individuale puse în aplicare anterior și care se aplică și ulterior intrării în vigoare a Tratatului." 2.2. Cadrul legislativ intern Ca urmare a aderării, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a comunicat Comisiei Europene, în anul 2007, măsurile de sprijin existente în domeniul agriculturii, dezvoltării rurale, precum și cele aplicabile în sectorul forestier, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea și controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora. Până la data de 31 decembrie 2009, nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuție cu legislația europeană, în acest sens fiind prevederile anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înțelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa, "până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării". Acest aspect a fost recunoscut atât în practica administrativă a instituțiilor publice cu competențe în domeniu, cât și în jurisprudența instanțelor de contencios administrativ. Prin Hotărârea de Guvern nr. 861 din 22 iulie 2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale și pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond (fiind abrogată Hotărârea Guvernului nr. 1.071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea și controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 23 august 2006). Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al ajutoarelor de stat existente până la sfârșitul anului 2009. Pe aspectul analizat, pentru anul de referință 2014 și anul 2015, prezintă relevanță dispozițiile art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007, potrivit cărora "ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat." De asemenea, art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 stabilește în mod explicit faptul că "(1) Formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoane juridice și la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat. (2) Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat." 2.3. Decizia nr. C (2012) 5.166 final din data de 19 iulie 2012 emisă de Comisia Europeană Prin decizia menționată, a fost avizată favorabil o schemă de ajutor de stat despre care, la pct. 11 din Decizie s-a arătat că va expira la data de 31 decembrie 2013 și nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie și publicată în Monitorul Oficial al României. 2.4. Decizia Comisiei Europene C(2016)8.769 final din 3.01.2017 Prin această decizie a fost avizată favorabil o schemă de ajutor de stat privind acordarea de compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilete prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, de la data aprobării de către Comisie și până la 31 decembrie 2020. 2.5. Hotărârea de Guvern nr. 447/2017 din 30 iunie 2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă Conform art. 1, "(1) Scopul prezentei hotărâri îl reprezintă instituirea schemei de ajutor de stat, denumită în continuare schemă, având ca obiectiv acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă. (2) Prezenta schemă aplică dispozițiile prevăzute la secțiunea 2.2 a capitolului 2 din "Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014 - 2020 (2014/C 204/01)", publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria x, nr. 204 din 1 iulie 2014, denumite în continuare Orientările UE." Conform art. 11, "Durata de aplicare a prezentei scheme este de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri și până la data de 31 decembrie 2020, inclusiv". Cererea de față are ca obiect acordarea alocațiilor bugetare prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic pentru anul 2014 și pentru anul 2015. Înalta Curte constată că plata compensațiilor solicitate de către recurenta-reclamantă este condiționată de îndeplinirea a două condiții cumulative, în baza cărora se pot acorda ajutoarele de stat, pentru persoane fizice și juridice care dețin păduri incluse în zonele T1 și T2, din siturile Natura 2000, respectiv: (i) emiterea Deciziei Comisiei Europene de autorizare a ajutorului de stat conform 107 TFUE; (ii) adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice. (i) Emiterea deciziei Comisiei Europene Necesitatea îndeplinirii condiției rezultă din coroborarea prevederilor anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană cu prevederile art. 6 din H.G. nr. 861/2009 și art. 4 și 5 din O.G. nr. 14/2010. Astfel, pentru ajutorul de stat solicitat ulterior datei de 1 ianuarie 2010, este necesară decizia de aprobare a Comisiei Europene. Cum prin pct. 11 din Decizia nr. C (2012) 5.166 final din data de 19 iulie 2012 emisă de Comisia Europeană se precizează faptul că schema va expira la data de 31 decembrie 2013 rezultă că, pentru anul 2014 și pentru anul 2015, o schemă de ajutor nu a mai fost notificată Comisiei Europene și nu a existat o decizie de aprobare cu privire la acordarea ajutorului de stat sub forma compensațiilor la care se referă art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic. (ii) Condiția de a fi aprobate Normele metodologice de punere în aplicare a schemei de ajutor de stat a) Necesitatea îndeplinirii condiției Înalta Curte constată că această necesitate rezultă din cadrul normativ prezentat anterior, din care reiese că normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensații al beneficiarului, în condițiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât și criteriile de eligibilitate și procedurile de supraveghere și control, aspect subliniat prin decizia nr. 36/2015 a ICCJ (paragraf 67). b) Neîndeplinirea condiției Prin decizia nr. 36/2015 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reținut că nu poate fi primită teza potrivit căreia, după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice. Înalta Curte nu poate constata faptul că există în cadrul legislativ național un act normativ în vigoare care reglementează metodologia de acordare a compensațiilor, cât timp art. 6 din H.G. nr. 861/2009 coroborat cu art. 5 din O.G. nr. 14/2010 (emisă tocmai în vederea stabilirii cadrului juridic privind condițiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007 - 2013, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 319 din 27 decembrie 2006, pentru realizarea unor producții competitive și în scopul asigurării securității alimentare a populației și pentru protejarea mediului) a prevăzut explicit ca etapă ulterioară emiterea