Decizia nr. 113/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 969/111/2018

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.412/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Oana Cristina Popescu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a civilă, dispusă prin Încheierea din 22 octombrie 2024, în Dosarul nr. 1.845/90/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților; părțile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a civilă a dispus, prin Încheierea din 22 octombrie 2024, în Dosarul nr. 1.845/90/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept ce urmează a fi menționată.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 29 octombrie 2024 cu nr. 2.412/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 31 martie 2025. II. Normele legale incidente la data formulării acțiunii, 27.06.2024:

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 153/2017) Anexa nr. VI - art. 9 alin. (1) - "Cadrele militare în activitate, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, care îndeplinesc, prin împuternicire, atribuțiile funcțiilor prevăzute cu solda de comandă/salariul de comandă beneficiază, pe perioada împuternicirii, de solda de funcție/salariul de funcție și de solda de comandă/salariul de comandă corespunzător funcțiilor în care sunt împuternicite." III. Expunerea succintă a procesului

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 27 iunie 2024 cu nr. 1.845/90/2024, reclamantul persoană fizică a chemat în judecată pârâții instituții publice I.P.J. Vâlcea și I.G.P.R., solicitând, în principal, obligarea pârâtului instituție publică la plata diferenței dintre cuantumul salariilor pe care le-a primit și cel la care era îndreptățit pe perioada 7.07.2022-6.07.2023, la plata diferenței dintre cuantumul sporurilor de care a beneficiat, aflate în plată pe perioada respectivă, și cuantumul la care era îndreptățit, în funcție de diferențele salariale solicitate, actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost polițist în cadrul I.P.J. Vâlcea, raporturile de serviciu cu această instituție încetând la data de 31.01.2024.

În perioada 7.07.2021-6.07.2022, conform anumitor ordine de serviciu, a fost împuternicit să îndeplinească atribuțiile funcției de șef inspectorat de poliție județean I la I.P.J. Vâlcea, funcție prevăzută cu gradul profesional de chestor de poliție, la poziția 1 din statul de organizare al unității.

În perioada 7.07.2022-6.07.2023, conform dispozițiilor I.G.P.R. nr. 9.495 din 7.07.2022, nr. 11.689 din 6.10.2022 și nr. 346 din 06.01.2023, a fost împuternicit să îndeplinească atribuțiile funcției de adjunct al șefului inspectoratului de poliție județean I la I.P.J. Vâlcea, funcție prevăzută la poziția 2 din statul de organizare al unității.

Totodată, pentru perioada 7.07.2022-6.07.2023, conform dispoziției înregistrate la I.G.P.R. - Direcția de management resurse umane cu nr. 557.788 din 7.07.2022 și aprobate de I.G.P.R., a asigurat îndeplinirea atribuțiilor funcției de șef al inspectoratului de politie județean I, inclusiv a atribuțiilor de ordonator de credite la I.P.J. Vâlcea.

A menționat că pe toată perioada în care a exercitat atribuțiile funcției de inspector șef această funcție a fost vacantă.

Deși pentru toată perioada 7.07.2022-6.07.2023 era îndreptățit la plata tuturor drepturilor salariale aferente funcției de conducere respective, i s-au achitat numai cele corespunzătoare funcției de adjunct al șefului I.P.J. Vâlcea.

Prin întâmpinările formulate, pârâții au solicitat respingerea cererii reclamantului, apreciind, în esență, că în perioada analizată acesta a preluat atribuțiile funcției de șef al inspectoratului conform prevederilor Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 173/2020 și Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 105/2013, nefiind necesară emiterea unei/unui dispoziții de personal/ordin de ministru de acordare a unor drepturi de personal suplimentare.

Prin Încheierea din 22 octombrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.845/90/2024, Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a civilă a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept ce urmează a fi menționată.

Întrucât instanța de trimitere nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la chestiunea de drept supusă dezbaterii, cu motivarea că evită o antepronunțare pe fondul cauzei, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a dispus întocmirea unei adrese, pentru complinirea lipsurilor încheierii de sesizare, respectiv punctul de vedere motivat al completului de judecată. IV. Motivele reținute de titularul sesizării

Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Chestiunea de drept supusă dezbaterii Înaltei Curți de Casație și Justiție este legată de posibilitatea de a interpreta diferit art. 9 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea nr. 153/2017, dar și celelalte dispoziții legale incidente în materie de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, în contextul factual al prezentului litigiu, respectiv dacă reclamantul este sau nu îndreptățit la acordarea unor diferențe de drepturi salariale, aferente funcției de conducere de șef al inspectoratului de poliție, exercitată pe perioada dedusă judecății, în condițiile în care el era împuternicit, prin acte administrative, în funcția de adjunct al șefului inspectoratului de poliție, iar, potrivit acestei din urmă funcții de conducere, una dintre atribuții era aceea de a asigura îndeplinirea inclusiv a atribuțiilor funcției de șef al inspectoratului de poliție.

