ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 762/2024

Ședința publică din data de 19 martie 2024

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 28 februarie 2023, sub nr. x/2023, contestatoarea Compania Națională Căi Ferate "CFR" S.A. – Sucursala Craiova a solicitat în contradictoriu cu intimata A. anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 501/2021, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B., cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5128/2023 din 19 mai 2023, Judecătoria sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în esență următoarele: la data formulării cererii de sesizare a executorului judecătoresc, Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova își avea sediul în Craiova, Bld. Decebal, nr. 1, jud. Dolj, iar nu în București, precizare menținută și în cauza pendinte.

Totodată, intimatul nu a indicat sediul sucursalei din Craiova, executorul judecătoresc indicând sediul din București, situat în sectorul 1, fără alte verificări în prealabil, raportându-se la sediul central al "CFR" S.A., deși cererea privea sucursala.

Prin urmare, instanța competentă teritorial este instanța unde își are sediul sucursala CFR, și nu instanța în circumscripția căreia se află sediul central, din București, având în vedere că în titlul executoriu este menționată Sucursala "CFR" S.A. din Craiova.

Cu toate că Judecătoria Sectorului 1 București a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite, această împrejurare nu atrage automat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea sa, întrucât o interpretare contrară, în sensul că instanța care a încuviințat executarea silită este competentă să judece și contestația la executarea silită ar lăsa fără aplicabilitate și fără sens dispozițiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.. În măsura în care legiuitorul ar fi intenționat să atribuie competența de soluționare a contestațiilor la executare instanței care a încuviințat efectiv executarea silită, ar fi prevăzut acest lucru în mod expres.

De altfel, în cauză, nu este aplicabilă nici Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083/11.11.2021, potrivit căreia "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel" având în vedere că aceasta are în vedere situația pluralității de debitori (ceea ce nu este cazul în speță), în acest caz punându-se problema incidenței principiului unicității instanței de executare (atunci când sunt mai multe instanțe competente în raport de domiciliul/sediul fiecărui debitor în parte).

Cum intimata Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A.. – Sucursala CF Craiova are sediul social în Craiova, și cum Judecătoria Craiova este instanța de executare, rezultă că tot aceasta este competentă să soluționeze și contestația la executare.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1062/2024 din 06 februarie 2024, Judecătoria Craiova, secția I civilă a admis exceptia necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București; în temeiul art. 133 alin. (2) C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competență și în temeiul art. 134 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în speță, este aplicabilă Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., considerent pentru care Judecătoria sectorului 1, care a încuviințat executarea silită, este competentă teritorial să soluționeze contestația la executare pendinte.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reține că Judecătoria Craiova, secția I civilă și Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale cele două instanțe cu privire la modalitatea de stabilire a instanței de executare, la care se referă reglementarea de la art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Craiova a apreciat că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, sediul principal al debitoarei (situat în București, sector 1), reținând, totodată, și principiul unicității instanței de executare, astfel cum acesta a fost statuat prin decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în timp ce, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a apreciat că principiul anterior menționat nu este aplicabil speței, iar instanța competentă a soluționa pricina este cea în a cărei circumscripție teritorială se află, la data sesizării organului de executare, sediul Sucursalei Căi Ferate Craiova, respectiv în Craiova, Bd. x, jud. Dolj.

În speță, prin încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită, prin toate modalitățile de executare silită, la cererea creditoarei A. împotriva debitoarei Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A., în vederea executării obligației care rezultă din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 544 din data de 23 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2021.

Având în vedere obiectul prezentului litigiu, astfel cum a fost anterior arătat, instanța competentă a soluționa pricina se stabilește în raport de prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., care prevede că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În cauză, astfel cum s-a arătat anterior, prin încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită în dosarul de executare silită nr. x/2021, prin toate modalitățile de executare silită, la cererea creditoarei A. împotriva debitoarei Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A., în vederea executării obligației care rezultă din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 544 din data de 23 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2021.

Prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că "una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legiuitor drept instanță de executare."

Față de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Sectorului 1 București, care a încuviințat executarea silită.

Stabilirea instanței competente în vederea soluționării oricăror incidente ce se puteau ivi în procedura de executare silită, inclusiv cu referire la sediul debitoarei Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A.. la care face trimitere Judecătoria sectorului 1 București, se putea realiza la momentul învestirii instanței cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, respectiv odată cu reținerea de către această instanță a competenței de soluționare a cererii în favoarea sa.

Așadar, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 651 din C. proc. civ., aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Prin urmare, având în vedere cele anterior reținute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2024.