ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 286/2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1.345 și următoarele C. civ. și ale art. 95 pct. 1, art. 107 art. 194 și următoarele C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 10 mai 2023, prima instanță, în temeiul art. 131 C. proc. civ., a constatat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.

Prin sentința nr. 580/2023 din 12 iulie 2023 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către pârâtul Municipiul Călărași, și excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâți.

A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâți, cererea de chemare în judecată fiind respinsă, ca prescrisă.

La 22 septembrie 2023, reclamanta A S.R.L. a depus cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul acestei sentințe, cu privire la calea de atac care poate fi declarată împotriva hotărârii, care a fost respinsă de aceeași instanță prin încheierea de ședință din 27 septembrie 2023.

În pronunțarea acestei soluții, instanța de trimitere a reținut că acțiunea dedusă judecății este întemeiată pe dispozițiile art. 1.345 și următoarele C. civ. privind îmbogățirea fără justă cauză, iar prima instanță a aplicat, în limitele învestirii, regulile de drept comun din materia prescripției extinctive prevăzute de art. 2.517 și următoarele C. civ., rezultând, astfel, că litigiul este unul de natură civilă, calificare confirmată și de solicitarea reclamantei de îndreptare a erorii materiale privind calea de atac a apelului, specifică materiei civile.

În considerentele acestei încheieri, s-a constatat că soluționarea recursului declarat împotriva unei sentințe civile pronunțate de un complet al tribunalului nespecializat în litigii cu profesioniști nu este de competența secției civile specializate în această materie, fiind aplicabil principiul specializării secției sau completurilor de judecată, conform interpretării date prin decizia nr. 40 din 18 mai 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Reținând incidența în cauză și a deciziei nr. 18 din 17 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reținut că, prin încheierea de ședință din 10 mai 2023, Tribunalul Călărași, în temeiul art. 131 C. proc. civ., a stabilit că este competent material și teritorial să soluționeze cauza de contencios administrativ și fiscal, precum și că excepția necompetenței materiale nu a fost invocată în condițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. și nu poate fi invocată direct în căile de atac de către niciun participant al procesului.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 136 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între două secții aparținând aceleiași curți de apel care și-au declinat reciproc competența de a judeca aceeași cauză, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză conflictul negativ a fost generat de interpretarea diferită a normelor privind competența materială procesuală a instanței de control judiciar, respectiv a instanței de recurs.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. „necompetența este de ordine publică (...) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat” iar conform art. 130 alin. (2) din același cod „competența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. „la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu”.

Din analiza normelor evocate rezultă că verificările asupra competenței materiale procesuale se definitivează cel mai târziu la primul termen de judecată în fața instanței de fond, când părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, astfel că rezultatul lor se va opune inclusiv instanței de control judiciar.

Prin urmare, excepția privind necompetența materială procesuală după acest moment nu mai poate fi invocată, competența fiind stabilită în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

Asupra corespondenței dintre competența specializată a instanței de fond și a celei din calea de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat, prin decizia nr. 18 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 237 din 6 aprilie 2017, că, potrivit principiului învestirii instanțelor de control judiciar din treaptă în treaptă, competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond se păstrează în mod corespunzător și în căile de atac.

Aceeași concluzie derivă și din decizia nr. 40 din 18 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet competent să dezlege unele chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 683 din 31 iulie 2020, prin care s-a statuat că „organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare; (...) astfel, în condițiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competența trebuie atribuită instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (...)”.

De asemenea, prin decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 575 din 26 iunie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că stabilirea competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac sau, în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri).

În cauză, prin încheierea de ședință din 10 mai 2023, Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în calitate de primă instanță, a stabilit că este competent general, material și teritorial să soluționeze litigiul calificat ca fiind unul de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect acțiunea în pretenții întemeiată pe dispozițiile art. 1.345 și următoarele C. civ.

Instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel București, a fost învestită cu soluționarea unei căi de atac împotriva hotărârii pronunțate de Secția Civilă a primei instanțe, care a stabilit obiectul și natura litigiului.

În consecință, completul învestit cu soluționarea căii de atac nu poate face abstracție de coordonatele stabilite de prima instanță, fiind depășit momentul procesual, până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competența materială procesuală, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) și ale art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) C. proc. civ., astfel că cererea de recurs care a generat conflictul negativ de competență se impune a fi judecată de Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel București.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2025.