ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 851/2021

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 379/2018 din 06 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ si Fiscal, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, s-a respins acțiunea față de pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI pentru lipsa calității procesuale pasive și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta OBȘTEA MOȘNENILOR SUSENI "MUNTELE STRAJA ȘI GRIVELE" față de pârâtul MINISTERUL APELOR ȘI PĂDURILOR. 1.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta OBȘTEA MOȘNENILOR SUSENI "MUNTELE STRAJA SI GRIVELE", criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., pentru următoarele argumente: Prima instanța a dat o interpretare greșită și contradictorie probelor/înscrisurilor administrate, dar și prevederilor legale invocate, incidente în materie asupra cărora nu s-a pronunțat. În principal, respingerea acțiunii a fost motivată pe considerentul că refuzul de acordare a compensațiilor nu este nejustificat având în vedere că Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 447/2017 au intrat în vigoare din 6 iulie 2017 și nu își produc efectele retroactiv. 1. Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - prin adresa nr. x/29.06.2016 - a refuzat să avizeze decontul justificativ; deși, în raport de starea de fapt, apreciază că reclamanta este îndreptățită la acordarea acestor despăgubiri, organele de specialitate eludând, cu bună știință, prevederile legale incidente în materie încercând să tergiverseze nejustificat acordarea compensațiilor cuvenite. În calitate de proprietar al suprafeței de teren cu vegetație forestieră de 98,8 ha care a fost inclusă în Situl NATURA 2000, nu putea beneficia în nici un fel de dreptul de proprietate fiind interzisă exploatarea suprafeței respective; deși are obligația de a asigura paza acesteia. 2. S-a îndeplinit atât condiția primirii avizului favorabil al Comisiei Europene, respectiv Decizia Comisiei (3.1.2017) în Anexă C (2016) 8769 final, comunicată Reprezentanței permanente a României la Bruxelles la data de 4 ianuarie 2017 precum și cea a apariției normelor metodologice, prin publicarea în Monitorul Oficial al României a H.G nr. 447/06.07.2017. Avizul Comisiei Europene privește acordarea acestor compensații pentru perioada 2014-2020, după cum reiese din dispozițiile pct. 2.2. și 2.3 din Decizie. 3. Este cât se poate de evident că la baza schemei notificată de autoritățile române la Comisia Europeană s-a aflat și se află Proiectul Hotărârii de Guvern care efectiv a primit aviz favorabil european și ca atare nimic nu împiedica autoritățile române să o publice imediat după avizul Comisiei Europene, în Monitorul Oficial.

Mai mult, și această condiție a fost îndeplinită prin publicarea în Monitorul Oficial a H.G. nr. 447/06.07.2017 privind aprobarea normelor metodologice acordare utilizare și control a compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă.

Ministerul Apelor și Pădurilor, care are calitate procesuală pasivă, este în culpă, în condițiile existenței deciziei favorabile a Comisiei Europene, a H.G. nr. 447/06.05.2017 privind aprobarea normelor metodologice, precum și a prevederilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 . După primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene, din 2012 Ministerul Apelor și Pădurilor nu și-a respectat obligațiile legale prevăzute în Codul silvic, în H.G. nr. 861/2009 și în art. 1 al Anexei nr. 1 la H.G. nr. 861/2009, de a proceda la fundamentarea anuală a necesarului de fonduri și de a înscrie în bugetele proprii sumele necesare acordării acestor despăgubiri dar și de a întreprinde demersurile legale pentru aprobarea (prin Hotărâre de Guvern) a normelor metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ teritoriale și pentru aprobarea procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond.

Aceleași obligații pentru autoritățile centrale au fost instituite și de actualul Cod Silvic, astfel cum a fost republicat, cu modificări, în august 2015 precum și în H.G nr. 447/06.07.2017.

