ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2277/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 6 ianuarie 2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a solicitat restituirea taxelor judiciare de timbru în cuantum de 6.136,27 RON și de 3.068,13 RON, apreciind ca acestea sunt nedatorate.

2.1. Prin Sentința nr. 373 din 24 martie 2017, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. y/46/2014, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, obligarea acestora la plata contravalorii produselor pe care reclamanta nu le-a putut recolta datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care determină restricții în recoltarea masei lemnoase aferente perioadei 2007 - 2012, în cuantum total de 253.127,43 RON.

Prin Sentința nr. 99 din 2 iulie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.

La data de 5 ianuarie 2015, reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată identică sub aspectul părților, obiectului și cauzei, înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civila, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. z/46/2015, iar prin Sentința nr. 63 din 23 aprilie 2015, a fost declinată competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.

Astfel învestit, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015, la 25 iunie 2015, a dispus conexarea acestui dosar la Dosarul nr. x/2014.

Prin Sentința civilă nr. 1220 din 24 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Reclamanta a susținut că, în Dosarul nr. x/2014, a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum total de 6.136,27 RON, precum și o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.068,13 RON, aferentă cererii de repunere pe rol.

Împotriva Sentinței civile nr. 1220 din 24 septembrie 2015 s-a formulat apel iar prin Decizia civilă nr. 2002 din 11 octombrie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în Dosarul nr. x/2014, a admis apelul, a anulat sentința și a reținut cauza în vederea rejudecării; totodată, a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, apreciind că litigiul nu intră în competența de soluționare a secției I civile din cadrul Tribunalului Vâlcea, ci în competența unei secții de contencios administrativ și fiscal.

Prin Decizia nr. 54 din 12 ianuarie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2014 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Prin Decizia nr. 441 din 10 februarie 2017, pronunțată de ICCJ, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2014, a fost soluționat conflictul negativ de competenta, fiind stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul Vâlcea a reținut că prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentul dosar, reclamanta solicită restituirea taxelor judiciare de timbru în cuantum de 6.136,27 RON și în cuantum de 3.068,13 RON.

Potrivit art. 97 alin. (6) din H.G. nr. 1.375/2015, cererile de restituire a taxei judiciare de timbru sau a cauțiunii, formulate după rămânerea definitivă a hotărârii, se repartizează completului care a judecat cauza și potrivit art. 45 alin. (4) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de restituire se adresează instanței judecătorești la care s-a introdus acțiunea sau cererea.

A constatat tribunalul că atât cererea de chemare în judecată ce a format obiectul Dosarului nr. x/2014, cât și cererea de chemare în judecată ce a format obiectul Dosarului nr. x/2015 (ulterior conexat la Dosarul nr. x/2014), au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar prin Decizia nr. 441 din 10 februarie 2017 pronunțată de ICCJ, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrativ, astfel că și cererea de restituire a taxelor judiciare de timbru achitate de reclamanta aparține, prin prisma art. 97 alin. (6) din H.G. nr. 1.375/2015 și art. 45 alin. (4) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Prin Sentința nr. 370 din 4 mai 2017,Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cererii de restituire a taxei de timbru, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru a statua asupra conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că după înregistrarea cererii pe rolul Curții de Apel Pitești, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția civilă, în Dosarul nr. x/2014, tribunalul punând în vedere reclamantei o taxă de timbru de 6.136,27 RON

Față de suspendarea cauzei dispusă în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și de cererea de repunere pe rol, prin încheierea din 19.06.2015, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a luat act că a fost achitată taxa de timbru aferentă cererii de chemare în judecată în cuantum de 5.836,27 RON și taxa de timbru aferentă cererii de repunere pe rol, în cuantum de 3.068,13 RON.

Ca atare, curtea de apel a constatat că taxa de timbru a fost pusă în vedere și achitată în fața instanței civile, tocmai în considerarea naturii juridice a litigiului, așa cum s-a reținut prin sentința de declinare a competenței, iar nu de către instanța de contencios administrativ.

Conform art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de restituire a taxei de timbru se adresează instanței judecătorești la care s-a introdus acțiunea sau cererea, aceasta fiind inițial depusă pe rolul instanței de contencios administrativ, însă, textul are în vedere situația în care stabilirea taxei de timbru se realizează de instanța competentă, care soluționează efectiv respectiva pricină.

