ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2187/2023

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2023

După deliberare, asupra conflictului negativ, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 21 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 571/2021 de către Biroul Executorului Judecătoresc B..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712 și următ. C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3551 din 7 aprilie 2023, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimata A., în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că a fost învestită cu o contestație la executare, formulată în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 42 din 14 ianuarie 2021 pronunțată de Tribunalul Dolj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, iar, prin cererea de executare silită formulată de creditoarea A., la 10 septembrie 2021, s-a solicitat deschiderea procedurii de executare silită împotriva debitoarei Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. (CNCF CFR SA) – Sucursala CF Craiova, în temeiul titlului executoriu menționat.

Judecătoria Sectorului 1 București a constatat că, la data sesizării executorului judecătoresc, Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova avea sediul în Craiova, Bd. x, jud. Dolj, iar nu în București.

Totodată, a reținut că, în cererea de executare silită, intimata nu a indicat sediul sucursalei din Craiova, executorul judecătoresc menționând sediul din sectorul 1, fără a face alte verificări în prealabil, raportându-se la sediul central al contestatoarei, deși cererea privea sucursala acesteia.

În raport de aceste aspecte, Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că instanța competentă este instanța unde se află sediul sucursalei CFR, iar nu instanța de la sediul central din București, întrucât în titlul executoriu este menționată sucursala CFR din Craiova.

De asemenea, a arătat că, deși Judecătoria Sectorului 1 București a dat o încheiere de încuviințare a executării silite, această împrejurare nu atrage, în mod automat, competența sa de soluționare a contestației la executare, întrucât o interpretare contrară, în sensul că instanța care a încuviințat executarea silită este competentă să judece contestația la executarea silită, ar lăsa fără aplicabilitate și fără sens dispozițiile art. 714 alin. (1) raportate la cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ.. Iar, dacă legiuitorul ar fi intenționat să atribuie competența de soluționare a contestațiilor la executare în favoarea instanței care a încuviințat efectiv executarea silită, ar fi prevăzut acest lucru în mod expres.

Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că nu este aplicabilă în cauză Decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, întrucât aceasta a avut în vedere situația pluralității de debitori, punându-se problema incidenței principiului unicității instanței de executare (atunci când sunt mai multe instanțe competente în raport de domiciliul/sediul fiecărui debitor în parte).

Reținând că petenta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala CF Craiova are sediul social în Craiova, a stabilit că instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Craiova.

Prin sentința civilă nr. 6299 din 28 septembrie 2023, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. În baza art. 133 alin. (2) C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competență, aplicând prevederile art. 134 din acest act normativ, a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Craiova a reținut că, în speță, Judecătoria Sectorul 1 București, prin încheierea pronunțată la 23 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, a admis cererea de încuviințare a executării silite împotriva debitoarei Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala CF Craiova, formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc B., la solicitarea creditoarei A..

De asemenea, a constatat că revine judecătoriei care a încuviințat executarea silită, competența de a soluționa contestația la executare, potrivit art. 714 C. proc. civ., principiul unicității instanței de executare presupunând că, odată ce o anumită instanță a încuviințat executarea silită, trebuie să se țină seama de împrejurarea că instanța de executare a fost deja determinată prin efectul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite.

Judecătoria Craiova a arătat că, în speță, este aplicabilă Decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care s-a reținut unicitatea instanței care soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, precum și faptul că nu există două instanțe de executare în cadrul aceleiași executări silite, iar atunci când legiuitorul a dorit să confere și altei instanțe competența de a soluționa o contestație la executare a indicat în mod expres acest lucru.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecății în dosarul în care s-a ivit prezentul conflict de competență, debitoarea Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 571/2021 de către Biroul Executorului Judecătoresc B..

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Craiova și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima dintre instanțe reținând incidența dispozițiilor 714 coroborate cu cele ale art. 651 C. proc. civ., iar cea de a doua instanță aplicând Decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Potrivit dispozițiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, rezultă că, în cazul contestației la executare, competența teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea din camera de consiliu din 23 septembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2021, a fost încuviințată executarea silită la cererea creditoarei A., în contradictoriu cu debitoarea Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, decizie obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din același act normativ, s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sectorului 1 București, competența de soluționare a contestației la executare revine tot acestei instanțe, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Față de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Sectorului 1 București, instanță care a încuviințat executarea silită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Sectorului 1 București, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.