H.G. nr. 861/2009 este încă în vigoare nefiind abrogate în mod expres decât art. 3 și 6 și Anexele 2 și 4 prin H.G. nr. 447/2017 (care se referă la metodologia de calcul a compensațiilor). În acest sens prevederile art. 17 din H.G 447/2017 sunt clare și fără echivoc, chiar dacă acest act normativ nu își produce efectele decât pentru viitor, dar aceasta se referă doar la modul de calcul al despăgubirilor (care pentru perioada anterioară se poate face în baza H.G. nr. 861/2009, încă în vigoare).

În consecință, despăgubirile trebuie acordate începând cu anul 2014 din mai multe considerente: decizia Comisiei Europene se referă la perioada de acordare a compensațiilor - 2014-2020; statul a preluat aceste terenuri cu mult timp înainte și nu a operat despăgubirea de peste 10 ani; H.G. nr. 861/2009 (cu privire la modul de calcul al despăgubirilor) era în vigoare și își producea efectele; nu se poate susține cu temei că aceste "ajutoare, au avut un statut juridic în perioada anterioară anului 2017 diferit de perioada ulterioară anului 2017, posibilitatea acordării acestora pe întreaga perioadă fiind evidentă prin prisma faptului că nu pot fi considerate ajutoare de stat care să distorsioneze concurența la nivelul Uniunii Europene nici în perioada anterioara anului 2017 și nici ulterioară anului 2017.

Pe de altă parte, Codul Silvic în vigoare prevede expres în art. 97 alin. (2) o justă și prealabilă despăgubire și, de asemenea, dispoziții similare sunt cuprinse în art. 98 și art. 99 alin. (1) din același act normativ.

Solicitarea compensațiilor pentru lipsa de folosință a pădurilor protejate nu poate fi reținută ca având caracterul unui ajutor de stat în sensul celor definite din art. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, deoarece nu constituie o măsură de sprijin, care distorsionează sau amenință să distorsioneze concurența prin favorizarea reclamantei și în mod evident nu este de natură să afecteze schimburile între statele membre. Dimpotrivă, neacordarea acestor compensații reprezintă o încălcare evidenta a normelor europene care pe de o parte protejează și garantează dreptul de proprietate, iar pe de altă parte, protejează natura.

Întârzierea nejustificată a adoptării normelor metodologice de către autoritățile de resort în scopul acordării despăgubirilor, într-un termen rezonabil, are ca efect lipsirea de folosința bunului pentru o cauză de utilitate publică, fără a primi o dreaptă și prealabilă despăgubire, conform art. 44 și art. 136 alin. (5) din Constituția României.

În condițiile refuzului nejustificat al autorităților statului, de a normativiza, așa cum erau obligate și apoi de a ne despăgubi, s-a invocat aplicabilitatea în dreptul intern a Deciziilor Comisiei Europene nr. C (2012) 5166 final/19.07.2012 și nr. (3.1.2017) în Anexă C (2016) 8769 final, comunicată Reprezentanței permanente a României la Bruxelles la data de 4 ianuarie 2017. Acestea au efect direct vertical în ordinea juridică europeană și națională, astfel se poate invoca, direct în fața instanțelor naționale, acordarea ajutorului de stat favorabil.

