ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2566/2024

HOTĂRÂRE

19.11.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2566/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2024

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 septembrie 2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat să se dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 443/2021 constituit la BEJ B. pentru suma de 11.660,32 RON, întoarcerea executării și restabilirea situației, în sensul obligării intimatului la restituirea acestei sume actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală.

II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 București:

Prin sentința civilă nr. 1811 din 22 martie 2024, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

În motivare, instanța a reținut că esențial pentru stabilirea instanței de executare este domiciliul/sediul persoanei împotriva căreia se efectuează actele de executare. În cauză, toate actele de executare silită și inclusiv încheierea de încuviințare a executării silite au fost îndreptate exclusiv împotriva debitoarei Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala CF Craiova, astfel încât competență să soluționeze contestația la executare este judecătoria în a cărei circumscripție de află Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala CF Craiova, aceasta fiind singura debitoare din dosarul de executare nr. 529/2021.

Deși Judecătoria Sectorului 1 București a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite, această împrejurare nu atrage automat competența sa de soluționare a contestației la executare, reținând, totodată că nu este aplicabilă nici Decizia nr. 2/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii, care a avut în vedere situația pluralității de debitori (ceea ce nu este cazul în speță).

III. Hotărârea Judecătoriei Craiova:

Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova a pronunțat sentința civilă nr. 9579 din 18 septembrie 2024, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a reținut revine judecătoriei care a încuviințat executarea silită competența de a soluționa contestația la executare, potrivit art. 714 C. proc. civ., în speță fiind aplicabilă Decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte în recurs în interesul legii.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin contestația la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competență, contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 443/2021 constituit la Biroul executorului judecătoresc B..

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În speță, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, Biroul executorului judecătoresc B. a solicitat instanței încuviințarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2021, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorul A. împotriva debitorului Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova.

Prin încheierea din 6 august 2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc B., la solicitarea creditorului A., în cadrul dosarului de executare nr. 443/2021.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în recurs în interesul legii s-a statuat că "încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Cum în speță cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea 6 august 2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită, anume Judecătoria Sectorului 1 București, aceasta fiind instanța de executare.

Câtă vreme nu există o situație de excepție cu privire la care legea să prevadă competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.