ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3252/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 05.11.2014, sub nr. 2000/54/2014, reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu pârâții, să dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 87.493,4 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară pentru suprafața de pădure de 428,200 ha, situată în zona de conservare totală, cu titlu de compensații/despăgubiri datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții in recoltarea de masă lemnoasă, aferente anilor 2011, 2012, 2013; a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

La data de 8 ianuarie 2015 pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a depus întâmpinare, invocând, pe cale de excepție, necompetența materială a Curții de Apel Craiova în soluționarea cauzei, inadmisibilitatea acțiunii, în ceea ce privește acordarea despăgubirilor în baza Legii nr. 554/2004 și prematuritatea cererii de chemare în judecată.

La data de 14 ianuarie 2015 pârâtul Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova și excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată.

Prin sentința nr. 166 din 6 aprilie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate în cauză, a admis cererea de chemare în judecată formulată și precizată la 9.02.2015 de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 87.493,4 RON reprezentând contravaloarea compensațiilor aferente anilor 2011, 2012 și 2013, a obligat pârâtul la 1.300 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (fost Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice), întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate.

Se menționează de recurent că este necesară îndeplinirea a două condiții cumulative în baza cărora se pot acorda ajutoarele pentru persoane fizice și juridice care dețin păduri incluse în zonele T1 și T2, din cadrul siturilor Natura 2000: emiterea Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 FINAL din 19.07.2012, condiție care a fost îndeplinită; adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial al României a Hotărârii Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor, condiție care nu a fost îndeplinită.

Intimata-reclamantă nu a făcut dovada că a îndeplinit toate cerințele cumulative prevăzute la pct. 10 din Decizie, iar în aceste condiții, aceasta nu poate primi despăgubirile solicitate. Astfel, se menționează că la dosarul cauzei nu se regăsește nici declarația că nu îndeplinește condițiile de excludere menționate la Pct. 9 din Decizie, verificată de inspectorii direcției generale de finanțe publice locale, nici dovada modalității de calcul a prejudiciului reclamat.

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din 3 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.

În materia cauzelor având ca obiect acordare contravaloare produse de masă lemnoasă conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, prin Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că, pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din O.G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010.

De asemenea, Completul de filtru apreciază a fi relevantă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal (cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 224/2016, nr. 908/2016, nr. 1318/2016, nr. 1590/2016), prin care s-a stabilit, în esență, reținându-se și Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, că acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislația națională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocațiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat și adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora, și că, potrivit art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 861/2009, "toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat."

3.2. Cu privire la fondul recursului. Analiza motivelor de casare invocate

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este fondat în limitele și pentru considerentele ce urmează. Intimata-reclamantă este proprietara unei suprafețe de 428,200 ha teren forestier, această suprafață fiind cuprinsă în Aria Naturală Protejată "Nordul Gorjului de Vest" inclusă în aria naturală europeană Natura 2000.

În considerarea calității sale de proprietar, intimata-reclamantă s-a adresat Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Vâlcea solicitând avizarea la plată a sumei totale de 87.493,4 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafața de pădure de 428,200 ha teren cu vegetație situată în Aria Naturală Protejată" Nordul Gorjului de Vest" inclusă în aria naturală europeană Natura 2000, cu titlu de compensații/despăgubiri datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții in recoltarea de masă lemnoasă, aferente anilor 2011, 2012, 2013.

Urmare a acestor cereri, prin adresele nr. 10314 din 16 octombrie 2014, nr. 5442 din 20 iunie 2013, nr. 4700 din 28 mai 2013 și nr. 5069 din 28 mai 2014 Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Vâlcea i-a comunicat intimatei-reclamante deconturile justificative respinse de la avizare de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova precum și Raportul de Inspecție Economico Financiare nr. CV17599 din 22 august 2014. Prin acest raport s-a reținut faptul că, deși prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2012)5266 final/19.07.2012 Ministerul Mediului și Pădurilor a primit avizul favorabil pentru acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice și juridice care dețin păduri incluse în TI și T2 din cadrul siturilor Natura 2000, până la această dată nu au fost publicate Normele metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanța comunitară Natura 2000, motiv pentru care s-au respis de la avizare cererile de decontare formulate de intimate-reclamantă.

Ca urmare a acestor adrese, intimata-reclamantă a sesizat instanța solicitând obligarea pârâților la plata sumei 87.493,4 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară pentru suprafața de pădure de 428,200 ha.

Motivul de recurs vizând fondul cauzei Înalta Curte reține că este fondat, acțiunea reclamantei impunându-se a fi respinsă ca prematur formulată.

Prin Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din O.G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010.

Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură a comunicat reclamantei faptul că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a elaborat, în baza Legii nr. 74/2010, un proiect de hotărâre de guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000.

Se observă astfel că absența normelor metodologice a fost motivul refuzului de plată a compensațiilor, nefiind elaborată metodologia de calcul a acestora.

Așa cum s-a reținut în considerentele Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 36 din 23 noiembrie 2015, hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunțată în condițiile art. 521 C. proc. civ., plata compensațiilor este condiționată de adoptarea normelor metodologice, contrar celor reținute de către prima instanță.

Instanța de control judiciar reține, în concordanță cu considerentele acestei decizii, că măsurile de compensare, sub forma ajutorului de stat, stabilite prin dispozițiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic, au ca obiectiv acoperirea costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000.

Prin H.G. nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celor proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a comunicat Comisiei Europene, în anul 2007, măsurile de sprijin existente în domeniul agriculturii, dezvoltării rurale, precum și cele aplicabile în sectorul forestier, prevăzute în H.G. nr. 1071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea și controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora (care a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009).

Până la data de 31 decembrie 2009, nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuție cu legislația europeană, în acest sens fiind prevederile anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înțelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa, "până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării".

Acest aspect a fost recunoscut atât în practica administrativă a instituțiilor publice cu competențe în domeniu, cât și în jurisprudența instanțelor de contencios administrativ.

Așadar, acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislația națională se poate face începând cu data de 1 ianuarie 2010 în baza alocațiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene, seria C, nr. 319 din 27 decembrie 2006), și adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.

Conform prevederilor art. 176 din Liniile directoare, "Comisia va declara compatibile cu articolul 87 alin. (3) lit. c) din Tratat ajutoarele de stat destinate împăduririi terenurilor agricole sau neagricole, instituirii de sisteme agroforestiere pe terenurile agricole, plăților Natura 2000 (...), dacă îndeplinesc condițiile enunțate la articolele 43-49 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 și nu depășesc intensitatea maximă prevăzută la articolele menționate."

În cauză, pentru perioada de referință analizată, sunt relevante dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007, potrivit cărora "ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat."

Totodată, art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 861/2009 stabilește în mod explicit faptul că "toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat."

O.G. nr. 14/2010 a stabilit cadrul juridic privind condițiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013. În concret, prin art. 4 lit. s) pct. 4 din acest act normativ se conferă Guvernului competența de a acorda forme de ajutor de stat pentru activitățile de dezvoltare rurală, respectiv pentru plățile Natura 2000.

De asemenea, prin art. 5 din O.G. nr. 14/2010 se menționează faptul că "normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare și naționale în domeniul ajutorului de stat, și reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă și valoare în RON, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere și control."

Prin urmare, normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensații al beneficiarului, în condițiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât și criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere și control.

În temeiul acestor dispoziții legale, a fost elaborat proiectul de hotărâre a Guvernului privind Normele metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, și a fost concepută schema de ajutor de stat pentru acordarea acestor compensații.

Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisiei Europene schema de ajutor de stat, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Prin Decizia nr. C (2012) 5166 final din data de 19 iulie 2012, Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre a Guvernului anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piața internă.

Prin pct. 5 al deciziei, se arată că "temeiul juridic al schemei este proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice și a costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor."

La pct. 6 din aceeași decizie, se precizează cuantumul ajutorului compensatoriu, elementele formulei de calcul, cu referire la datele extrase din lucrarea "Statistica activităților din silvicultură în 2010", iar la pct. 7 din decizie se menționează că ajutorul se aplică suprafețelor forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 situate în întregime în zona Natura 2000.

Semnificative pe aspectul analizat sunt prevederile pct. 11 din Decizia Comisiei Europene în care se precizează faptul că "schema, care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie și publicată în Monitorul Oficial al României (...)."

Așa fiind, schema de ajutor de stat, având ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice, avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene, nu poate produce efecte juridice decât după adoptarea acestui act normativ intern.

În raport cu cele prezentate, nu se poate aprecia că ar exista, în cadrul legislativ național, un act care reglementează domeniul specific al acordării, utilizării și controlului sumelor anulare destinate gestionării durabile a fondului forestier. Nu poate fi primită teza potrivit căreia, după intrarea în vigoare a O.G. nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice.

Procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000.

Prin urmare, în prezent, nu există baza legală pentru acordarea compensațiilor, în lipsa hotărârii Guvernului cu obiectul de reglementare sus-menționt, excepția prematurității acțiunii fiind astfel întemeiată.

Soluția instanței de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca prematur formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Apelor și Pădurilor împotriva sentinței nr. 166 din 6 aprilie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând în fond cauza, respinge acțiunea ca prematur formulată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2017.