ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1954/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, la data de 09.10.2017, reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului Călărași și Primarul municipiului Călărași au solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., obligarea acesteia la plata sumei de 637.960,78 RON, care include debitul principal în cuantum de 491.456,97 RON și penalitățile de întârziere în sumă de 146.503,81 RON, reprezentând contravaloarea consumului nejustificat de energie electrică de pârâtă, înregistrat la contorul identificat cu PODx, seria nr. x, punct de transformare (PT) 3910, situat în Parcul Dumbrava, pentru perioada ianuarie 2014- august 2016, precum și obligarea la plata sumei actualizate și a dobânzilor fiscale calculate de la momentul introducerii acțiunii și până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată. La data de 12.03.2019, B., C. și D. au formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului Călărași.

Sentința Tribunalului Călărași Prin sentința nr. 733/29.10.2019, Tribunalul Călărași, secția civilă a luat act de renunțarea reclamanților Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului Călărași prin primar și Primarul municipiului Călărași la capătul de cerere având ca obiect plata dobânzilor fiscale calculate de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă a debitului; a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta A. și intervenienții B., C. și D.; a obligat-o pe pârâtă la plata, către reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului Călărași prin primar, a sumei de 457.811,63 RON reprezentând debit principal, debit ce va fi actualizat cu rata inflației și a sumei de 135.568 RON reprezentând penalități de întârziere; a admis, în parte, cererea de intervenție accesorie formulată de B., C. și D.; a obligat-o pe pârâtă la plata, către reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului Călărași prin primar, a sumei de 3.500 cu titlu de cheltuieli de judecată; a obligat-o pe pârâta A. la plata, către intervenienții B., C. și D., a sumei de 1.785 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia Curții de Apel București Prin decizia nr. 1352/A/20.10.2020, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului; a respins, ca neîntemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimații-intervenienți.

Calea de atac a recursului exercitată Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. Recurenta a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru motive de netemeinicie, arătând că nota de constatare încheiată în 25.10.2016 de auditor public extern al Camerei Conturi Călărași, E. și reprezentantul Primăriei Călărași, intimatul-intervenient accesoriu D. face referire la contor seria x, montat în PTAB 3910, contor care măsoară energia electrică consumată de 120 lămpi electrice, montate pe stâlpi, din cele 2 parcuri, precum și consumatorii situați pe amplasamentul scenei pentru spectacole. Din înscrisurile prezentate la dosarul cauzei reiese că cele 162 de lămpi sunt aferente contorului x, contorul seria x fiind pentru iluminatul public cu 42 de lămpi, montat la Parc Navrom la aproximativ 2 km de Parc Dumbrava. Un alt motiv de netemeinicie este, potrivit recurentei, stabilirea de către auditorii financiari a consumului de energie pentru iluminat public, constatări contrazise de nota din 25.10.2016 și procesul-verbal nr. x/27.12.2016, unde se recunosc ca punct de consum contor seria x, ce a înregistrat consumul de energie iluminat public conform documentelor emise și pe care era scris și A.. Recurenta a susținut că instanța de apel nu ar fi reținut cele învederate, ignorând contractul de închiriere, unde se stipulează ca posesorii de căsuțe (sef ANAF, viceprimari, polițiști, jandarmi, comercianți) sunt obligați să-­și procure utilitățile necesare prin contract individual cu furnizorii, FJPT Călărași nefiind furnizor. A mai susținut interpretarea greșită a înscrisului "Prezenta constituie preaviz cu nr. x/28.08.2001 pentru suma de 7.565.932 RON vechi (756,591ei)" ca înscris de reziliere, iar contractul nr. x/12.07.2001 nu a fost demontat niciodată de părti, ultima lucrare făcută de F., pe racordul Bazei de Agrement, fiind instalarea contorului cu seria x în anul 2002 cu bonul de mișcare contor electric nr. x/6.11.2002. A arătat că întregul probatoriu prezentat de intimații-reclamanți, expertul tehnic judiciar și F. cuprinde o multitudine de erori, pe care le-a indicat, iar din analiza înscrisurilor prezentate în cauză în PTAB 3910 nu se cunoaște cu exactitate cate contoare