ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 196/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 noiembrie 2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. x/2022, contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimata A., prin care a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B. (raport de expertiză și actele subsecvente), în ceea ce privește suma de 17.646,36 RON, reprezentând diferență debit și cheltuieli de executare.

Prin sentința civilă nr. 1346 din 15 februarie 2023, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privindu-le pe contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova și pe intimata A., în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a constatat că, prin încheierea din camera de consiliu pronunțată de această instanță la 4 octombrie 2021, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a debitoarei Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala CF Craiova, formulată de creditoarea A., în baza titlurilor executorii reprezentate de sentința nr. 108 din 14 ianuarie 2021 a Tribunalului Dolj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, îndreptată prin încheierea din 20 ianuarie 2021, și decizia nr. 1683 din 18 mai 2021 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Judecătoria Sectorului 1 București a reținut incidența dispozițiilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 714 alin. (1) raportate la art. 651 alin. (1) din același act normativ și a arătat că ceea ce este esențial pentru stabilirea instanței de executare este domiciliul/sediul persoanei împotriva căreia se efectuează actele de executare.

Instanța a constatat că toate actele de executare silită, inclusiv încheierea de încuviințare a executării silite au fost îndreptate exclusiv împotriva debitoarei Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala CF Craiova, iar nu împotriva Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A., instanța competentă să soluționeze contestația la executare fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află Sucursala CF Craiova, care este singura debitoare din dosarul de executare nr. 578/2021.

Judecătoria Sectorului 1 București a avut în vedere că, inclusiv în titlurile executorii este menționată, în calitate de pârâtă, Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala CF Craiova, iar nu Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A..

Faptul că Judecătoria Sectorului 1 București este cea care a încuviințat executarea silită a fost apreciat că nu este de natură să atragă competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, iar o interpretare contrară ar lăsa fără aplicabilitate și fără sens dispozițiile art. 714 alin. (1) raportate la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.. Dacă legiuitorul ar fi intenționat să atribuie competența de soluționare a contestațiilor la executare instanței care a încuviințat efectiv executarea silită, ar fi prevăzut acest lucru în mod expres.

Încuviințarea executării silite de către o instanță necompetentă a fost apreciată că nu atrage competența de soluționare a tuturor incidentelor din cursul executării în favoarea acesteia, întrucât nu există nicio prevedere legală în acest sens, fiind fără dubiu că stabilirea competenței instanței de executare se efectuează în raport de sediul/domiciliul debitorului sau, după caz, al creditorului/executorului judecătoresc, cu excepțiile prevăzute de lege. Or, încuviințarea executării silite de o altă instanță față de cea de executare nu reprezintă o excepție de la regula stabilită de art. 651 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, nu poate atrage competența asupra tuturor celorlalte incidente din cursul executării în favoarea acesteia.

Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că nu este aplicabilă în cauză decizia nr. 2/2021 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, potrivit căreia, "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Instanța a arătat că decizia menționată are în vedere situația pluralității de debitori (ceea ce nu este cazul în speță), în această situație punându-se problema incidenței principiului unicității instanței de executare (atunci când sunt mai multe instanțe competente în raport de domiciliul/sediul fiecărui debitor în parte). Cu alte cuvinte, nu se poate considera, în virtutea acestui principiu, că orice instanță devine instanță de executare în momentul încuviințării executării silite, această concluzie fiind lipsită de orice fundament juridic în raport de dispozițiile legale anterior menționate.

Constatând că petenta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala CF Craiova are sediul social în Craiova, a stabilit că Judecătoria Craiova este instanța de executare competentă să soluționeze cauza.

Prin sentința civilă nr. 7599 din 14 noiembrie 2023, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privindu-le pe contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova și pe intimata A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. În baza art. 133 alin. (2) C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență, iar în temeiul art. 134 din acest act normativ a dispus suspendarea judecății și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Craiova a constatat că, prin încheierea din camera de consiliu din 4 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite împotriva debitoarei Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala CF Craiova, formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B., la solicitarea creditoarei A..

Judecătoria Craiova a reținut că revine judecătoriei care a încuviințat executarea silită competența de a soluționa contestația la executare, potrivit art. 714 C. proc. civ., în considerarea principiului unicității instanței de executare, care presupune că, odată ce o anumită instanță a încuviințat executarea silită, trebuie să se țină seama de împrejurarea că instanța de executare a fost deja determinată prin efectul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite.

De asemenea, a apreciat că este aplicabilă în speță decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care s-a reținut, în esență, că, deși în cuprinsul C. proc. civ. nu se regăsește o dispoziție normativă care să statueze expres că odată ce instanța de judecată a încuviințat executarea silită aceasta devine competentă să soluționeze contestațiile la executare, în condițiile în care există cel puțin doi debitori care au domiciliul sau sediul, după caz, în raza de competență a unor instanțe diferite, iar art. 651 din același cod cuprinde o normă de competență pentru soluționarea acestor tipuri de cereri, devenind eficient principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare.

Reținând aceste argumente, Judecătoria Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecății în dosarul în care s-a ivit prezentul conflict de competență, debitoarea Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 578/2021 de către Biroul Executorului Judecătoresc B..

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Craiova și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima dintre instanțe reținând incidența dispozițiilor 714 coroborate cu cele ale art. 651 C. proc. civ., iar cea de a doua instanță aplicând Decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Potrivit dispozițiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, rezultă că, în cazul contestației la executare, competența teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea din camera de consiliu din 4 octombrie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2021, a fost încuviințată executarea silită la cererea creditoarei A., în contradictoriu cu debitoarea Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, decizie obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din același act normativ, s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sectorului 1 București, competența de soluționare a contestației la executare revine tot acestei instanțe, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Față de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Sectorului 1 București, instanță care a încuviințat executarea silită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Sectorului 1 București, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.