Despăgubirile solicitate se referă la anii 2014, 2015, 2016 și 2017 (parțial), iar avizul Comisiei Europene prin Decizia nr. 3.1.2017 vizează perioada 2014-2020. 1.4. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a solicitat respingerea recursului, pentru motivele expuse în continuare. Recurenta-reclamantă a declarat recurs indicând în mod formal motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. însă, fără a fi dezvoltate critici prin raportare la soluția pronunțată de instanța de fond, ceea ce face imposibilă examinarea legalității hotărârii atacate, întrucât instanța de control nu are facultatea de a suplini obligația procesuală neîndeplinită de parte. Pe fondul cererii, recursul este neîntemeiat, întrucât criticile formulate împotriva sentinței atacate sunt nejustificate, întrucât prima instanță, analizând susținerile părții reclamante și înscrisurile prezentate, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României. În această privință, instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală reținând, în mod corect, că raportat la obiectul acțiunii, solicitările reclamantei exced cadrului legal invocat, cu referire la aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legii nr. 46/2005. Astfel, în cazul de față, instanța de fond a considerat în mod corect că plata sumelor menționate la art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, nu sunt de competența Guvernului României care are alte atribuții, ci este în competența unei alte autorități publice. Guvernul României, nu poate sta în judecată în calitate de pârât în raportul juridic dedus judecății, întrucât din cererea de chemare în judecată nu reiese că între Guvernul României și reclamantă ar exista vreun raport juridic de drept material care să poată fi transpus într-un raport de drept procesual. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Pretinsa vinovăție a pârâtei, așa cum a fost susținută de către reclamanta recurentă este exclusă, în raport de dispozițiile art. 3 și art. 6 și anexele 2 și 4 din H.G. nr. 447/2017. Pe de altă parte, în baza Deciziei CE nr. (1026) 8769/3.01.2017, normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 447/2017 vizează compensațiile aferente perioadei cuprinse între data intrării în vigoare a hotărârii și până la 31.12.2020, inclusiv (în acest sens, este și jurisprudența în materie, Decizia nr. 83/2016, nr. 3828/2017 și nr. 2762/2018 ale ÎCCJ, secția contencios administrativ și fiscal). II. Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 3 ianuarie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 12 februarie 2021. III. Soluția instanței de recurs 1. Argumente de fapt și de drept relevante În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârâți prin întâmpinare, Curtea a constatat că este neîntemeiată, întrucât obiectul acțiunii reclamantei îl constituie obligarea pârâților la acordarea de compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care, ca proprietară, nu le-a putut recolta din cauza funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă pentru anii 2014-2017 în sumă de 62237,65 RON pentru suprafața totală de 98,8 ha situată în Situl Natura 2000. Reclamanta a susținut că aceste compensații i se cuvin conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, H.G nr. 861/2009 și Legea nr. 554/2004 și a invocat refuzul nejustificat al pârâților de acordare a compensațiilor solicitate. Pe de altă parte, a făcut dovada comunicării către pârâți a pretențiilor sale anterior sesizării instanței. În raport de obiectul cererii, întemeiată pe refuzul nejustificat de acordare a compensațiilor solicitate, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârâți prin întâmpinările formulate. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României invocată prin întâmpinare, Curtea a constatat că este întemeiată. Potrivit art. 32 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile art. 8 și ale art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură reprezintă autoritatea de stat în domeniul silviculturii. Potrivit prevederilor H.G. nr. 38/2015 calitatea de autoritate de stat în domeniul silviculturii aparține Ministerului Apelor și Pădurilor, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică. Reclamanta a formulat acțiunea și împotriva Ministerului Apelor și Pădurilor, iar în motivarea acesteia se referă exclusiv la această instituție publică. Din motivarea în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată, nu reiese că între Guvernul României și reclamantă ar exista vreun raport juridic de drept material care, prin prezenta cerere, să poată fi transpus într-un raport de drept procesual. Guvernul României nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză și nu poate fi obligat la realizarea pretențiilor părții reclamante, întrucât este subiect de drept distinct de Ministerul Apelor și Pădurilor și nu are atribuții/competențe în ceea ce privește plata sumelor menționate la art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008. În ceea ce privește excepția lipsei calitatii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor prin întâmpinare, în raport de argumentele invocate în sprijinul excepției, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele expuse anterior. Pe fondul cauzei, în fapt, s-a reținut că reclamanta a solicitat Ocolului Silvic la care este arondată să calculeze compensațiile ce i se cuvin pentru suprafața de 98,8 ha situată în Situl Natura 2000, documentația fiind înaintată Comisariatului de Regim Silvic și Cinegetic Râmnicu Vâlcea pentru a-și însuși decontul justificativ, sens în care a depus actele solicitate. În baza legii și a documentației existente Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic Râmnicu Vâlcea a transmis Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova spre avizare decontul justificativ pentru acordarea compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează în sumă de 62237,65 RON. C.R.S.C. Râmnicu Vâlcea a comunicat reclamantei că decontul justificativ privind acordarea compensațiilor a fost respins la avizare de către Direcția generală Regională a Finanțelor Publice Craiova. Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, prin Raportul de Inspecție Economico Financiară a refuzat să avizeze decontul justificativ, invocându-se faptul că nu au fost publicate Normele metodologice de acordare utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase, după primirea Deciziei favorabile a Comisiei Europene. Potrivit art. 97 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 46/2008, art. 97 alin. (2) din Legea nr. 46/2008, art. 6 din H.G. nr. 861/2009 și art. 4 lit. s) pct. 4 din O.G. nr. 14/2010, acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislația națională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocațiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene, seria x, nr. 319 din 27 decembrie 2006), și adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora. Astfel, în baza prevederilor art. 176 din Liniile directoare, "Comisia va declara compatibile cu articolul 87 alin. (3) lit. c) din Tratat ajutoarele de stat destinate împăduririi terenurilor agricole sau neagricole, instituirii de sisteme agro forestiere pe terenurile agricole, plăților Natura 2000 (...), dacă îndeplinesc condițiile enunțate la articolele 43-49 din Regulamentul (CE) nr. 1.698/2005 și nu depășesc intensitatea maximă prevăzută la articolele menționate." În raport de art. 5 din O.G. nr. 14/2010, se poate observa că normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensații al beneficiarului, în condițiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât și criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere și control. În baza dispoziții legale a fost elaborat proiectul de hotărâre a Guvernului privind Normele metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, și a fost concepută schema de ajutor de stat pentru acordarea acestor compensații. Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisiei Europene schema de ajutor de stat, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Prin Decizia nr. C (2012) 5.166 final din data de 19 iulie 2012, Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre a Guvernului anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piața internă. Relevante în acest sens sunt dispozițiile pct. 5, 6 și 11 din Decizia Comisiei Europene, care se opun tezei potrivit căreia, după intrarea în vigoare a O.G. nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice, reglementând metodologia de calcul al compensațiilor cuvenite proprietarilor de suprafețe forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 și care nu pot recolta masa lemnoasă de pe acestea. Prin decizia nr. 36 din 23.11.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a decis că " Pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010." Prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012, publicată în Monitorul Oficial al Uniunii Europene, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a primit aviz favorabil pentru acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice sau juridice care dețin păduri în T1 și T2, din cadrul siturilor Natura 2000, însă, conform acestei decizii, ajutoarele de stat se pot acorda numai după publicarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare și control a ajutoarelor de stat, pentru aceste compensații, în Monitorul Oficial al României. Raportat la dispozițiile legale și orientările jurisprudențiale în domeniul litigiului, schema de ajutor de stat, având ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului privind aprobarea normelor metodologice, avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene, nu poate produce efecte juridice decât după adoptarea acestui act normativ intern. Procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000. Ca atare, în prezent nu există baza legală pentru acordarea compensațiilor, în lipsa hotărârii Guvernului cu obiectul de reglementare arătat. Decizia Comisiei Europene C(2012) 5166 final/19.07.2012 a fost inițial valabilă până la data de 31 decembrie 2013, iar conform Pct. 11 din această decizie, "Schema, care va expira la 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie...". Ulterior, schema de ajutor a fost prelungită până la data de 30 iunie 2014 inclusiv, prin Decizia (C2013) 9369 final/18.12.2013. Până în prezent nu a fost adoptată Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000. Înalta Curte a stabilit că, în urma analizării dispozițiilor legale relevante, prin raportare la argumentele prezentate în cadrul celor două orientări jurisprudențiale, pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic și de art. 4 lit. s) pct. 4 din O.G. nr. 