ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6491/2010

Deliberând, în

condițiile art. 256 C proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin decizia nr. 13/ AP din 10

februarie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis în parte

apelul formulat de reclamantul M.P. împotriva sentinței civile nr. 72 din 7

martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă. A fost admisă în

parte cererea de chemare în judecată și s-a constatat nevalabilitatea titlului

statului asupra imobilului situat în Comuna Cristian, înscris în CF Cristian, -

casă și teren de 7.920 mp. Au fost respinse restul pretențiilor și au fost

păstrate restul dispozițiilor din sentință.

Pentru a

decide astfel instanța de apel a reținut că s-a făcut dovada deplină a

caracterului preluării proprietății anteces oarei reclamantului de către stat.

Decretul de preluare nr. 111/1915 reprezintă în virtutea Legii nr. 10/2001 un

mod de preluare abuzivă a dreptului de proprietate al foștilor proprietari, iar

în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998, reprezintă un mod de preluare fără

titlu valabil, care nu respecta Constituția României din 1948.

Critica

privitoare la soluționarea cererii în revendicare este nefondată. Instanța de

fond nu a soluționat cererea fundamentându-se pe inadmisibilitatea acțiunii în

revendicare promovată după apariția Legii nr. 10/2001, ci a respins cererea în

revendicare pentru argumente de fond. Compararea titlurilor de proprietate ale

unor subiecți diferiți asupra aceluiași imobil poate fi efectuată numai între titluri

deopotrivă actuale și deopotrivă valabile. Cum titlul antecesoarei

reclamantului nu mai este actual și consecutiv, nici valabil la momentul

judecării litigiului, el nu poate fi comparat cu titlul intimatei înscris în

CF.

2.1. Motive

Statul Roman

prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Brașov a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte:

Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă,

față de dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954.

Față de

obiectul cauzei, legitimarea procesuală îi revine Comunei Cristian, prin

Primar. Imobilul în litigiu nu face parte din categoria bunurilor ce aparțin

domeniului public potrivit Legii nr. 213/1998.

Cât privește

fondul, hotărârea instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a legii

întrucât reclamantul nu are interesul cerut pentru a pune în mișcare procedura

judiciară. Singurul folos practic pe care reclamantul îl poate avea în urma

promovării acțiunii este reprezentat de preluarea în posesie a imobilului în

calitate de proprietar. Constatarea nevalabilității titlului statului nu îi

aduce reclamantului nici un beneficiu.

Valabilitatea

titlului statului trebuia analizată prin prisma normelor legale în vigoare la

data preluării și anume Decretul nr. 218/1960 și Decretul nr. 712/1966.

Preluarea imobilului s-a făcut în deplină legalitate și cu respectarea legilor

în vigoare la data preluării.

Legea nr.

10/2001 suprimă acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului statuând: că accesul la un tribunal nu este

absolut și poate fi supus unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale

de prescripție sau de decădere.

2.2.

Întâmpinarea

Intimata

pârâtă Federația Comunităților Evreiești din România a depus întâmpinare prin

care a solicitat admiterea recursului numai în ce privește aspectele de fond

ale cauzei, cu referire specială la aplicabilitatea legii speciale în raport de

legea generală și a inadmisibilității unei acțiuni în revendicare întemeiate pe

dreptul comun în lumina dispozițiilor Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secții unite.

2.3. Analiza

făcută de instanța de recurs

Recursul nu

este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Unul dintre

capetele de cerere cu care a fost învestită prima instanță are ca obiect constatarea

inexistenței unui titlu valabil ăl statului asupra imobilului situat în comuna

Cristian, înscris în CF Cristian, compus din casă și teren în suprafață de 7.920

mp.

Prin sentința

civilă nr. 3446 din 15 octombrie 1955 a fost trecut în proprietatea statului,

în temeiul Decretului nr. 111/1951 pentru că ar fi bun părăsit, terenul cu

clădire în suprafață de 2,35 ha înscris în cartea funciară a comunei Cristian.

Pe de altă

parte, prin Decretul nr. 686 din 7 octombrie 1969 al Consiliului de Stat al RSR

a fost expropriat imobilul compus din teren în suprafață de 7.920 mp și

construcții aferente în suprafață de 453 mp, situat în comuna Cristian, județ

Brașov și „atribuit statului

”

: Drept urmare, având în vedere faptul

că, după preluare, imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea „statului”,

iar nu în proprietatea comunei Cristian, instanțele de fond au apreciat corect

faptul că în procesul în care se analizează valabilitatea acestei preluări

statul trebuie să fie reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, conform

art. 25 din Decretul nr. 31/1954.

Așadar,

critica formulată nu întrunește cerințele art. 304 pct. 9 C proc. civ.

Nu poate fi

primită nici critica referitoare la lipsa de interes a reclamantului în

constatarea nevalabilității titlului statului.

Interesul în

promovarea unei acțiuni se apreciază prin raportare la pretenția dedusă

judecății, iar nu în funcție de soluția pe care o dă instanța prin hotărârea

finală. împrejurarea că reclamantul a formulat mai multe capete de cerere și

unele dintre acestea nu au fost găsite întemeiate, respingerea acestora nu are

drept consecință lipsa de interes în păstrarea soluției de admitere a

celorlalte. Aceasta, întrucât, condiția de exercițiu a acțiunii care este

interesul în declanșarea procedurii prin care sunt deduse judecății mai multe

capete de cerere, se apreciază la învestirea instanței.

Față de

cele ce preced, faptul că instanțele de fond au apreciat că reclamantul are

interes în formularea acțiunii nu a fost de natură să provoace recurentului o

vătămare procesuală care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea

hotărârii.

Prin urmare,

critica nu întrunește cerințele art. 304 pct. 5 C proc. civ.

Cât privește

faptul că instanțele au analizat pe fond acțiunea în revendicare, și au ținut

cont și de prevederile Legii nr. 10/2001, iar nu doar de dispozițiile dreptului

comun, câtă vreme această pretenție a reclamantului a fost respinsă, singurul

în măsură să fi criticat soluția instanțelor de fond era reclamantul. De vreme

ce nu a fost obligat în cadrul litigiului de față, Ministerul Finanțelor

Publice nu are interes să deducă analizei instanței de control judiciar

aspectul menționat.

Față de cele

ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C proc. civ. recursul a fost respins

ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de paratul Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva deciziei civile nr. 13/ Ap din

10 februarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie; de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2010.