ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2175/2023

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, la data de 24.11.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâții Comuna Călățele și Consiliul Local al Comunei Călățele, solicitând instanței să dispună anularea în totalitate a H.C.L. nr. 17/30.04.2020 privind rezilierea contractului de concesiune nr. x/09.05.2008 încheiat între reclamantă și Primăria Comunei Călățele, cu cheltuieli de judecată.

Pârâții Consiliul Local al Comunei Călățele și Comuna Călățele au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția tardivității formulării plângerii prealabile și au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar, pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2096/2021 din 29 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă excepția tardivității formulării plângerii prealabile, invocată de către pârâți și a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Comuna Călățele și Consiliul Local al Comunei Călățele, ca neîntemeiată, fiind obligată reclamanta să achite pârâților suma de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariul de avocat solicitat.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 687/2022 din 13 decembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Cluj–Secția a II-a civilă a respins apelul promovat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2096 din 29.10.2021, pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Specializat Cluj, obligând apelanta să plătească intimatei UAT Comuna Călățele suma de 7.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. Cluj-Napoca, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii în integralitate.

În drept, recurenta-reclamantă și-a întemeiat recursul pe prevederile pct. 6 și pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitate, respectiv pentru aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor art. 969-970, precum și a dispozițiilor 977-983 C. civ. de la 1864, prin prisma art. 19 lit. c) din contract, aplicarea greșită a prevederilor art. 969-970, art. 977-983, art. 1019-2021 C. civ. de la 1864, art. 37 și art. 38 din Legea 46/2008 în ceea ce privește exploatarea în regim de continuitate a carierei de piatră, raportat la art. 10 din contract.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut că prevederea cuprinsă în art. 19 lit. c) din contract trebuia interpretată în acord cu regulile prevăzute de art. 977 și art. 983 C. civ. de la 1864, respectiv după intenția comună a părților și în favoarea celui care se obligă, în sensul că nu reprezintă un pact comisoriu de grad II.

În același timp, s-a invocat greșita aplicare a prevederilor art. 969 C. civ. de la 1864, care impuneau verificarea de către instanță a condițiilor pentru invocarea rezilierii contractului, precum și a prevederilor art. 970 din același cod, referitor la executarea cu bună credință a convențiilor, de către ambele părți contractante.

Un alt argument în susținerea calificării clauzei cuprinse la art. 19 lit. c) din contract ca nefiind un pact comisoriu de grad II este acela că acesta ar fi impus punerea în întârziere a debitorului, care în cazul de față lipsește, dar și o declarație de rezoluțiune, care nu este aplicabilă în speță, întrucât este vorba despre producerea unor efecte pentru viitor, redevența fiind achitată în avans.

În ce privește aplicarea greșită a prevederilor art. 969-970, art. 977-983, art. 1019-2021 C. civ. de la 1864, art. 37 și art. 38 din Legea 46/2008, recurenta reclamantă a arătat că obligația ce revenea concedentului, aceea de a preda concesionarului 20 ha de teren pășune, nu a fost îndeplinită, o suprafață de 19 ha fiind pășune împădurită.

Consideră recurenta că obligația scoaterii terenului din circuitul forestier nu putea fi îndeplinită fără concursul concedentului, astfel cum rezultă din prevederile art. 38 din Legea nr. 46/2008, care reglementează condițiile în care această operațiune are loc, și cum concedentul a și recunoscut, iar în absența parcurgerii acestei proceduri, societatea nu putea obține autorizația de mediu și permisul de exploatare minieră.

Pe de altă parte, recurenta arată că nu putea achita taxa pentru scoaterea terenului din circuitul silvic decât în situația în care concedentul își îndeplinea, la rândul său, obligația de a asigura suprafața necesară exploatării, ceea ce nu s-a întâmplat.

Referitor la motivarea instanței de apel asupra aspectelor relevate, recurenta a arătat că este contradictorie, întrucât reține, pe de-o parte, că obligația de scoatere a terenului din circuitul silvic revenea concesionarului, iar, pe de altă parte, că și în ipoteza în care ar fi revenit concedentului, societatea este în culpă pentru că nu a avansat cheltuielile necesare acestei operațiuni.

În privința contractului încheiat cu societatea B. S.R.L., recurenta a arătat că a fost calificat greșit drept o subconcesiune a perimetrului de exploatare, în realitate prin acesta asigurându-se vânzarea pietrei extrase din carieră către societatea cumpărătoare.

Pe de altă parte, recurenta a arătat că obligațiile asumate prin H.C.L. nr. 106 și 107 de către concedent, în sensul consolidării podului care face legătura dintre cariera de piatră și drumul național, completau contractul de concesiune, contrar celor reținute de instanța de apel, și nu au fost aduse la îndeplinire.

În același sens, recurenta susține că problema adâncimii de exploatare constituia o obligație a concedentului, asumată prin documentația de atribuire a contractului, pe care acesta nu a respectat-o, considerentele contrare ale instanței de apel nesocotind prevederile art. 969 – 970 C. civ.

Un alt motiv care împiedica rezilierea contractului, în opinia recurentei, îl constituie plata redevenței în avans de către aceasta, astfel cum reiese din H.C.L. nr. 71/2001 și nr. 73/2011, respectiv obținerea permisului de exploatare după rezilierea contractului.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a mai invocat caracterul intempestiv și nemotivat al deciziei de reziliere, împrejurarea că partea care nu și-a îndeplinit propriile obligații, și anume concedentul, nu poate pretinde celeilalte părți executarea, precum și sensul noțiunii de beneficiar al scoaterii terenului din fondul forestier, conform art. 7 și art. 26 din Ordinul nr. 694/2016.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, la data de 06.03.2023, sub nr. x/2020*.