Practic ce se impune a se lămuri de principiu este dacă, în exercitarea provizorie a atribuțiilor aferente unei funcții de conducere vacante, în baza unei împuterniciri emise de angajator pentru o perioadă de timp limitată, de către un funcționar public cu statut special (polițist), conform atribuțiilor prevăzute și în fișa postului deținut de funcționarul public, îl îndreptățește pe acesta la dreptul de a beneficia de diferențele de drepturi salariale, inclusiv sporurile, aferente funcției de conducere.

Chestiunea de drept enunțată nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum rezultă din datele publice afișate pe portalul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar asupra aspectelor ce fac obiectul prezentei sesizări instanța supremă nu a statuat, astfel cum rezultă din jurisprudența sa.

În concluzie, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctul de vedere al titularului sesizării

Prin Adresa din 31 octombrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat instanței de trimitere să își exprime punctul de vedere cu privire la chestiunea de drept supusă dezbaterii.

Până la data întocmirii prezentului raport, Tribunalul Vâlcea nu a răspuns. VI. Punctul de vedere al părților

Reclamantul a susținut că era îndreptățit la plata tuturor drepturilor salariale aferente funcției de conducere respective, cu atât mai mult cu cât, în perioada în care a exercitat funcția de conducere, acest post era vacant.

Prin întâmpinările formulate, pârâții au apreciat că reclamantul nu este îndreptățit la plata acestor drepturi, pentru că a preluat atribuțiile funcției de șef al inspectoratului conform prevederilor Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 173/2020 și Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 105/2013, nefiind necesară emiterea unei/unui dispoziții de personal/ordin de ministru de acordare a unor drepturi de personal suplimentare. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Au fost identificate următoarele orientări jurisprudențiale:

Printr-o opinie (la nivelul Curții de Apel Alba Iulia, Curții de Apel Brașov, Curții de Apel Constanța) s-a respins acțiunea reclamantului, care a solicitat obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite, reprezentând diferența dintre salariul cuvenit funcției exercitate prin decizia de zi pe unitate la maximul coeficientului de ierarhizare, a indemnizației de conducere specifice și a sporurilor raportate la funcția îndeplinită și drepturile salariale efectiv încasate, în conformitate cu art. 110 din Legea nr. 145/2019, prin raportare la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 6/2021.

Printr-o a doua opinie (la nivelul Curții de Apel Brașov, Curții de Apel Constanța) instanța a apreciat că, îndeplinind în fapt atribuțiile specifice funcției de conducere de contabil-șef și director adjunct economico-administrativ, reclamantul trebuie să beneficieze și de diferența dintre salariul cuvenit pentru funcția deținută, aceea de ofițer I (economist), și salariul pentru funcția în care a fost împuternicit.

Au fost exprimate următoarele opinii teoretice: - la nivelul Curții de Apel București, în sensul că exercitarea provizorie a atribuțiilor aferente unei funcții de conducere vacante, în baza unei împuterniciri emise de angajator pentru o perioadă de timp limitată, de către un funcționar public cu statut special (polițist), conform atribuțiilor prevăzute și în fișa postului deținut de funcționarul public, îl îndreptățește pe acesta să beneficieze de diferențele de drepturi salariale, inclusiv sporurile, aferente funcției de conducere; - la nivelul Tribunalului Ilfov, în sensul că preluarea îndeplinirii atribuțiilor de șef inspectorat se produce în virtutea atribuțiilor din fișa postului, iar drepturile salariale aferente funcției se pot acorda doar în situația când polițistul fie este numit, prin act administrativ, într-o astfel de funcție, fie este împuternicit, prin act administrativ, să îndeplinească atribuțiile funcției de șef inspectorat; - la nivelul Tribunalului Teleorman, punctul de vedere exprimat a fost în sensul că exercitarea provizorie a atribuțiilor aferente unei funcții de conducere vacante, în baza unei împuterniciri emise de angajator pentru o perioadă de timp limitată, de către un funcționar public cu statut special (polițist), conform atribuțiilor prevăzute și în fișa postului deținut de funcționarul public, îl îndreptățește pe acesta la dreptul de a beneficia de diferențele de drepturi salariale, inclusiv sporurile, aferente funcției de conducere; - la nivelul Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, al Tribunalului Iași și al Tribunalului Vaslui, în sensul că dispozițiile art. 9 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea nr. 153/2017 nu sunt apte de a genera interpretări diferite, fiind clare; - la nivelul Curții de Apel Ploiești, în sensul că, pentru dezlegarea chestiunii de drept, sunt relevante prevederile art. 9 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea nr. 153/2017, precum și considerentele Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 6/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 10 iunie 2021, paragrafele 69-76; - la nivelul Tribunalului Prahova, în sensul că exercitarea provizorie a atribuțiilor aferente unei funcții de conducere vacante, în baza împuternicirii emise de angajator pentru o perioadă de timp limitată, de către un funcționar public cu statul special (polițist), conform atribuțiilor prevăzute și în fișa postului deținut de funcționarul public, îl îndreptățește pe acesta la dreptul de a beneficia de diferențe de drepturi salariale, inclusiv sporurile aferente funcției de conducere, conform art. 9 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea nr. 153/2017. Emiterea împuternicirii de către angajator conferă aceste drepturi angajatului, scopul fiind asigurarea interimatului funcției de conducere pe o perioadă mai lungă de timp, și nu doar pentru anumite perioade scurte sau sarcini punctuale cum este cazul fișei postului.