de măsurare a consumului de energie electrică și ce consumatori sunt aferenți fiecărui contor Ia nivelul anului 2014. A solicitat a se avea în vedere faptul ca FJPT Călărași nu este furnizor de energie electrică, a închiriat unor persoane fizice și juridice suprafața de teren, acestea fiind obligate prin contract să-și procure individual utilitățile. A arătat că lucrările de dezvoltare rețea s-au făcut în incinta Bazei de Agrement și nu în exterior, intimata-reclamantă având cunoștință de aceasta situație. A făcut cunoscut că a solicitat F. montarea unui contor la limita de proprietate pentru a evita conflictele, dar nu s-a dat curs solicitării întrucât intimata ar fi rămas fără curent electric la scenă, unde desfășura activități culturale, reparații tehnice, activități comerciale. A mai solicitat a se avea în vedere și faptul ca în cauză au fost prezentate doua expertize tehnice, una judiciară care nu a reușit să identifice tehnic rețelele aferente contorilor și subconsumatorii și una extrajudiciară care la nivelul anului 2017 a întocmit două scheme de rețea dar tot fără contoarele aferente, situația la nivelul (începutul) anului 2014 fiind cu totul alta. În consecință, a solicitat, ca în baza probatoriului prezentat, să se constatate că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, neexistând fapta ilicită, iar prejudiciul nefiind cert și exigibil, având în vedere ca acesta a fost calculat scriptic și nu stabilit după metodele codului de măsurare a consumului de energie electrică al ANRE, constanta de facturare K fiind 1 sau 20,20 fiind scrisă olograf și pe fișa de contor.

Procedura filtru Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 11.07.2022, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin punctul de vedere la raport, intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Primăria municipiului Călărași a solicitat anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Recurenta-pârâtă A. a formulat punct de vedere la raport prin care a arătat că recursul se încadrează în motivele invocate și a solicitat admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

Apărări formulate în cauză Prin întâmpinarea formulat în termen legal, intimatii-reclamanți Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului Călărași și Primarul municipiului Călărași au solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca neîntemeiat și menținerea, ca legale și temeinice, a hotărârilor atacate. Invocând excepția nulitătii recursului, intimații au arătat că, deși recurenta și-a întemeiat motivele pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu a indicat în concret care sunt regulile de procedură încălcate de instanțele de fond, de natură a atrage nulitatea hotărârilor, reiterând argumentelor expuse în fața instanțelor inferioare. Au susținut că, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta trebuia să dovedească încălcarea normelor de drept material prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, violarea unor principii generale de drept, aspecte care nu sunt incidente în speță. Au precizat că recurenta nu aduce veritabile critici privind legalitatea hotărârilor atacate, care să constituie motive de casare, reiterând situația de fapt, preluată din întâmpinare, obiecțiunile la raport, notele scrise, concluziile scrise, cererea de apel și solicitând reanalizarea probatoriului administrat. Pe fondul recursului, intimații au solicitat respingerea acestuia, arătând că recurenta a reluat afirmațiile susținute la instanțele anterioare, încercând inducerea în eroare a instanței de control, întrucât consumul fraudulos de energie electrică, aferent perioadei 2014-2016, a fost înregistrat de contorul seria x , a cărui locație a fost identificată de expert, în punctul de transformare (PT) 3910, situat în Parcul Dumbrava. Au arătat că în mod temeinic s-a reținut că intimații au probat existența elementelor răspunderii civile delictuale. Fapta delictuală constă în consumul de energie contorizat de contorul seria x în alte scopuri decât cele destinate iluminatului public, de fundație, fără ca aceasta să aibă încheiat contract cu F., aspect confirmat chiar de furnizorul de energie electrică. Fapta ilicită a fost săvârșită de recurentă cu intenție directă, având în vedere că branșarea căsuțelor de vacanță la contor s-a făcut de fundație, prin proiectul realizat de firma G. S.R.L.. Prejudiciul creat bugetului local al municipiului Călărași prin racordarea și consumul fraudulos de energie electrică din contorul seria x se datorează în exclusivitate fundației, deoarece aceasta era singurul consumator