III. Apărarea intimatei

Intimata-reclamantă UAT Comuna Călățele a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 21 aprilie 2023, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

IV. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 16 iulie 2021, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 19 octombrie 2023, preschimbat ulterior pentru data de 26 octombrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, va respinge, ca nefondat, recursul pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, instanțele au fost învestite cu solicitarea reclamantei A. S.R.L. de anulare a H.C.L. nr. 17/30.04.2020 privind rezilierea contractului de concesiune nr. x/09.05.2008, încheiat de reclamantă cu pârâta Primăria Comuna Călățele.

Reținând că prevederea cuprinsă la art. 19 lit. c) din contract reprezintă un pact comisoriu de grad II, care conferă concedentului dreptul de a revoca unilateral convenția, în cazul neîndeplinirii obligațiilor ce reveneau concesionarului, împrejurarea că nu s-a dovedit de către concesionar îndeplinirea obligației de a asigura exploatarea eficace în regim de continuitate și de permanență a bunului proprietate privată ce face obiectul concesiunii, precum și caracterul neîntemeiat al excepției de neexecutare invocate de concesionar, instanța de apel a respins calea de atac, menținând soluția primei instanțe, de respingere a cererii de chemare în judecată.

Prin recursul declarat, reclamanta preia integral motivele de apel formulate împotriva sentinței primei instanțe, fără a critica explicit raționamentul care a fundamentat decizia din apel și fără a arăta viciile concrete de nelegalitate care afectează acest raționament, cu referire la răspunsul în fapt și în drept pe care instanța de prim control judiciar l-a oferit asupra motivelor de apel cu care a fost învestită.

În aceste condiții, argumentația reclamantei în recurs nu constituie o veritabilă motivare, aptă să justifice controlul judiciar al deciziei din apel și, ca atare, nu poate fi analizată.

În acest context, Înalta Curte reamintește că obiectul prezentului recurs îl constituie hotărârea dată în apel, și nu hotărârea primei instanțe, așa încât criticile de nelegalitate nu numai că trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute limitativ de lege, ci și să privească silogismul pe care instanța de apel l-a aplicat pentru a demonstra concordanța dintre soluția pronunțată și realitatea faptică.

Singura critică formulată de recurentă, care poate fi analizată în recursul pendinte, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 977 și art. 983 C. civ. de la 1864 în privința prevederii cuprinse la art. 19 lit. c) din contract,

Astfel, consideră recurenta că aplicarea regulilor de interpretare potrivit cărora, interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar în caz de îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui care se obligă, atrăgea calificarea prevederii în discuție drept un pact comisoriu de grad I, care impune respectarea regulilor prevăzute pentru rezoluțiunea judiciară, inclusiv cu posibilitățile de apreciere recunoscute instanței judecătorești.

Referitor la această prevedere, instanța de apel a constatat că are un conținut identic cu cel al art. 57 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2006 (forma în vigoare la 09.05.2008), statuând încetarea contractului de concesiune în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, prin reziliere de către concedent, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului.

Raportat la caracterul clar și neîndoielnic al clauzei în discuție și în absența dovedirii oricăror elemente intrinseci sau extrinseci contractului, care ar putea conduce la concluzia că voința juridică reală comună a părților este diferită de forma pe care aceasta o îmbracă, Înalta Curte consideră că interpretarea prevederii contractuale de către instanța de apel, în sensul că aceasta reprezintă un pact comisoriu de grad II, pentru activarea căruia este suficientă declarația unilaterală de reziliere a părții îndreptățite, nu contravine regulilor de interpretare de care se prevalează recurenta.

Împrejurarea că părțile nu au indicat expres în cuprinsul clauzei de reziliere, gradul pactului comisoriu, nu conduce la altă concluzie, întrucât acesta poate fi cu ușurință identificat în raport de condițiile în care părțile au convenit să opereze, și anume în situația nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, pe baza declarației de reziliere a concedentului.

Implicit, efectele pactului comisoriu inclus în contract și, subsecvent, rolul redus al instanței judecătorești în pronunțarea rezilierii, pot fi determinate pe baza stipulațiilor pe care acesta le cuprinde.

Ca atare, luând act de manifestarea de voință a concedentului în sensul rezilierii contractului pentru neîndeplinirea de către concesionar a obligației prevăzute la art. 10 din contract și reținând că recurenta reclamantă nu a formulat critici exprese de nelegalitate cu privire la considerentele instanței de apel care au privit, pe de-o parte, îndeplinirea condițiilor pentru activarea pactului comisoriu inclus în contract, iar pe de altă parte caracterul neîntemeiat al excepției de neexecutare invocate de concesionar, se constată că soluția instanței de apel a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor legale din materia rezilierii convenționale.

Pentru toate aceste considerente, reținând netemeinicia motivului de recurs invocat, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentă.

Cu privire la cererea de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că intimata-pârâtă U.A.T. Comuna Călățele a depus dovezi care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate cu titlul de onorariu de avocat, conform documentului justificativ aflat la dosar .

Fiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., și reținând culpa procesuală a recurentei-reclamante în prezenta cale de atac, Înalta Curte va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.000 RON către intimata-pârâtă U.A.T. COMUNA CĂLĂȚELE, conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 687/2022 din 13 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj–Secția a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă A. S.R.L. să plătească intimatei- pârâte U.A.T. COMUNA CĂLĂȚELE suma de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2023.