La nivelul curților de apel Bacău, Craiova, Cluj, Oradea, Pitești, Suceava, Târgu Mureș, Timișoara nu a fost identificată practică judiciară relevantă și nici nu au fost comunicate opiniile teoretice exprimate de către judecători.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat că, la nivelul Secției judiciare, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale

Prin Decizia nr. 6/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 55 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, decizia de zi pe unitate prin care un ofițer este desemnat să îndeplinească atribuții suplimentare specifice funcției de conducere nu constituie o împuternicire pe funcție, similară celei prevăzute de art. 55 alin. (3) din Legea nr. 293/2004."

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 742/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 9 februarie 2021, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată în Dosarul nr. 969/111/2018 al Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și s-a constatat că prevederile art. 10 alin. (2) și ale art. 19 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale notei de la anexa nr. VIII capitolul I lit. A (Salarizarea funcționarilor publici) secțiunea a II-a (Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale) tabelul de la litera a) (Funcții publice de conducere) la Legea nr. 153/2017 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Prealabil analizei condițiilor de admisibilitate a sesizării, judecătorii-raportori apreciază că este necesar a se reformula întrebarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având în vedere, pe de o parte, obiectul acțiunii din litigiul în care s-a dispus sesizarea, iar, pe de altă parte, faptul că întrebarea nu este suficient de clară și nici în concordanță cu situația de fapt existentă în cauză.

De altfel, din adresele curților de apel reiese că problema de drept este aceea dacă funcționarul public cu statut special (polițist) care exercită o funcție de conducere în baza unei împuterniciri, conform atribuțiilor prevăzute și în fișa postului, este îndreptățit să beneficieze de diferențele de drepturi salariale, inclusiv sporurile, aferente funcției de conducere, iar răspunsul a fost afirmativ în majoritatea cazurilor, indiferent dacă s-au identificat sau nu hotărâri în referire la respectiva problemă de drept.

În realitate, chestiunea de drept ce se impune a se lămuri de principiu este mai nuanțată, respectiv dacă funcționarul public cu statut special (polițist) care îndeplinește funcția de adjunct al șefului inspectoratului în baza unei împuterniciri emise de angajator pentru o perioadă de timp limitată și care, conform fișei postului, are ca sarcină de serviciu asigurarea și îndeplinirea inclusiv a atribuțiilor funcției de șef inspectorat este îndreptățit să beneficieze de diferențele de drepturi salariale, inclusiv sporurile aferente funcției de conducere (șef inspectorat).

Este de menționat faptul că funcționarul public a beneficiat de drepturile salariale aferente funcției de adjunct pe care a exercitat-o prin împuternicire.

Judecătorii-raportori propun reformularea chestiunii de drept în următorul sens:

"Exercitarea atribuțiilor funcției de șef inspectorat ca sarcină de serviciu conform fișei postului, în condițiile existenței unei împuterniciri, prin act administrativ, în funcția de adjunct, îndreptățește funcționarul public cu statut special (polițist) la acordarea unor diferențe salariale aferente funcției de conducere de șef inspectorat?"

Prezenta sesizare este formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. Acest act normativ cuprinde norme parțial derogatorii de la procedura de drept comun privind hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, atât sub aspect substanțial, cât și de ordin procedural, astfel că dispozițiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, după cum se arată la art. 4, potrivit căruia "Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie".

În acest context normativ, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; (ii) instanța care sesizează Înalta Curte să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; (iii) existența unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Evaluând elementele sesizării, în scopul de a stabili dacă sunt întrunite, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate anterior enunțate, se constată că nu este îndeplinită cerința ca problema supusă interpretării să se identifice într-o chestiune de drept.

