ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2228/2024

HOTĂRÂRE

16.10.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2228/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 30.10.2023 sub nr. x/2023, contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "CFR" SA - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a solicitat ca, în contradictoriu cu intimatul A., să se dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 397/2021 constituit la BEJ B. pentru suma de 9805,88 RON, precum și întoarcerea executării silite pentru suma de 9805,88 RON.

Prin sentința civilă nr. 2677/2024 din 16 aprilie 2024, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în cauză, creditorul a înțeles să formuleze cererea de executare împotriva debitoarei Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala de Căi Ferate Craiova, executarea silită fiind încuviințată exclusiv împotriva acestuia, și nu împotriva Companiei Națională de Căi Ferate CFR S.A., astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze contestația la executare ar fi judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul Sucursalei Craiova, aceasta fiind singura debitoare din dosarul de executare.

A mai apreciat instanța că încuviințarea executării silite de către o instanță necompetentă nu ar putea atrage competența de soluționare a tuturor incidentelor din cursul executării în favoarea acesteia, sens în care faptul că Judecătoria Sectorului 1 București a dat o încheiere de încuviințare a executării silite (a cărei temeinicie nu poate fi analizată la acest moment procesual), nu atrage automat competența sa de soluționare a contestației la executare.

Totodată, instanța a negat aplicabilitatea în cauză a deciziei nr. 2/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii, motivat de faptul că decizia anterior menționată are în vedere situația pluralității de debitori.

De asemenea, s-a avut în vedere faptul că, prin decizia nr. 6/2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în situația în care titlul executoriu privește un dezmembrământ fără personalitate juridică, competența teritorială a instanței de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ. Or, în prezenta cauză, titlul executoriu privește sucursala CFR Craiova.

Primind dosarul, Judecătoria Craiova, secția civilă, prin sentința civilă nr. 6758/2024 din 06 iunie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Judecătoria Craiova a reținut incidența în speță a acelorași dispoziții legale, și anume art. 714 și art. 651 C. proc. civ., însă a apreciat că speței îi sunt aplicabile considerentele Decizei nr. 20/2021 pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii, care consacră principiul unicității instanței de executare.

Astfel, constatând că Judecătoria Sectortului 1 București a încuviințat executarea silită, a apreciat că acestei instanțe îi revine competența de a soluționa contestația la executare, potrivit art. 714 din C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată de debitoarea Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, prin care se solicită anularea actelor de executare efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. x/2021 al BEJ B..

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Craiova și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ambele făcând aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 C. proc. civ., prima reținând că sediul debitoarei din dosarul de executare silită nr. x/2021, și care este Compania Națională de Căi Ferate S.A. - Sucursala CF Craiova, se află în raza de competență a Judecătoriei Craiova, în timp ce cea de-a doua, raportat la obiectul dosarului, a apreciat că este incident principiul unicității instanței de executare.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului de instanță și ale dosarului execuțional, prin încheierea din 10.08.2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, aflată la dosarul Judecătoriei Sectorului 1 București, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul BEJ B. și a fost încuviințată executarea silită a debitoarei Compania Națională de Căi Ferate S.A. - Sucursala CF Craiova, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 3095/13.11.2020 pronunțată de Tribunalul Dolj - conflicte de muncă și asigurări sociale și decizia civilă nr. 1180/13.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020.

Se impune a se preciza că, anterior pronunțării pe cererea de încuviințare a executării silite, Judecătoria Sectorului 1 București, în conformitate cu dispozițiile art. 529 alin. (1) C. proc. civ., și -a verificat competența, declarându-se competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze respectiva cerere.

În acest context, se reține că, potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Astfel cum reiese din paragraful 47 din Decizia menționată, ceea ce a trebuit să lămurească instanța supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviințată executarea silită de către instanța de executare, competența acesteia mai poate fi reevaluată în funcție de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestația la executare, motiv pentru care această decizie este aplicabilă tuturor situațiilor premisă existente în cadrul cererilor privind incidente apărute în cursul executării silite, iar nu doar situațiilor în care există pluralitate de debitori.

Așadar, aplicând pentru identitate de raționament statuările din Decizia nr. 20/2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și în speța de față, se reține că în ceea ce privește contestația la executare, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu cereri sau incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, precum contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sectorului 1 București, nefiind incidentă o ipoteză de excepție, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenței în speță, în raport cu alte criterii, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită, ca instanță de executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.