ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2999/2017

Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 30 martie 2017, SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Logistică, revizuirea Deciziei nr. 16 din 9 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2016. În susținerea cererii, revizuenta a invocat, printre altele, cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., susținând că Decizia nr. 16 din 9 ianuarie 2017 este potrivnică Deciziei nr. 4666 din 11 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. y/2/2016.

Hotărârea Curții de Apel București Prin Decizia nr. 2277 din 22 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., și în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a Deciziei nr. 16 din 9 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2/2016, întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., formulată de revizuenta SC A. SRL, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Logistică, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 14 iunie 2017, sub nr. z/2/2017. Înalta Curte, învestită cu prezenta cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., constată că revizuenta A. SRL a invocat existența unor hotărâri potrivnice date de Curtea de Apel București privind cauze similare, respectiv Decizia civilă nr. 16 din 9 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2/2016 și Decizia civilă nr. 4666 din 11 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. y/2/2016. În continuare, revizuenta a arătat că în considerentele Deciziei civile nr. 4666 din 11 octombrie 2016, Curtea de Apel București a interpretat în mod corect legislația achizițiilor publice, iar din considerentele Deciziei nr. 16 din 9 ianuarie 2017 rezultă că aceeași instanță a ignorat atât contextul procesual, cât și normele de drept aplicabile, respectiv Legea nr. 101/2016, documentația de atribuire, clarificarea autorității contractante, săvârșind un minus petita și extra petita.

Examinând cererea de revizuire, în raport cu motivul invocat, dar și cu apărările realizate de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Conform art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanță de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: 1) să existe hotărâri definitive contradictorii; Textul nu distinge, ceea ce înseamnă că această cerință este îndeplinită chiar dacă prin hotărârile potrivnice nu s-a rezolvat fondul. 2) hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină. Ca atare, trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele autorității de lucru judecat. 3) hotărârile să fie date în dosare diferite. 4) în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. 5) să se ceară anularea celei de a doua hotărâri. Motivul de revizuire, invocat ca temei legal al prezentei cereri, este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri. Reglementând acest motiv de revizuire, legiuitorul a sancționat nelegalitatea celei de-a doua hotărâri, precum și imposibilitatea executării. Calea extraordinară de atac a revizuirii unei hotărâri judecătorești, fundamentată pe contrarietate de sentințe, reprezintă o creație legislativă, în baza căreia legiuitorul a înțeles să nu lase să subziste în circuitul juridic hotărâri judecătorești contrare, respectiv să se nege printr-o hotărâre ulterioară ceea ce s-a rezolvat irevocabil printr-o altă sentință anterioară. Aceasta este expresia principiului stabilității și securității raporturilor juridice. Conform doctrinei de specialitate, instituția autorității de lucru judecat împiedică "o nouă judecată" a unei cereri deja soluționate. Principiul autorității lucrului judecat, rezultă din dispozițiile art. 430 alin. (1) din noul C. proc. civ., potrivit cărora "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect". Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, care are același obiect, aceeași cauză și este purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, pronunțată într-un alt proces. 4.1. În speța de față, Înalta Curte reține faptul că prin plângerea înregistrată la data de 30 august 2016 în Dosarul nr. y/2/2016 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, autoritatea contractantă Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - Unitatea Militară "X" București a solicitat anularea Deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor nr. 1447/C9/1653 din data de 18 august 2016 și totodată introducerea în cauză în calitate de intimată a SC A. SRL Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 4666 din 11 octombrie 2016 a respins, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității, a lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, cu privire la plângerile conexe formulate de petentele SC B. SRL și C., precum și plângerile conexate formulate de petentele Inspectoratul General al Jandarmeriei Române (U.M. "X" București), SC B. SRL și C., în contradictoriu cu intimata SC A. 4.2. Prin plângerea înregistrată la data de 17 noiembrie 2016, sub nr. x/2/2016, pe rolul Curții de Apel București Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, petenta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliției Române-Direcția de Logistică, modificarea în tot sau desființarea Deciziei Consiliului 1868/C9/2218 din data de 28 octombrie 2016 pentru motive de nelegalitate și de netemeinicie, obligarea autorității contractante la reevaluarea acceptabilității și admisibilității ofertelor ofertanților care au constituit garanția de participare în cuantum de 50% - SC D. SRL, SC E. SRL, SC F. SRL și SC G. SRL, cu consecința respingerii acestora și, în consecință, anularea actului prin care a fost acceptat pentru anumiți ofertanți cuantumul de 50% al garanției de participare, emiterea unui nou raport intermediar al procedurii și a unei noi comunicări către ofertanți, aferente analizei cuantumului garanției de participare prin care să fie admise doar ofertele însoțite de garanția de participare constituită în cuantum de 100%. Or, din analiza celor două Dosare nr. y/2/2016 și nr. x/2/2016, Înalta Curte reține faptul că nu există identitate de obiect, întrucât actele administrative contestate în cele două dosare sunt diferite. Astfel, în primul Dosar (nr. y/2/2016) obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă plângerea formulată împotriva Deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor nr. 1447/C9/1653 din 18 august 2016 prin care, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a admis în parte, contestația formulată de contestatoarea SC A. SRL, în contradictoriu Unitatea Militară "X" București și a dispus anularea Procesului-verbal final nr. 190.086 din 15 iulie 2016 și a invitațiilor pentru participare la etapa a doua a procedurii de licitație restrânsă, iar în cel de-al doilea Dosar nr. x/2/2016 obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă plângerea formulată de petenta A. SRL, împotriva Deciziei nr. 1868/C9/2218 din 28 octombrie 2016 emisă de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliției Române-Direcția de Logistică. Ca atare, Înalta Curte apreciază că nu prezintă relevanță juridică împrejurarea că în cele două cauze s-au analizat probleme juridice similare, referitoare la interpretarea diferită a normelor legale în materia achizițiilor publice, atât timp cât obiectul este diferit, iar instanța de judecată a analizat îndeplinirea condițiilor legale, în funcție de situația de fapt specifică fiecărei cauze. Or, astfel cum s-a arătat anterior, rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat. Condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect și cauză, chiar dacă revizuenta A. SRL a fost parte în cele două cauze. În realitate, revizuenta, raportându-se la temeiul de drept invocat, își manifestă nemulțumirea față de o presupusă practică neunitară a instanțelor judecătorești, precum și a modului de interpretare a unor acte normative, ceea ce nu poate face obiectul unei cereri de revizuire.

Temeiul de drept al soluției. Având în vedere toate considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 513 alin. (1) și (6) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.