care în perioada 2014 - 2016 nu a avut contract încheiat cu F. și nici nu a plătit consumul. Certitudinea prejudiciului este confirmată de constatările auditorilor publici, asupra cărora nu planează niciun dubiu, precum și situația de fapt actuală concretizată prin încheierea de recurentă a unui nou contract de furnizare a energiei electrice pentru baza de agrement din Parcul Dumbrava. Vinovăția sub forma culpei constă în furnizarea de energie electrică a fundației către consumatori persoane fizice și juridice amplasați în zona Parc Dumbrava și Dendrologic, fără a avea încheiat contract cu F.. Au considerat ca toate aspecte prezentate sunt pertinente, concludente și lipsite de echivoc, rezultând din raționamentul instanței, constatările și concluziile raportului de expertiză și coroborându-se cu declarațiile martorilor, fapt pentru care sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale. Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimatii-intervenienti B., C. și D. au solicitat respingerea recursului si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Au arătat că pe lângă faptul că multe dintre aspectele susținute în motivarea recursului nu au fost invocate ca și apărări în faza apelului, criticile formulate nu se încadrează în vreunul dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Au considerat că situația de fapt este constatată și explicată în mod corect de instanța de judecată. Au susținut că recurenta nu poate combate faptul că a fost conectată la rețeaua de energie electrică, nici consumul pe care l-a înregistrat contorul și nici faptul că nu a achitat nicio sumă pentru consumul efectuat. Potrivit intimaților, toate alegațiile recurentei sunt fără suport probator, elementele răspunderii civile delictuale fiind dovedite cu prisosință și impunându-se menținerea hotărârilor atacate, întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a recurentei, care deși a înregistrat consum, recunoaște ca nu a plătit nicio sumă de bani pentru energia electrica înregistrată de contor. Recurenta a depus la dosar răspuns la întâmpinările formulate în cauză, arătând că motivele de casare se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. și a solicitat casarea hotărârilor atacate, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În speță, se constată că recursul, deși formal încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi subsumate textelor legale menționate. Aspectele deduse judecății de către pârâtă se referă la modul de interpretare al instanței cu privire la starea de fapt care, în opinia recurentei, este alta decât cea reținută în considerentele hotărârii atacate. Prin toate susținerile expuse în cadrul memoriului de recurs, recurenta nu face decât să combată starea de fapt a cauzei, astfel cum aceasta a fost stabilită pe baza probatoriilor administrate ori chiar să combată aceste probatorii, prin simple afirmații care nu se pot circumscrie niciunei critici de nelegalitate dintre cele regăsite în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Astfel, deși se critică greșita constatare a întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale, recurenta face trimitere doar la probe, considerând că instanța de apel nu a interpretat corect întregul probatoriu administrat. În acest sens, fără a indica, în mod punctual, în ce ar consta nelegalitatea hotărârii instanței de apel și fără a se raporta la considerentele acestei hotărâri, recurenta face ample referiri la o notă de constatare din 2016, la înscrisurile depuse la dosar conținând date tehnice legate de consumul de energie, la concluziile expertului tehnic judiciar despre care recurenta arată că a indus în eroare instanța de judecată, la erorile pe care diversele înscrisuri depuse în probațiune le-ar conține și nu ar fi fost observate de către instanță, la modalitatea de întocmire expertizelor, etc. De altfel chiar recurenta își denumește susținerile formulate în cadrul recursului ca fiind "motive de netemeinicie" și le expune chiar în această manieră, fiind fără dubiu că din conținutul acestora nu pot fi extrase aspecte de nelegalitate care să atragă incidența vreuneia din ipotezele reglementate de art. 488 C. proc. civ. Simpla afirmație că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale din finalul memoriului de recurs nu este suficientă pentru a determina încadrarea în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu este susținută de argumente care corespundă cazurilor de casare invocate. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei nr. 1352/A din 20 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.