ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 411/2024

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului I Bucuresti, la 02.03.2023 sub nr. x/2023, contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite la cererea intimatului A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 78/14.01.2021 a Tribunalului Dolj și decizia nr. 15737/10.05.2021 a Curții de Apel Craiova, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2020, solicitând admiterea contestației pentru suma de 9.285,96 RON și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență.

2.1. Prin sentința nr. 5500/26.05.2023, Judecătoria Sectorului 1 București și-a declinat competența teritorială de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorul 1 București a analizat incidența dispozițiilor art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. și a constatat faptul că, la data cererii de sesizare a executorului judecătoresc, Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova își avea sediul în Craiova, Bld. Decebal, nr. 1, jud. Dolj, iar nu în București, adresă indicată și în cuprinsul contestației la executare.

De asemenea, a reținut că instanța competentă este instanța unde își are sediul sucursala CFR, iar nu instanța de la sediul central din București, întrucât în titlul executoriu este menționată sucursala CFR din Craiova.

Instanța a considerat că împrejurarea că Judecătoria Sectorului 1 București a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite nu atrage automat competența acestei instanțe în soluționarea contestației la executare, întrucât o interpretare contrară, în sensul că instanța care a încuviințat executarea silită este competentă să judece contestația la executarea silită ar lăsa fără aplicabilitate și fără sens dispozițiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.. În măsura în care legiuitorul ar fi intenționat să atribuie competența de soluționare a contestațiilor la executare instanței care a încuviințat efectiv executarea silită, ar fi prevăzut acest lucru în mod expres.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova, prin sentința nr. 7086/25.10.2023, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate de intimat, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența prevederilor art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a dezlegărilor Înaltei Curți de Casație și Justiție din Decizia nr. 20/2021 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.

Instanța a constatat că, prin încheierea din data de 24.09.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sector 1 București a admis cererea de încuviințare a executării silite împotriva debitoarei Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B., la solicitarea creditorului A..

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul negativ de competență conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pentru următoarele argumente:

Obiectul demersului judiciar ce a stat la baza declanșării conflictului negativ de competență este reprezentat de cererea contestatoarei Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova privind anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 570/2021, aflat pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc B..

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, așa cum în mod corect au reținut cele două instanțe aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 651 alin. (1) și alin. (3) din același act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) din C. proc. civ., "împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, "contestația se introduce la instanța de executare".

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În considerentele deciziei, s-a statuat că "încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Astfel cum reiese din paragraful 47 din Decizia nr. 20/27.09.2021, ceea ce a trebuit să lămurească instanța supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviințată executarea silită de către instanța de executare, competența acesteia mai poate fi reevaluată în funcție de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestația la executare. În consecință, această decizie este aplicabilă tuturor situațiilor similare ivite în cadrul cererilor privind incidente apărute în cursul executării silite, iar nu doar situațiilor în care există pluralitate de debitori.

Cum, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 24.09.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Judecătoria Sectorului 1 București, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, anume Judecătoria Sectorului 1 București, ca instanță de executare. Aceasta este concluzia care se impune câtă vreme nu există o situație de excepție cu privire la care legea să prevadă competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ.

În concluzie, reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2024.