ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5408/2023

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 noiembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Călărași, sub nr. x/2018, reclamantul Consiliul Local al Municipiului Călărași, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 76.769,09 RON, sumă datorată la data de 18.10.2018, în baza contractului de concesiune nr. x/29.05.1995; obligarea la plata actualizată a sumei datorate până la data plății efective; obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 noiembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Călărași, sub nr. x/2018, reclamantul Municipiul Călărași, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 76.769,09 RON, sumă datorată la data de 18.10.2018, în baza contractului de concesiune nr. x/29.05.1995; obligarea la plata actualizată a sumei datorate până la data plății efective; obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

Prin încheierea de ședință de dezînvestire din data de 3 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Călărași a respins excepția litispendenței și a admis excepția conexității, conexând dosarul nr. x/2018 la dosarul nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 1268/2021 din 19 mai 2021, Judecătoria Călărași a hotărât următoarele: (i) a respins excepția prescripției extinctive invocată de pârâtul Ministerul Justiției în dosarul nr. x/2018, ca neîntemeiată; (ii) a respins excepția prescripției extinctive invocată de pârâtul Ministerul Justiției în dosarul nr. x/2018, ca neîntemeiată; (iii) a respins acțiunile conexate formulate de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Călărași și Municipiul Călărași, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe reclamantul Consiliul Local al Municipiului Călărași, reclamantul Municipiul Călărași și pârâtul Ministerul Justiției au declarat apeluri care au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Călărași, secția civilă, la data de 28 iulie 2021, sub același număr de dosar.

Prin decizia civilă nr. 1039/2022 din 26 octombrie 2022, Tribunalul Călărași a respins atât apelurile declarate de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Călărași și Municipiul Călărași, cât și apelul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1268/2021 din 19 mai 2021 a Judecătoriei Călărași.

Împotriva acestei decizii apelanții-reclamanți Consiliul Local al Municipiului Călărași și Municipiul Călărași și apelantul-pârât Ministerul Justiției au declarat recursuri care au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a IV a civilă, la data de 31 ianuarie 2023, sub același număr de dosar.

2.1. Prin încheierea nr. 10 din data de 8 iunie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a recursurilor în favoarea uneia dintre secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel București, înaintând cauza registraturii generale în vederea repartizării la una dintre secțiile de contencios administrativ.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că litigiul de față reprezintă un litigiu de contencios administrativ, căci ambele părți sunt autorități publice în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar conflictul s-a născut din încheierea unui act administrativ - contractul de concesiune prin care s-a pus în valoare un bun proprietate publică.

Așadar, competența materială procesuală de soluționare a cauzei revine secțiilor de contencios administrativ din cadrul Curții de Apel București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 iulie 2023, sub nr. x/2023.

2.2. Prin încheierea din data de 18 septembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a recursurilor în favoarea secției a IV-a civilă a Curții de Apel București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Motivând soluția astfel dispusă, instanța a apreciat ca fiind relevantă decizia nr. 17/2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale privind calea de atac în materia contenciosului administrativ, împotriva hotărârilor pronunțate în această materie poate fi exercitată numai calea de atac a recursului, cu excepția cazului prevăzut de dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Astfel, a reținut că, potrivit dispozițiilor legale, instanța de contencios administrativ poate judeca, în recurs, exclusiv calea de atac formulată împotriva unei sentințe prin care este soluționată cauza în primă instanță, iar ca regulă, neexistând calea de atac a apelului, instanța de contencios administrativ nu poate soluționa un recurs ce are ca obiect o decizie pronunțată în apel.

Mai mult decât atât, instanța a redat din considerentele deciziei nr. 4/2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a reținut că:

"104. Din aceste texte de lege rezultă că legiuitorul a atribuit competența de soluționare a căilor de atac de reformare (apel, recurs) instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată. Această manieră de determinare a competenței se raportează la instanța care a judecat efectiv procesul, pronunțând hotărârea atacată cu apel sau cu recurs, iar nu la instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, să judece un litigiu similar, dacă regulile de competență ar fi fost pe deplin observate.

Față de acestea, instanța a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a declinat competența în favoarea secției a IV-a a Curții de Apel București.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două secții din cadrul Curții de Apel București, respectiv secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și secția a IV-a civilă, în raport de încheierile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a IV-a civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că cele două secții din cadrul Curții de Apel București au statuat diferit asupra competenței material procesuale în soluționarea căii de atac a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1039/2022 din 26 octombrie 2022, pronunțată în apel de Tribunalul Călărași, secția civilă în dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte constată că, în fața instanței de fond, cauza a fost judecată ca litigiu civil, astfel cum rezultă din fișa de repartizare aleatorie aflată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Călărași, respectiv din fișa de repartizare aleatorie aflată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Călărași, cererile de chemare în judecată conexate fiind înregistrate ca având obiect "acțiune răspundere contractuală". Ulterior, astfel cum rezultă din fișa de repartizare aleatorie aflată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Călărași, secția civilă, apelul declarat împotriva soluției pronunțate de instanța de fond a fost repartizat unui complet de civil, fiind judecat, așadar, tot ca litigiu civil, o astfel de încadrare fiind făcută și pe coperta dosarului, respectiv "civil - acțiune în răspundere contractuală".

Asupra problemei de drept vizând competența material procesuală (și specializată) a instanței învestită cu soluționarea căii de atac s-a pronunțat anterior Înalta Curte, relevant fiind în acest sens paragraful 132 din decizia nr. 40/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, în cuprinsul căruia se arată că:

"De altfel, în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a mai reținut deja și prin Decizia nr. 18 din 17 noiembrie 2016 - Completul competent să judece recursul în interesul legii (paragraful 164), că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond.".

De asemenea, prin decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023 cu privire la determinarea competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar în raport cu dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și art. 136 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reținut, în cuprinsul paragrafului 104, că:

"Din aceste texte de lege rezultă că legiuitorul a atribuit competența de soluționare a căilor de atac de reformare (apel, recurs) instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată. Această manieră de determinare a competenței se raportează la instanța care a judecat efectiv procesul, pronunțând hotărârea atacată cu apel sau cu recurs, iar nu la instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, să judece un litigiu similar, dacă regulile de competență ar fi fost pe deplin observate", iar în cuprinsul paragrafului 105 se arată:

"Ca atare, competența instanței de apel ori de recurs este una derivată din competența primei instanțe sau, după caz, a instanței de apel care a judecat efectiv procesul. Apelul declarat împotriva hotărârii judecătoriei va fi de competența tribunalului, chiar dacă judecătoria era necompetentă material; recursul declarat împotriva deciziei pronunțate de tribunal în apel va fi de competența curții de apel, chiar dacă, spre exemplu, tribunalul ar fi trebuit să soluționeze cauza în primă instanță, iar nu în apel."

Așadar, în speță, competența de soluționare a recursului revine instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat decizia recurată, iar nu instanței ierarhic superioare celei care se susține că ar fi trebuit să soluționeze cauza în primă instanță, potrivit criteriilor de stabilire a competenței.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și alin. (4) și art. 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a IV-a civilă din cadrul Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe recurentul Ministerul Justiției și pe recurenții Consiliul Local al Municipiului Călărași și Municipiul Călărași prin primar, în favoarea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 16 noiembrie 2023.