ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1274/2023

Ședința publică din data de 19 septembrie 2023

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, secția I civilă, la data de 21 septembrie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimatul A., în baza titlului executoriu reprezentant de sentința civilă nr. 73 din data de 14 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020, a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2021 al B.E.J. B. pentru suma de 23.094,74 RON (compusă din suma de 19.033 RON reprezentând diferență debit și suma de 4.061,74 RON cheltuieli de executare, onorariu executor, expert și avocat), precum și obligarea intimatului la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 876 din data de 3 februarie 2023, Judecătoria Craiova, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimatul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Craiova, secția I civilă a făcut aplicarea art. 714 alin. (1) C. proc. civ., reținând și că, potrivit art. 651 C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului; schimbarea domiciliului debitorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.

Față de dezlegările date de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 20/2021, a apreciat că, din moment ce o instanță învestită cu o cerere de executare silită s-a declarat competentă teritorial, aceasta va rămâne competentă și în ceea ce privește soluționarea unei eventuale contestații la executare.

A mai arătat și că, în această situație debitorul nu poate schimba instanța de executare, prin introducerea contestației la executare la o altă instanță decât cea care a încuviințat executarea silită și în a cărei circumscripție teritorială se află sediul principal al debitoarei, alegerea instanței fiind la dispoziția creditorului, care a înțeles să introducă cererea de încuviințare la Judecătoria Sectorului 1 București.

Astfel, a reținut că, față de data sesizării organului de executare, aceea de 20 septembrie 2021, Judecătoria Sectorului 1 București are calitatea de instanță de executare, fiind astfel competentă să soluționeze prezenta contestație la executare silită.

2.2. Prin sentința civilă nr. 4426 din data de 28 aprilie 2023, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoare Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competență a suspendat judecarea cauzei și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Astfel, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a reținut că instanța competentă a soluționa prezenta cauză se stabilește potrivit regulii statuate de dispozițiile art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

A constatat că, la data cererii de sesizare a executorului judecătoresc, Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova își avea sediul în Craiova, bd. x, jud. Dolj, iar nu în București.

Totodată, a reținut că, în cererea de executare silită, intimatul nu a indicat sediul sucursalei Craiova, executorul indicând sediul din sectorul 1, fără alte verificări în prealabil, raportându-se la sediul central al C.F.R. S.A., deși cererea privea sucursala.

Așadar, a apreciat că instanța competentă este instanța unde își are sediul sucursala C.F.R., și nu instanța de la sediul central din București, întrucât în titlul executoriu este menționată sucursala C.F.R. din Craiova.

De asemenea, a apreciat că, deși Judecătoria Sectorului 1 București a dat o încheiere de încuviințare a executării silite, această împrejurare nu atrage automat competența sa de soluționare a contestației la executare, întrucât o interpretare contrară, în sensul că instanța care a încuviințat executarea silită este competentă să judece contestația la executarea silită, ar lăsa fără aplicabilitate și fără sens dispozițiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, a considerat că, în cauză, nu este aplicabilă nici decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, întrucât aceasta are în vedere situația pluralității de debitori, ceea ce nu este cazul în speță.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reține că Judecătoria Craiova, secția I civilă și Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale cele două instanțe cu privire la modalitatea de stabilire a instanței de executare, la care se referă reglementarea de la art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Craiova, secția I civilă a apreciat că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, sediul principal al debitoarei (situat în București, sector 1), reținând, totodată, și principiul unicității instanței de executare, astfel cum acesta a fost statuat prin decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în timp ce, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a apreciat că principiul anterior menționat nu este aplicabil speței, iar instanța competentă a soluționa pricina este cea în a cărei circumscripție teritorială se află, la data sesizării organului de executare, sediul Sucursalei Căi Ferate Craiova (în Craiova, bd. x, jud. Dolj).

În speță, prin încheierea de ședință din data de 8 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită, prin toate modalitățile de executare silită, la cererea creditorului A. împotriva debitoarei Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A., în vederea executării obligației care rezultă din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 73 din data de 14 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și decizia civilă nr. 1685 din data de 18 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020.

Având în vedere obiectul prezentului litigiu, astfel cum a fost anterior arătat, instanța competentă a soluționa pricina se stabilește în raport de prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., care prevede că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În cauză, astfel cum s-a arătat anterior, prin încheierea de ședință din data de 8 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită în dosarul de executare nr. 582/2021, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 73 din data de 14 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și decizia civilă nr. 1685 din data de 18 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020.

Prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că "una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare."

Față de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Sectorului 1 București, care a încuviințat executarea silită.

Prin urmare, având în vedere cele anterior reținute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2023.