ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1865/2023

Ședința publică din data de 31 octombrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 23.12.2022, sub nr. x/2022, contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestație la executare, prin care a solicitat să se dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 528/2021 constituit la BEJ B., pentru suma de 1980,72 RON și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința nr. 4871/12.05.2023 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a hotărî astfel, prin raportare la art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1)-(3) C. proc. civ., instanța a reținut că titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 1000 din 29 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Dolj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021 este pronunțat în contradictoriu cu debitoarea Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. (CNCF CFR SA) – Sucursala Regională CF Craiova cu sediul în Craiova.

Totodată, a constatat că în cererea de executare silită intimatul nu a indicat sediul sucursalei Craiova, executorul raportându-se la sediul central al CFR S.A., deși cererea privea sucursala.

Prin Decizia nr. 6/2023, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în consecință a stabilit: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în situația în care titlul executoriu privește un dezmembrământ fără personalitate juridică, competența teritorială a instanței de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ".

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Craiova, prin sentința nr. 6395/04.10.2023, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova, invocată din oficiu și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în dosarul de executare nr. 528/2021 al Biroului Executorul Judecătoresc B., executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Sectorului 1 București prin încheierea din data de 17.09.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, context în care revine judecătoriei care a încuviințat executarea silită competența de a soluționa contestația la executare, potrivit art. 714 din C. proc. civ., raportându-se la decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul litigiului cu privire la care poartă prezentul conflict negativ de competență îl reprezintă contestația la executare prin care s-a solicitat anularea actelor efectuate în dosarul de executare nr. 528/2021 constituit la BEJ B., pentru suma de 1980,72 RON.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Craiova și-au declinat reciproc competența de soluționare a contestației la executare, conflictul negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale cele două instanțe cu privire la norma de procedură în temeiul căreia se stabilește instanța competentă a soluționa litigiul.

Astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat asupra competenței teritoriale prin prisma dispozițiilor art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1)-(3) C. proc. civ., reținând că instanța de executare este cea de la sediul debitoarei Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, la data sesizării executorului judecătoresc, pe când Judecătoria Craiova a reținut că instanța de executare este cea care a încuviințat executarea silită, potrivit art. 714 C. proc. civ., raportându-se și la decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Dreptul comun în stabilirea competenței teritoriale în ceea ce privește soluționarea contestației la executare este reglementat de dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora contestația se introduce la instanța de executare. Totodată, art. 651 din același act normativ definește instanța de executare astfel:,,(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În speță, Judecătoria Sectorului 1 București, prin încheierea din 17.09.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, a admis cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1000 din data de 29.03.2021, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar numărul x/2021

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel (paragraful 70).

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare (paragraful 71).

Așadar, principiul unicității instanței de executare recunoscut prin decizia dată în recurs în interesul legii mai sus evocată presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare (paragraful 80).

Tot Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 135 din 10 februarie 2022) că, ulterior dezlegărilor date prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanțele de judecată nu vor mai putea face abstracție de considerentele care au justificat pronunțarea acestei decizii menite să unifice jurisprudența divergentă existentă anterior în ceea ce privește determinarea instanței de executare (paragraful 68).

Ca atare, deciziile nr. 20/2021 și nr. 27/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii sunt aplicabile în cauza pendinte, întrucât prin considerente decizorii statuează un principiu general aplicabil oricărei executări silite, respectiv unicitatea instanței de executare, astfel că Judecătoria Sectorului 1 București nu putea face abstracție de dezlegările obligatorii date de instanța supremă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța care a încuviințat executarea silită, adică Judecătoria Sectorului 1 București, a devenit instanța de executare în sensul prevederilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluționeze contestația la executare formulată de debitoarea Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova împotriva executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Mai mult, dispozițiile Deciziei nr. 6/2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii sunt aplicabile la momentul sesizării unei instanțe cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite. În speță, odată cu fixarea competenței de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea sa, Judecătoria Sectorului 1 București a dobândit calitatea de instanță de executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2023.