Or, în cazul de față, taxa a fost pusă în vedere de către instanța civilă, fiind achitată din dispoziția acesteia, competența instanței de contencios administrativ fiind stabilită după soluționarea cauzei de către prima instanță civilă, ca urmare a exercitării apelului împotriva Sentinței civile nr. 1220/2015, astfel că în sensul art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, instanța competentă să soluționeze cererea de restituire este instanța care a pus în vedere taxa și care a soluționat cererea.

S-a mai reținut că cererea de restituire a taxei de timbru vizează tocmai faptul că s-a stabilit printr-o hotărâre definitivă competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cererii, astfel că aceasta este supusă numai taxelor prevăzute de art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013, iar nu dispozițiilor din materie civilă, rezultând că, pentru diferență, taxa nu ar fi datorată în condițiile art. 45 alin. (1) lit. a) sau b) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pe de altă parte, art. 97 alin. (6) din HCSM nr. 1.375/2015 prevede că cererile de restituire a taxei judiciare de timbru, formulate după rămânerea definitivă a hotărârii, se repartizează completului care a judecat cauza, rezultând intenția legiuitorului ca cererea de restituire să fie dată în competența instanței care a soluționat pricina și care a pus în vedere taxa respectivă, iar nu a instanței care nu a pus în vedere această taxă, dar care a fost considerată competentă ulterior, urmare a admiterii căii de atac exercitată împotriva sentinței instanței civile.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin cererea adresată Tribunalului Vâlcea, secția civilă, la data de 6 ianuarie 2017, petenta A. a solicitat restituirea taxelor de timbru în cuantum de 6.136,27 RON și 3.068,13 RON (aferentă cererii de repunere pe rol) achitate în Dosarul nr. x/2014 la care a fost conexat și Dosarul nr. x/2015, ambele înregistrate inițial pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Sub aspectul dispozițiilor legale privind competența de soluționare a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru, art. 45 alin. (4) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că,, Cererea de restituire a taxei de timbru se adresează instanței judecătorești la care s-a introdus acțiunea sau cererea".

Contrar interpretării date de către Curtea de Apel Pitești în sentința sa de dezînvestire, sintagma "instanța judecătorească la care s-a introdus acțiunea sau cererea" desemnează, în speță, instanța de judecată legal învestită, competentă material să soluționeze acțiunea în primă instanță, și nu instanța care a pus în vedere taxa de timbru și a soluționat acțiunea, dar care, ulterior, a fost considerată necompetentă.

În acest sens se interpretează și dispozițiile art. 97 alin. (6) din HCSM nr. 1.375/2015, potrivit cărora,, cererile de restituire a taxei judiciare de timbru sau a cauțiunii, formulate după rămânerea definitivă a hotărârii, se repartizează completului care a judecat cauza".

Având în vedere că, ulterior formulării cererii de restituire a taxei de timbru, prin Decizia nr. 441 din 10 februarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2014, a fost soluționat conflictul de competență, stabilindu-se definitiv competența materială de soluționare a litigiului de fond în favoarea secției specializate de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Pitești, această instanță este competentă material să soluționeze și cererea de restituire a taxei de timbru, prin prisma dispozițiilor art. 45 alin. (4) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 și art. 97 alin. (6) din HCSM nr. 1.375/2015, fiind de altfel instanța care a fost inițial învestită cu soluționarea cererilor de chemare în judecată, conexate sub nr. y/46/2014.

În aceste condiții, având în vedere Decizia nr. 441 din 10 februarie 2017 și efectele sale, se reține că Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, chiar dacă este instanța care a pus în vedere achitarea taxei de timbru și a soluționat cererea de chemare în judecată, nu are competența de a soluționa fondul cauzei și nici de a dispune vreo măsură cu privire la cererile ulterioare, între care și cererea prin care se solicită restituirea taxei judiciare de timbru.

În consecință, în acord cu considerentele primei instanțe aflate în conflict, Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru aparține instanței competente material să soluționeze fondul cauzei, în speță Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind instanța la care s-a introdus acțiunea, în sensul art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de restituire a taxei de timbru în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apelor și Pădurilor, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2017.

Procesat de GGC - LM