Referitor la această condiție se reține că, potrivit preambulului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , la adoptarea actului normativ s-a ținut seama, printre altele, de "faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept". De asemenea, prevederile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 impun, drept condiție de admisibilitate a sesizării, existența unei "chestiuni de drept" apte a declanșa mecanismul de unificare a practicii judiciare.

În lipsa unei definiții legale a noțiunii de "chestiune de drept", Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că obiectul procedurii este reprezentat de o normă legală incompletă sau neclară, care, pe baza unei interpretări juridice adecvate, consistente, poate primi înțelesuri și aplicări divergente în situații cvasiidentice (Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2022, Decizia nr. 32 din 24 aprilie 2023). Ca atare, procedura hotărârii prealabile vizează rezolvarea de principiu a unei probleme de drept reale, esențiale și controversate, care se impune cu evidență a fi lămurită și care prezintă o dificultate de natură a reclama intervenția instanței supreme, în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății, având menirea de a elimina riscul apariției unei practici neunitare.

În cauză, instanța de trimitere solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să dezlege dacă funcționarul public cu statut special (polițist) care exercită, conform fișei postului aferente, funcția de adjunct al șefului inspectoratului județean de poliție (în care a fost împuternicit) este îndreptățit de a beneficia și de diferențele de drepturi salariale, inclusiv sporurile, aferente funcției de conducere de șef inspectorat, pe perioada exercitării provizorii și a atribuțiilor aferente funcției de conducere de șef al inspectoratului, conform dispoziției I.G.P.R. prin care s-au stabilit, ca sarcini de serviciu, asigurarea și îndeplinirea inclusiv a atribuțiilor funcției de șef al inspectoratului de poliție județean.

Potrivit art. 9 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea nr. 153/2017: "Cadrele militare în activitate, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, care îndeplinesc, prin împuternicire, atribuțiile funcțiilor prevăzute cu solda de comandă/salariul de comandă beneficiază, pe perioada împuternicirii, de solda de funcție/salariul de funcție și de solda de comandă/salariul de comandă corespunzător funcțiilor în care sunt împuternicite."

Problema de drept supusă interpretării nu prezintă nicio dificultate, reclamantul din litigiu neexercitând atribuțiile de șef al inspectoratului de poliție în baza unei împuterniciri emise de angajator pentru o perioadă de timp limitată, ci conform atribuțiilor prevăzute în fișa postului deținut, respectiv acela de adjunct al șefului inspectoratului.

Pe de altă parte, în acest sens, se constată că practica instanțelor de judecată a fost neunitară, sub aspectul drepturilor solicitate, însă prin Decizia nr. 6/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 10 iunie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a realizat o interpretare a unor norme legale asemănătoare, aplicabile funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, iar raționamentul reținut este aplicabil și prezentei cauze.

Prin respectiva decizie a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia și, în consecință, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 55 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, decizia de zi pe unitate prin care un ofițer este desemnat să îndeplinească atribuții suplimentare specifice funcției de conducere nu constituie o împuternicire pe funcție, similară celei prevăzute de art. 55 alin. (3) din Legea nr. 293/2004."

Art. 55 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 prevede: "Ofițerii pot fi împuterniciți în funcții de conducere în unitatea în care sunt încadrați sau în care au fost detașați, împuternicirea pe funcție se poate face pentru o perioadă de maximum 6 (șase) luni și se poate prelungi, cu acordul scris al acestora, potrivit competențelor, cu încă 6 (șase) luni. Ofițerii beneficiază, pe perioada respectivă, de salariul pentru funcția în care sunt împuterniciți și de indemnizația de conducere corespunzătoare funcției respective. Ofițerii împuterniciți își mențin salariile pentru funcția îndeplinită și indemnizațiile de conducere avute anterior, dacă acestea sunt mai mari decât cele ale funcției pe care sunt împuterniciți."

Situația de fapt reținută în această decizie este similară cu a reclamantului din litigiul în care s-a dispus prezenta sesizare, în sensul că reclamanții nu au îndeplinit, prin împuternicire, atribuțiile corespunzătoare funcțiilor de conducere invocate, ci în baza fișei postului lor, potrivit căreia îndeplinesc și orice alte activități specifice prin dispoziție emisă în acest sens.

Prin decizia pronunțată, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că drepturile salariale au întotdeauna un fundament legal, iar principiul legalității trebuie să caracterizeze orice acordare de drepturi salariale în materie de funcție publică.

Statuările asupra problemelor de drept conținute de deciziile în interesul legii sunt obligatorii conform art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, iar utilizarea prin argumente de analogie, mutatis mutandis, a unor astfel de statuări, în cauze care deduc judecății aspecte asemănătoare, este atributul instanței învestite cu asemenea litigii.

Față de aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, judecătorii-raportori apreciază că prezenta sesizare, astfel cum a fost reformulată, este inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,