14/2010, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010. Potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000. Ca atare, în prezent nu există baza legală pentru acordarea compensațiilor, în lipsa hotărârii Guvernului cu obiectul de reglementare arătat. Argumentația prezentată este în deplină consonanță cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene(Decizia din data de 20 noiembrie 2008, pronunțată în Cauza C-18/08 Foselev Sud-Quest SARL contra Administration des douanes et droits indirects), astfel că refuzul pârâtului de a aviza la plata suma solicitată de reclamantă este justificat. Soluționarea unei cereri în defavoarea reclamantei sau contrar așteptărilor sale nu reprezintă automat un refuz nejustificat, emis cu exces de putere. În cauza dedusă judecății, refuzul a fost exprimat în scris, a fost motivat de drept, neconstituind un refuz nejustificat în înțelesul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. 2. Analiza motivelor de casare Examinând recursul formulat de către reclamantă, Înalta Curte reține că demersul judiciar al acestei părți litigante a avut la bază motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., așa cum rezultă din cuprinsul căii de atac exercitate, deși a fost, formal, indicat motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488. Așa fiind, Înalta Curte constată că, în esență, criticile recurentei sunt circumscrise împrejurării că refuzul nejustificat de acordare a ajutoarelor de stat persoanelor fizice și juridice care dețin păduri incluse în T1 și T2 din cadrul siturilor Natura 2000, pentru perioada 2014-20165, are la bază lipsa normelor metodologice, deși acestea au fost aprobate prin H.G. nr. 447/2017. Deși s-a susținut îndeplinirea cerinței existenței avizului favorabil al Comisiei Europene - Decizia CE (2016)8769/3.01.2017 - pentru acordarea de compensații aferente perioadei 2014 - 2020, precum și apariția Normelor metodologice, prin publicarea G.H. nr. 44/2017 în Monitorul Oficial, în opinia recurentei, pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor a încălcat cu bună știință prevederile art. 97 alin. (1) lit. b) Cod silvic și ale art. 1 din H.G. nr. 861/2009. Înalta Curte reține, însă, că potrivit art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale și pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond, prevede că "Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.". Mai mult, prin O.G. nr. 14/2010, act normativ adoptat ulterior H.G. nr. 861/2009, s-a stabilit, potrivit art. 1, "cadrul juridic privind condițiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007 - 2013, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 319 din 27 decembrie 2006…"; iar potrivit art. 5 alin. (1) "Normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare și naționale în domeniul ajutorului de stat, și reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă și valoare în RON, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere și control.". În aceste condiții, după cum a reținut și prima instanță, nu se poate susține, cu suficient temei, că după intrarea în vigoare a O.G. nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice, reglementând metodologia de calcul al compensațiilor cuvenite proprietarilor de suprafețe forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 și care nu pot recolta masa lemnoasă de pe acestea. În același sens sunt și statuările instanței supreme, care a decis că "Pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010." (subl. ns.), potrivit Deciziei nr. 36 din 23.11.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 107 din 11 februarie 2016. În aceeași ordine de idei, prin Decizia nr. C (2012) 5.166 final din data de 19 iulie 2012, Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre a Guvernului anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piața internă, precizând încă că "temeiul juridic al schemei este proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice și a costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor." (pct. 5). Din această perspectivă, Înalta Curte reține că nu poate fi reținută în cauză nelegalitatea refuzului pârâtei de a acorda compensațiile cuvenite reclamantei și, implicit, nelegalitatea sentinței atacate. Pe de altă parte, deși s-a susținut inaplicabilitatea în dreptul intern a Deciziilor Comisiei Europene nr. C (2012) final/19.07.2012 și nr. (3.01.2017) în Anexă C (2016) 8769 final, Înalta Curte subliniază că cerința existenței deciziei Comisiei Europene derivă, după cum s-a statuat în Decizia nr. 36 din 23.11.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, tocmai din prevederile dreptului intern, respectiv dispozițiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare (Codul silvic), coroborat cu art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale și pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond (Hotărârea Guvernului nr. 861/2009) prin raportare la art. 4 lit. s) pct. 4 coroborat cu art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța Guvernului nr. 14/2010). 3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de aceste considerente, nefiind întrunite criticile invocate prin motivul de recurs invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul formulat în cauză va fi respins ca nefondat, iar hotărârea atacată va fi păstrată ca legală și temeinică.