ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2831/2024

Ședința publică din data de 10 decembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul instanței la data de 04 august 2023, sub nr. x/2023, contestatorul Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat admiterea cererii și anularea raportului de expertiză efectuat de către S.C. B. S.R.L., a încheierii de încuviințare din data de 06 august 2021, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de judecată din 18 iulie 2023, a înștiințării privind măsura popririi și a înștiințării privind începerea executării silite, efectuate în dosarul de executare nr. 395/2021 pentru suma de 24.041,97 RON, precum și întoarcerea executării pentru suma de 24.041,97 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712 C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2384 din 05 aprilie 2024, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

În fundamentarea acestei soluții, prin raportare la art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța a reținut că toate actele de executare silită au fost îndreptate exclusiv împotriva debitoarei Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A. - Sucursala CF Craiova, iar nu împotriva Companiei Naționale de Căi Ferate C.F.R. S.A., așa încât instanța competentă să soluționeze contestația la executare este judecătoria în a cărei circumscripție de află Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala CF Craiova, aceasta fiind singura debitoare din dosarul de executare, figurând și în cuprinsul titlului executoriu.

Faptul că Judecătoria Sectorului 1 București este cea care a încuviințat executarea silită nu este de natură să atragă competența de soluționare a contestației la executare în favoarea acestei instanțe, o interpretare contrară ar lăsa fără aplicabilitate dispozițiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.. În măsura în care legiuitorul ar fi intenționat să atribuie competența de soluționare a contestațiilor la executare instanței care a încuviințat efectiv executarea silită, ar fi prevăzut acest lucru în mod expres.

Prin urmare, încuviințarea executării silite de către o instanță necompetentă nu atrage competența de soluționare a tuturor incidentelor din cursul executării în favoarea acesteia, întrucât nu există nicio prevedere legală în acest sens, fiind fără dubiu că stabilirea competenței instanței de executare se efectuează în raport de sediul/domiciliul debitorului sau, după caz, al creditorului/executorului judecătoresc, cu excepțiile prevăzute de lege.

Or, încuviințarea executării silite de către o altă instanță decât cea de executare nu reprezintă o excepție de la regula stabilită de art. 651 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, nu poate atrage competența asupra tuturor celorlalte incidente din cursul executării în favoarea acesteia.

Totodată, a apreciat că, în cauză, nu este aplicabilă decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083/11.11.2021, întrucât are în vedere situația pluralității de debitori (ceea ce nu este cazul în speță), numai în acest caz punându-se problema incidenței principiului unicității instanței de executare (atunci când sunt mai multe instanțe deopotrivă competente în raport de domiciliul/sediul fiecărui debitor în parte).

Cu alte cuvinte, nu se poate considera, în virtutea acestui principiu, că orice instanță devine instanță de executare în momentul încuviințării executării silite, această concluzie fiind lipsită de orice fundament juridic în raport de dispozițiile legale anterior menționate.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Craiova, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 10822 din 09 octombrie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București; a constatat ivit conflictul negativ de competență; în baza art. 133 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Craiova și Judecătoria Sectorului 1 București; în baza art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, având în vedere decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, instanța a apreciat că, în speță, competența de soluționare a contestației la executare revine Judecătoriei Sectorului 1 București, cea care a încuviințat executarea silită, prin încheierea din 06 august 2021, în dosarul nr. x/2021.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin contestația la executare dedusă judecății, contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2021 al Biroul Executorul Judecătoresc C..

Din cuprinsul actelor transmise de către executorul judecătoresc, la solicitarea instanței, rezultă că sesizarea executorului judecătoresc pentru deschiderea dosarului de executare s-a realizat prin cererea depusă la data de 23 iulie 2021, fiind deschis dosarul de executare nr. 395/2021 .

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Craiova și-au declinat reciproc competența de soluționare a contestației la executare, conflictul negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale cele două instanțe cu privire la norma de procedură în temeiul căreia se stabilește instanța competentă a soluționa litigiul.

Astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat asupra competenței teritoriale prin prisma dispozițiilor art. 714 alin. (1) și a celor ale art. 651 C. proc. civ., reținând că instanța de executare este cea de la sediul debitoarei Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, la data sesizării executorului judecătoresc, pe când Judecătoria Craiova a reținut că instanța de executare este cea care a încuviințat executarea silită, potrivit art. 714 C. proc. civ., raportându-se și la decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Dreptul comun în stabilirea competenței teritoriale în ceea ce privește soluționarea contestației la executare este reglementat de dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora contestația se introduce la instanța de executare.

Totodată, art. 651 alin. (1) din același act normativ definește instanța de executare astfel:,,(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În speță, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, prin încheierea din 06 august 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc C., privind pe creditorul A. și pe debitoarea Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A., în oricare din formuele prevăzute de lege, în conformitate cu titlurile executorii reprezentate de sentința civilă nr. 2495 din 02 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020 și decizia civilă nr. 1285 din 19 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de Litigi de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. x/2020, pentru recuperarea creanțelor prevăzute în titlurile executorii, la care se adaugă cheltuielile de executare .

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că:

"(...) încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel (paragraful 70). Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale.

Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare" (paragraful 71).

"Așadar, principiul unicității instanței de executare presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare" (paragraful 80).

Față de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, rezultă că instanța care a încuviințat executarea silită, adică Judecătoria Sectorului 1 București, a devenit instanța de executare, în sensul prevederilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluționeze contestația la executare formulată de debitoarea Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova împotriva executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc C..

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2024.