ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2595/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 13 octombrie 2016, reclamanta Obștea Săliște a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - prin Secretariatul General al Guvernului și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, obligarea pârâților la plata sumei de 1.318.133,18 RON, reprezentând prejudiciul cauzat pentru neîndeplinirea obligației de publicare în Monitorul Oficial al României a Hotărârii de Guvern aprobată în ședința din 12 februarie 2014, de aprobare a Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile Natura 2000.

La data de 29 decembrie 2016, reclamanta Obștea Săliște a formulat cerere de modificare a acțiunii solicitând majorarea pretențiilor inițiale cu suma de 222.480 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor achitate pentru perioada 2010 - 2011, aferente suprafeței de fond forestier cu funcții speciale de protecție T1 și T2.

2.1. Hotărârea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 16/F-Cont din 7 februarie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut faptul că obiectul litigiului vizează antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâților pentru prejudiciul produs prin omisiunea de publicare a Hotărârii Guvernului de aprobare a Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masă lemnoasă, iar competența de soluționare aparține instanței civile.

2.2. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă

Prin Sentința civilă nr. 374/2017 din 24 martie 2017 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă a fost admisă excepția necompetenței funcționale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut faptul că cererea de chemare în judecată este formulată de un beneficiar al unei forme de ajutor de stat, ca urmare a impunerii de către stat a unor restricții ale exercițiului dreptului său de proprietate.

Ca atare, a reținut instanța că între reclamanți și pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor nu există un raport civil în care părțile stau pe poziții de egalitate, ci unul de dependență administrativă între autoritatea publică și beneficiarul unui drept înscris în lege, ce devine activ numai legat de anumite condiționări, decurgând din activitatea de legiferare sau executare a legii, motiv pentru care a reținut faptul că litigiul este în materia contenciosului administrativ.

2.3. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 844/2017 din 16 mai 2017 a Tribunalului Vâlcea, secția II-a civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prejudiciul invocat de reclamantă este consecința neadoptării/nepublicării unei hotărâri de guvern, care are natura unui act administrativ cu caracter normativ. A reținut instanța că natura administrativă a actului imprimă același caracter și pretențiilor pecuniare ce decurg din acest act, chiar dacă reclamanta nu a învestit instanța și cu o cerere expresă vizând actul respectiv.

A constatat instanța că sunt incidente prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 în stabilirea competenței materiale și văzând faptul că nu este aplicabil criteriul valoric, ci cel al rangului autorității publice, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea curții de apel, întrucât pretențiile reclamantei sunt îndreptate împotriva unor autorități publice centrale.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce are ca obiect obligarea pârâților la plata unei sume de bani, reprezentând prejudiciul cauzat pentru neîndeplinirea obligației de publicare în Monitorul Oficial al României a Hotărârii de Guvern, aprobată în ședința din 12 februarie 2014.

Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a solicitat anularea unui act administrativ emis de pârâți, prezentul litigiu nu decurge din încheierea, modificarea sau executarea unui contract administrativ și nici nu se referă la acte emise sau încheiate de autoritățile publice locale sau centrale, după cum nu are ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorii vamale.

Diferendul judiciar vizează sume de bani reprezentând un prejudiciu ca urmare a neîndeplinirii unei obligații, reclamanta optând pentru soluționarea pe calea unui proces civil a cererii introductive, în temeiul principiilor generale ale răspunderii civile, motiv pentru care, dând eficiență principiului disponibilității, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanța se pronunță în limitele învestirii, Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecății competența de judecată aparține instanței de drept comun.

Prin urmare, în raportul cu obiectul cauzei (pretenții), litigiul dedus judecății are natură civilă, așa încât este supus dispozițiilor de drept comun, reprezentate de art. 95 pct. 1 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Obștea Săliște în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - prin Secretariatul General al Guvernului și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM