Decizia nr. 133/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 508/89/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.573/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Oana Cristina Popescu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnată în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Vaslui - Secția civilă în Dosarul nr. 508/89/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților; părțile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Vaslui - Secția civilă a dispus, prin Încheierea din 30 octombrie 2024, în Dosarul nr. 508/89/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunile de drept anterior menționate.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 18 noiembrie 2024 cu nr. 2.573/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 7 aprilie 2025. II. Normele legale incidente, la 7 martie 2024

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 234/2019 " Art. 22. - (1) La stabilirea drepturilor salariale pentru personalul silvic se vor avea în vedere următoarele: nivelul studiilor, funcția, titlul științific, vechimea în muncă, vechimea în domeniul silviculturii, locul și condițiile în care își exercită profesia. (2) Indemnizația de grad profesional și sporul de risc reprezintă componente ale drepturilor salariale și se acordă lunar personalului silvic prevăzut la art. 4 alin. (1) în conformitate cu prevederile art. 120 alin. (3)-(5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare. (3) Sumele necesare pentru acordarea indemnizației de grad profesional prevăzute la alin. (2) se calculează, anual, prin înmulțirea valorii salariului minim brut garantat în plată la nivel național cu coeficientul «k» prevăzut pentru fiecare grad și pentru fiecare gradație. (...) (5) Sumele necesare pentru acordarea indemnizației de grad profesional prevăzute la alin. (2) se asigură de către angajator din bugetul propriu."

Legea nr. 46/2008 - Codul silvic " Art. 120. - (...) (3) Gradele profesionale, drepturile și îndatoririle personalului silvic se stabilesc prin statutul personalului silvic, aprobat prin lege specială. (4) Indemnizațiile aferente gradelor profesionale pentru personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și subunitățile teritoriale ale acesteia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod."

Hotărârea Guvernului nr. 937/2018 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată " Art. 1. - (...) (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), începând cu data de 1 ianuarie 2019, pentru personalul încadrat pe funcții pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puțin un an în domeniul studiilor superioare, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, fără a include sporuri și alte adaosuri, se majorează de la 2.080 lei la 2.350 lei lunar, pentru un program normal de lucru de 167,333 ore în medie pe lună, reprezentând 14,044 lei/oră."

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice " Art. 25. - (1) Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene " Art. 34. - (...) (2) Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Ordonanțele de urgență ale Guvernului anuale privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative). III. Expunerea succintă a procesului

Prin cererea de chemare în judecată precizată, reclamanții persoane fizice au solicitat anularea în parte, în ceea ce privește calcularea și acordarea indemnizației de grad profesional, pentru perioada 16.12.2019-31.12.2023, a deciziilor emise de către pârâta instituție publică. IV. Motivele reținute de titularul sesizării

Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctul de vedere al titularului sesizării

În privința modului de calcul al indemnizației conform art. 22 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, astfel cum fost modificat prin Legea nr. 234/2019, începând cu 16.12.2019, se reține că acesta este produsul dintre salariul minim brut garantat și valoarea coeficientului "k", care este prevăzut în anexa nr. 2 la Legea nr. 234/2019 și care diferă în raport cu funcția ocupată.

Salariul minim garantat la data de 16.12.2019 este cel stabilit în concordanță cu studiile superioare sau medii ale funcționarilor publici astfel: dacă acesta are vechime de cel puțin un an în domeniul studiilor superioare, conform Hotărârii Guvernului nr. 935/2019 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, se va avea în vedere salariul minim garantat pentru studii superioare, iar dacă funcționarul are studii medii se are în vedere salariul minim garantat pentru aceste studii.

Se are în vedere la salarizare principiul reglementat de art. 6 lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017, care prevede să se țină seama de studiile efective ale angajatului, astfel că indemnizația se calculează în funcție de salariul minim brut pentru studii medii, respectiv superioare, cu aplicarea corespunzătoare a Hotărârii Guvernului nr. 935/2019.

În privința celei de-a doua chestiuni se reține că, prin legi anuale, s-a prevăzut plafonarea inclusiv a indemnizațiilor personalului plătit din fonduri publice, conform art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 și art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022. Indemnizația de grad profesional este inclusă în sfera drepturilor care sunt plafonate prin actele normative anterior menționate.

