ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 275/2025

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la 04 august 2023, sub nr. x/299/2023, contestatoarea Compania Națională Căi Ferate „CFR” S.A. – Sucursala Craiova a solicitat în contradictoriu cu intimatul A anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. x/2021, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3044 din 26 aprilie 2024, Judecătoria sectorului 1 București, Secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că ceea ce interesează în stabilirea competenței teritoriale este sediul debitorului împotriva căruia au fost inițiate actele de executare. Or, actele de executare au fost îndreptate exclusiv împotriva Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR” S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova care își are sediul în Craiova, Bld. (...), jud. Dolj. De asemenea, instanța a mai reținut că în cuprinsul titlului executoriu este menționată Compania Națională de Căi Ferate „CFR” S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, iar nu Compania Națională de Căi Ferate „CFR” S.A.

În privința incidenței deciziei pronunțate în recursul în interesul legii nr. 20/2021, instanța a constatat că aceasta nu este incidentă având în vedere că numai în ipoteza existenței unei pluralități de debitori, se poate pune în discuție principiul unicității instanței de executare, nu și atunci când există un singur debitor, cum este cazul în speță.

Cu toate că Judecătoria Sectorului 1 București a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite, această împrejurare nu atrage automat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea sa, întrucât o interpretare contrară, în sensul că instanța care a încuviințat executarea silită este competentă să judece și contestația la executarea silită ar lăsa fără aplicabilitate și fără sens dispozițiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ. În măsura în care legiuitorul ar fi intenționat să atribuie competența de soluționare a contestațiilor la executare instanței care a încuviințat efectiv executarea silită, ar fi prevăzut acest lucru în mod expres.

Prin urmare, în aplicare a prevederilor art. 714 C. proc. civ., instanța competentă teritorial este instanța unde își are sediul sucursala CFR, și nu instanța în circumscripția căreia se află sediul central, din București, având în vedere că în titlul executoriu este menționată Sucursala „CFR” S.A. din Craiova.

2.2. Prin sentința civilă nr. 12170 din 31 octombrie 2024, Judecătoria Craiova, Secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București; în temeiul art. 133 alin. (2) C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competență și în temeiul art. 134 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în speță, este aplicabilă Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., considerent pentru care Judecătoria sectorului 1, care a încuviințat executarea silită, este competentă teritorial să soluționeze contestația la executare pendinte.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecății în dosarul în care s-a ivit prezentul conflict de competență, debitoarea Compania Națională de Căi Ferate „CFR” S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimatul A, a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. x/2021 de către Biroul Executorului Judecătoresc B.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Craiova și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima dintre instanțe reținând incidența dispozițiilor 714 coroborate cu cele ale art. 651 C. proc. civ., iar cea de a doua instanță aplicând Decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Potrivit dispozițiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alineatul (3) al aceluiași articol prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, rezultă că, în cazul contestației la executare, competența teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea din camera de consiliu din 04 august 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/299/2021, a fost încuviințată executarea silită la cererea creditorului A, în contradictoriu cu debitoarea Compania Națională de Căi Ferate „CFR” S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/1/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, decizie obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din același act normativ, s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sectorului 1 București, competența de soluționare a contestației la executare revine tot acestei instanțe, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Față de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Sectorului 1 București, instanță care a încuviințat executarea silită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Sectorului 1 București, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 05 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.