ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2473/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 15 iulie 2015, sub nr. x/2015, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, obligarea pârâtului la acordarea de compensații în sumă de 177.433,16 RON pentru suprafața totală de 553,6 ha, situată în Situl Natura 2000, reprezentând contravaloarea produselor nerecoltate datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă pentru anul 2014.

Prin Sentința nr. 170/F-CONT din data de 16 noiembrie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a 16 noiembrie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și a fost obligat pârâtul să acorde compensațiile reprezentând contravaloarea produselor nerecoltate pentru anul 2014 pentru suprafața de 553,6 ha în cuantum de 177.433,16 RON. Totodată, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a formulat recurs solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii reclamantei, ca inadmisibilă și neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs partea a susținut, în esență, faptul că instanța de fond a omis, în pronunțarea hotărârii, aspectul că în lipsa avizelor, acordate de către toate instituțiile de specialitate implicate, ministerul, în calitatea sa de autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură, nu poate proceda la acordarea sumelor solicitate de reclamantă drept compensații și dispuse de instanță, prin hotărârea recurată.

Astfel, este necesară îndeplinirea a două condiții cumulative în baza cărora se pot acorda ajutoarele de stat, pentru persoane fizice și juridice care dețin păduri în zonele T1 și T2, din cadrul siturilor Natura 2000, respectiv: emiterea Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012, condiție care a fost îndeplinită; adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial al României a Hotărârii Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor, condiție care nu a fost îndeplinită.

Faptul că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat/compensațiilor, vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României, Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații, nu există bază legală privind acordarea acestora.

În speță, atât timp cât documentele ce ar fi trebuit avizate de către instituțiile abilitate, conform prevederilor legale, nu au trecut prin această procedură, nu se poate considera că reclamanta a dovedit în mod concret întinderea prejudiciului invocat, sumele solicitate cu titlu de compensații fiind stabilite fără nicio detaliere concretă, fundamentate pe un mod de calcul prevăzut de lege, aplicabil situației juridice invocate de aceasta.

Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând că, după primirea Deciziei favorabile a Comisiei Europene, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor nu și-a respectat obligațiile legale prevăzute în Codul silvic, în H.G. nr. 861/2009 și în art. 1 al anexei nr. 1 la H.G. nr. 861/2009 de a proceda la fundamentarea anuală a necesarului de fonduri și de a înscrie în bugetele proprii banii necesari acordării acestor despăgubiri.

Astfel, a apreciat că vinovăția Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor prin prisma prevederilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 și art. 1 din H.G. nr. 861/2009 privind Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și cele proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale și pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond.

Ministerul Mediului a solicitat instanței să ia act de transmisiunea calității procesuale către Ministerul Apelor și Pădurilor, în raport de dispozițiile art. 13 și art. 20 din O.U.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

La data de 9 mai 2018, Ministerul Apelor și Pădurilor a formulat concluzii scrise.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 13 martie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv sentința recurată în raport de motivele de casare invocate de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (în prezent Ministerul Apelor și Pădurilor), precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce urmează.

Obiectul prezentei acțiuni judiciare îl constituie refuzul nejustificat al recurentului-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (în prezent, Ministerul Apelor și Pădurilor) de acordare către intimata-reclamantă A. a despăgubirilor aferente anului 2014, în cuantum de 177.433,16 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice, pentru suprafața de pădure de 553,6 ha, situată în Aria Naturală Protejată Situl Natura 2000 - Parcul Național Buila - Vânturarița.

Prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâtul să acorde reclamantei compensații în sumă de 177.433,16 RON, pentru suprafața de pădure de 553,6 ha.

Instanța de control judiciar nu poarte împărtăși soluția primei instanțe, pentru următoarele motive:

Prin cererea înregistrată la Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic Râmnicu Vâlcea sub nr. x/19.02.2015, intimata-reclamantă A. a solicitat compensații, pentru anul 2014, în sumă de 177.433,16 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice, pentru suprafața de pădure de 553,6 ha, situată în județul Vâlcea, B.. Intimata-reclamantă și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic și pe H.G. nr. 861/2009 privind Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și cele proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale și pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond .

Decontul justificativ a fost întocmit în temeiul prevederilor Anexei 4 la H.G. nr. 861/2009. Prin Raportul de inspecție fiscală nr. x/05.05.2015 întocmit de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova s-a respins de la avizare suma solicitată de intimată, cu motivarea că "acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice și juridice care dețin păduri incluse în T1 și T2 din cadrul siturilor Natura 2000 se poate face numai după aprobarea și publicarea proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice. Prin aceste norme metodologice se instituie un cadru legal de acordare a acestor compensații, începând cu anul 2010, diferit de cel prevăzut de H.G. nr. 861/2009 (hotărâre ce se va abroga parțial la data publicării noilor norme)." .

Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte apreciază soluția de respingere a cererii intimatei, fundamentată pe prevederile H.G. nr. 861/2009, ca fiind corectă.

Conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru ((...)) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă."

Așa cum s-a statuat prin Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislația națională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocațiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat.

În acest sens, a fost elaborat proiectul de Hotărâre de Guvern privind Normele metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă.

Reprezentanta Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisiei Europene schema de ajutor de stat, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Prin Decizia nr. C (2016) 8769 final din data de 03.01.2017, Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre de Guvern anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piața internă.

În temeiul art. 2.4 din Decizie, durata schemei de ajutor de stat este "de la data aprobării de către Comisie până la 31 decembrie 2020."

Pe baza Deciziei Comisiei Europene anterior menționată, a prevederilor Orientărilor Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale 2014-2020 și a art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, a fost adoptată H.G. nr. 447 din 30.06.2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă.

Potrivit art. 11 din acest act normativ: "durata de aplicare a prezentei scheme este de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri și până la data de 31 decembrie 2020, inclusiv."

Conform art. 12 din aceeași Hotărâre de Guvern: "valoarea totală maximă aferentă schemei pentru perioada 2017-2020 este de 285 milioane RON și se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul aprobat cu această destinație Ministerului Apelor și Pădurilor."

În baza art. 17 din hotărâre, la data intrării sale în vigoare se abrogă H.G. nr. 861/2009.

În concluzie, Înalta Curte reține că intimata nu este îndreptățită la despăgubiri solicitate și calculate, pentru anul 2014, în temeiul H.G. nr. 861/2009 - act normativ care nu era aplicabil în speța de față.

Intimata nu poate beneficia de despăgubiri nici potrivit schemei de ajutor de stat avizată prin Decizia nr. C (2016) 8769 final din data de 03.01.2017 și pusă în aplicare prin H.G. nr. 447 din 30.06.2017, în raport de data intrării în vigoare a acesteia.

Pe cale de consecință, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Apelor și Pădurilor împotriva Sentinței nr. 170 din 16 noiembrie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2018.

GGC - GV