ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6491/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 13/ AP din 10 februarie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis în parte apelul formulat de reclamantul M.P. împotriva sentinței civile nr. 72 din 7 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată și s-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului situat în Comuna Cristian, înscris în CF Cristian, - casă și teren de 7.920 mp. Au fost respinse restul pretențiilor și au fost păstrate restul dispozițiilor din sentință.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că s-a făcut dovada deplină a caracterului preluării proprietății anteces oarei reclamantului de către stat. Decretul de preluare nr. 111/1915 reprezintă în virtutea Legii nr. 10/2001 un mod de preluare abuzivă a dreptului de proprietate al foștilor proprietari, iar în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998, reprezintă un mod de preluare fără titlu valabil, care nu respecta Constituția României din 1948. Critica privitoare la soluționarea cererii în revendicare este nefondată. Instanța de fond nu a soluționat cererea fundamentându-se pe inadmisibilitatea acțiunii în revendicare promovată după apariția Legii nr. 10/2001, ci a respins cererea în revendicare pentru argumente de fond.

Compararea titlurilor de proprietate ale unor subiecți diferiți asupra aceluiași imobil poate fi efectuată numai între titluri deopotrivă actuale și deopotrivă valabile. Cum titlul antecesoarei reclamantului nu mai este actual și consecutiv, nici valabil la momentul judecării litigiului, el nu poate fi comparat cu titlul intimatei înscris în CF. 2. Recursul 2.1. Motive Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte: Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, față de dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954.

Față de obiectul cauzei, legitimarea procesuală îi revine Comunei Cristian, prin Primar. Imobilul în litigiu nu face parte din categoria bunurilor ce aparțin domeniului public potrivit Legii nr. 213/1998. Cât privește fondul, hotărârea instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a legii întrucât reclamantul nu are interesul cerut pentru a pune în mișcare procedura judiciară. Singurul folos practic pe care reclamantul îl poate avea în urma promovării acțiunii este reprezentat de preluarea în posesie a imobilului în calitate de proprietar. Constatarea nevalabilității titlului statului nu îi aduce reclamantului nici un beneficiu. Valabilitatea titlului statului trebuia analizată prin prisma normelor legale în vigoare la data preluării și anume Decretul nr. 218/1960 și Decretul nr. 712/1966.

Preluarea imobilului s-a făcut în deplină legalitate și cu respectarea legilor în vigoare la data preluării. Legea nr. 10/2001 suprimă acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând: că accesul la un tribunal nu este absolut și poate fi supus unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale de prescripție sau de decădere. 2.2. Întâmpinarea Intimata pârâtă Federația Comunităților Evreiești din România a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului numai în ce privește aspectele de fond ale cauzei, cu referire specială la aplicabilitatea legii speciale în raport de legea generală și a inadmisibilității unei acțiuni în revendicare întemeiate pe dreptul comun în lumina dispozițiilor Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secții unite.

2.3. Analiza făcută de instanța de recurs Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Unul dintre capetele de cerere cu care a fost învestită prima instanță are ca obiect constatarea inexistenței unui titlu valabil ăl statului asupra imobilului situat în comuna Cristian, înscris în CF Cristian, compus din casă și teren în suprafață de 7.920 mp. Prin sentința civilă nr. 3446 din 15 octombrie 1955 a fost trecut în proprietatea statului, în temeiul Decretului nr. 111/1951 pentru că ar fi bun părăsit, terenul cu clădire în suprafață de 2,35 ha înscris în cartea funciară a comunei Cristian.

Pe de altă parte, prin Decretul nr. 686 din 7 octombrie 1969 al Consiliului de Stat al RSR a fost expropriat imobilul compus din teren în suprafață de 7.920 mp și construcții aferente în suprafață de 453 mp, situat în comuna Cristian, județ Brașov și „atribuit statului ” : Drept urmare, având în vedere faptul că, după preluare, imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea „statului”, iar nu în proprietatea comunei Cristian, instanțele de fond au apreciat corect faptul că în procesul în care se analizează valabilitatea acestei preluări statul trebuie să fie reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, conform art. 25 din Decretul nr. 31/1954. Așadar, critica formulată nu întrunește cerințele art. 304 pct. 9 C proc.

civ. Nu poate fi primită nici critica referitoare la lipsa de interes a reclamantului în constatarea nevalabilității titlului statului. Interesul în promovarea unei acțiuni se apreciază prin raportare la pretenția dedusă judecății, iar nu în funcție de soluția pe care o dă instanța prin hotărârea finală. împrejurarea că reclamantul a formulat mai multe capete de cerere și unele dintre acestea nu au fost găsite întemeiate, respingerea acestora nu are drept consecință lipsa de interes în păstrarea soluției de admitere a celorlalte. Aceasta, întrucât, condiția de exercițiu a acțiunii care este interesul în declanșarea procedurii prin care sunt deduse judecății mai multe capete de cerere, se apreciază la învestirea instanței.

Față de cele ce preced, faptul că instanțele de fond au apreciat că reclamantul are interes în formularea acțiunii nu a fost de natură să provoace recurentului o vătămare procesuală care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea hotărârii. Prin urmare, critica nu întrunește cerințele art. 304 pct. 5 C proc. civ. Cât privește faptul că instanțele au analizat pe fond acțiunea în revendicare, și au ținut cont și de prevederile Legii nr. 10/2001, iar nu doar de dispozițiile dreptului comun, câtă vreme această pretenție a reclamantului a fost respinsă, singurul în măsură să fi criticat soluția instanțelor de fond era reclamantul. De vreme ce nu a fost obligat în cadrul litigiului de față, Ministerul Finanțelor Publice nu are interes să deducă analizei instanței de control judiciar aspectul menționat.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C proc. civ. recursul a fost respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de paratul Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva deciziei civile nr. 13/ Ap din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie; de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2010.