de norme metodologice referitoare la modul de calcul și la criteriile de eligibilitate, precum și la procedurile de supraveghere și control. Astfel, în mod corect, s-a reținut în considerentele sentinței atacte că absența normelor metodologice anterior menționate constituie un impediment la stabilirea și achitarea compensațiilor solicitate. Cum normele metodologice anterioare datei de 1 ianuarie 2010 nu mai puteau fi aplicate, față de prevederile exprese ale art. 6 din H.G. nr. 861/2009 și față de cele statuate cu forță juridică obligatorie prin Decizia nr. 36/2015, era necesară emiterea unor noi norme metodologice în conformitate cu schema aprobată de Comisia Europeană, iar acestea au fost emise abia în anul 2017 (H.G. nr. 447/2017), pentru implementarea schemei de ajutor aprobată prin decizia Comisiei Europene nr. 8769/2017. Din punct de vedere al aplicabilității H.G. nr. 447/2017 și pentru compensațiile aferente perioadei 2010-2016, se constată că în mod clar aceasta nu poate fi aplicată decât cererilor de acordare a compensațiilor ulterioare intrării în vigoare a acestei hotărâri. Astfel, art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 447/2017 statuează în sensul că prezenta schemă aplică dispozițiile prevăzute la secțiunea 2.2 a capitolului 2 din "Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014 - 2020 (2014/C 204/01)", publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria x, nr. 204 din 1 iulie 2014, denumite în continuare Orientările UE. Art. 7 alin. (5) arată că "pentru anul 2017 se acordă compensații numai pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei hotărâri și data de 31 decembrie", iar art. 11 prevede că "durata de aplicare a prezentei scheme este de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri și până la data de 31 decembrie 2020, inclusiv." Ca atare, atât principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, cât și obiectul specificat al domeniului de reglementare al acestui act normativ, se opun aplicării H.G. nr. 447/2017 anterior datei de 30 iunie 2017. Cum nu mai putea fi aplicată H.G. nr. 861/2009 ulterior datei de 1 ianuarie 2010, rezultă că pentru compensațiile aferente anului 2014 și anului 2015, nu a fost îndeplinită condiția de a exista norme metodologice care să pună în aplicare schema de ajutor de stat aprobată de Comisia Europeană. c) Consecințele lipsei normelor metodologice În ceea ce privește acest aspect, pe de o parte, reclamanta a invocat existența unui refuz nejustificat al autorității de acordare a compensațiilor în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ, iar pe de altă parte, încălcarea dreptului la proprietate privată conform art. 44 și 136 alin. (5) din Constituție în lumina art. 1 din Protocolul 1 la CEDO. c1) În ceea ce privește existența unui refuz nejustificat, conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ Conform textului menționat, prin refuz nejustificat se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane [art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ], iar prin exces de putere se înțelege exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor [art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ]. Chiar luând în considerare că autoritatea administrativă a justificat refuzul său exclusiv pe lipsa normelor metodologice, în considerarea cadrului legislativ anterior menționat, care impune cele două condiții pentru acordarea compensațiilor, dintre care niciuna nu este îndeplinită în cauză, rezultă că refuzul de acordare a compensațiilor este justificat. c2) În ceea ce privește protecția proprietății private Reclamanta a invocat argumentul că reținerea apărării pârâtului legată de inexistența metodologiei de calcul a compensațiilor ar conduce la încălcarea dispozițiilor art. 44 și art. 136 alin. (5) din Constituția României, care garantează dreptul la proprietate privată, precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul adițional la C.E.D.O. S-a argumentat pe ideea că efectul neadoptării într-un termen rezonabil a actului normativ este acela că reclamanta este lipsită de folosința bunului, pentru o cauză de utilitate publică, fără însă a primi o dreaptă și prealabilă despăgubire pentru această restricție majoră a dreptului său de proprietate. Înalta Curte constată, pe de o parte, că apărările prin care se invocă aspecte legate de protecția proprietății private sunt de natură civilă nu pot fi valorificate în prezenta acțiune în contencios administrativ, prin care se invocă refuzul nejustificat al autorității administrative de rezolvare a unei cereri. Pe de altă parte, deși compensațiile sunt destinate a acoperi o pierdere de venit survenită ca urmare a restricțiilor de recoltare a masei lemnoase, calificarea lor drept ajutor de stat - care este de esența prezentului litigiu - exclude în mod logic argumentul legat de o eventuală vătămare a dreptului. Ca atare, așa cum s-a statuat de altfel și prin Decizia nr. 36/23.09.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. x/2015, la momentul formulării cererii de către intimată nu exista baza legală pentru acordarea compensațiilor, în lipsa hotărârii de Guvern cu obiectul de reglementare mai sus arătat. Pe cale de consecință, în lipsa cadrului normativ intern, nu se poate reține refuzul nejustificat de soluționare a cererii recurentei-reclamante având ca obiect acordarea de despăgubiri, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În aceste condiții, în raport de perioada de referință pentru care sunt solicitate sumele cu titlu de compensații, respectiv anul 2014 și anul 2015 și în raport de cadrul legal incident în speță, cererea de chemare în judecată apare ca fiind prematur formulată, astfel că În mod corect instanța de fond a respins-o ca atare. În altă ordine de idei, este real faptul că situația juridică determinată de neîndeplinirea acestei condiții suspensive, respectiv adoptarea hotărârii Guvernului aflate în discuție, este aptă să lezeze dreptul la compensații pe care îl au proprietarii suprafețelor forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, însă pentru aceasta partea are la îndemână un alt remediu judiciar. III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul declarat reclamanta Obștea Moșnenilor Suseni "Muntele Straja și Grivele" împotriva sentinței nr. 135 din 27 februarie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.