Indemnizația de grad profesional este o componentă a salariului lunar, care se adaugă la salariul de bază, astfel cum rezultă din art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Astfel, prin efectul legilor anuale, indemnizația de grad profesional, calculată conform art. 22 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, modificată prin Legea nr. 234/2019, este stabilită în raport cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, de la data de 16.12.2019, și de coeficientul "k" corespunzător funcției ocupate care apare în anexa nr. 2 la această lege. VI. Punctul de vedere al părților

Reclamanții au fost de acord cu sesizarea privind stabilirea modului de calcul al indemnizației, iar pârâta a solicitat completarea cu chestiunea privind plafonarea indemnizației la cuantumul din 16.12.2019, în baza art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 și art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, care prevăd plafonarea anuală a sporurilor și indemnizației personalului plătit din fonduri publice. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La nivelul Curții de Apel București au fost comunicate următoarele date: a) La nivelul Secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Secției a IX-a contencios administrativ și fiscal a curții de apel nu s-a identificat nicio cauză în care să se supună atenției această problemă de drept, prin urmare, nu există date referitoare la cauze suspendate potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. Aceeași situație este și la nivelul Tribunalului Călărași, Tribunalului Giurgiu și Tribunalului Ialomița. b) În cadrul Secției a II-a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București au fost identificate cauze având specificul indicat în adresă, cu referire la indemnizația de grad profesional prevăzută de art. 22 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, dar care nu vizează punctual chestiunea ce reprezintă obiect al sesizării. c) Magistrații din cadrul Tribunalului Ilfov au formulat un punct de vedere în sensul că, în raport cu art. 22 alin. (1), (2), (3) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 234/2019, cu art. 120 alin. (3) și (4) din Legea nr. 46/2008, cu art. 1 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 937/2018, cu art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, cu art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, cu art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 și cu art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, a rezultat că este menținut cuantumul indemnizațiilor la nivelul acordat în decembrie 2019.

Prin urmare, indemnizația de grad profesional prevăzută de art. 22 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, modificată prin Legea nr. 234/2019, în forma în vigoare din 16.12.2019, se calculează în funcție de salariul minim brut garantat.

Calculul indemnizației prevăzute de art. 22 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, modificată prin Legea nr. 234/2019, în forma în vigoare din 16.12.2019, este limitat la cuantumul din 16.12.2019 în baza art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 și art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, care prevăd plafonarea anuală a sporurilor și indemnizației personalului plătit din fonduri publice.

La nivelul Curții de Apel Iași nu a fost identificată jurisprudență cu referire la problema de drept supusă dezbaterii Curții de Apel Iași și nici la nivelul instanțelor arondate.

Opinia exprimată de către judecătorii Curții de Apel Iași este în sensul că principiul reglementat de art. 6 lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017 impune ca salarizarea personalului din sectorul bugetar să se realizeze în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activității și nivelul studiilor. Indemnizația de grad profesional este o componentă a salariului lunar care se adaugă la salariul de bază, astfel cum rezultă din art. 7 lit. e) din aceeași lege-cadru, astfel încât aceasta este inclusă în sfera drepturilor care sunt plafonate conform actelor normative indicate.

Opinia exprimată de către judecătorii din cadrul Secției I civile a Tribunalului Iași a fost în sensul caracterului inadmisibil al sesizării, întrucât prevederile ordonanței de urgență sunt clare și stabilesc exact modalitatea de calcul al indemnizației de grad profesional, dacă aceasta li se cuvine reclamanților, cu plafonarea prevăzută de art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018.

Colectivul judecătorilor de la Tribunalul Vaslui și-a exprimat opinia în sensul celor arătate de instanța de trimitere în privința modului de calcul al indemnizației conform art. 22 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 și, respectiv, al considerării indemnizației de grad profesional ca fiind parte componentă a salariului lunar, care se adaugă la salariul de bază, astfel cum rezultă din art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017, inclusă deci în sfera drepturilor care sunt plafonate.

La nivelul curților de apel Alba Iulia, Bacău, Brașov, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Pitești, Ploiești, Oradea, Suceava, Târgu Mureș, Timișoara nu a fost identificată practică judiciară relevantă și nici nu au comunicat opiniile teoretice exprimate de către judecători.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat că, la nivelul Secției judiciare, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale

Decizia nr. 72 din 11 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1158 din 6 decembrie 2021, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 18.070/3/2020 și, în consecință, a stabilit că, "În interpretarea dispozițiilor art. 120 alin. (4) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, personalul silvic nu beneficiază de indemnizația de grad profesional în absența elaborării unor acte normative care să reglementeze modalitatea de stabilire, în concret, a acestui drept salarial". IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Analiza condițiilor de admisibilitate a sesizării are ca premisă faptul că aceasta se fundamentează pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale.

Sfera de aplicare a acestui act normativ este circumscrisă prin dispozițiile art. 1, de unde rezultă că ordonanța de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

Potrivit art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Așadar, din punctul de vedere al admisibilității, vor fi examinate atât condițiile speciale instituite prin dispozițiile art. 1 și 2 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și cele care decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă prin efectul normei de trimitere prevăzute la art. 4 din ordonanța de urgență.

Ca atare, admisibilitatea sesizării presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: (i) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; (ii) cauza să facă parte din categoria celor prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; (iii) existența unei chestiuni de drept susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu; (iv) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; (v) asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și, de asemenea, chestiunea de drept în discuție să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii, în curs de soluționare.

Sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate referitoare la obiectul cauzei în care a fost formulată cererea de pronunțare a hotărârii prealabile și stadiul procedurii, întrucât instanța de trimitere este învestită cu cererea de acordare a unei indemnizații de grad profesional, solicitată de reclamanți, care fac parte din personalul silvic, numiți prin decizii în funcții publice de execuție (funcționari publici).

În privința condiției referitoare la existența unei veritabile chestiuni de drept, adică a unei dificultăți de interpretare în legătură cu normele incidente raportului juridic dedus judecății, se constată că titularul sesizării nu arată în ce ar consta neclaritatea, imprecizia, insuficiența textelor pe care este chemat să le interpreteze și să le aplice în virtutea funcției sale jurisdicționale, ca instanță învestită cu soluționarea în concret a unui litigiu care se înscrie în sfera competenței sale.

Astfel, instanța de trimitere întreabă care "este modul de calcul al indemnizației" de grad profesional prevăzute de art. 22 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 234/2019, în forma în vigoare începând din 16.12.2019, în contextul în care dispoziția legală este clară, în sensul că o asemenea indemnizație se determină "prin înmulțirea salariului minim brut garantat în plată la nivel național cu coeficientul «k» prevăzut pentru fiecare grad și fiecare gradație", iar valoarea coeficientului «k» se regăsește în anexa nr. 2 la ordonanța de urgență.

În ce privește salariul minim brut (celălalt termen al operațiunii de înmulțire), acesta este reglementat, la nivelul anului 2019, prin Hotărârea Guvernului nr. 937/2018, care stabilește în art. 1 alin. (1) suma de bani care reprezintă salariul de bază minim brut garantat în plată, iar, prin excepție de la acesta, în alin. (2) este prevăzută suma care reprezintă salariul de bază minim brut pe țară pentru "personalul încadrat pe funcții pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puțin un an în domeniul studiilor superioare".

Această diferențiere a salariului de bază, pe criteriile nivelului de studii și vechimii în muncă, a fost posibilă ca urmare a completării dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, prin art. IV pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative 1 introducându-se două noi alineate, respectiv: 1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 14 noiembrie 2018. " (1 1 ) Prin hotărâre a Guvernului se poate stabili o majorare a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la alin. (1), diferențiat pe criteriile nivelului de studii și al vechimii în muncă. (1 2 ) Toate drepturile și obligațiile stabilite potrivit legii prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se determină utilizând nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la alin. (1)." 2 2 Ulterior, acestea au devenit alin. (9) și (11) ale art. 164 din Codul muncii, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 283/2024 privind modificarea și completarea unor acte normative, pentru stabilirea salariilor minime adecvate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1139 din 14 noiembrie 2024.

Din conținutul dispozițiilor legale menționate reiese în ce modalitate poate fi valorificat salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care au acest reper de determinare, față de norma de trimitere din alin. (1 2 ) la prevederile alin. (1) al art. 164 din Codul muncii 3 . 3 Potrivit art. 164 alin. (1) din Codul muncii (forma în vigoare la data adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018): "Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat."

Rezultă, pe de o parte, că, în rezolvarea chestiunii referitoare la stabilirea indemnizației de grad profesional, instanța de trimitere trebuie să realizeze doar o simplă corelare de texte și o operațiune matematică, iar, pe de altă parte, trebuie să efectueze verificări de fapt asupra condițiilor reglementate de text în legătură cu încadrarea reclamanților "pe funcții pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puțin un an în domeniul studiilor superioare".

Or, asemenea aspecte nu se pot circumscrie noțiunii de chestiune de drept aptă să declanșeze mecanismul de unificare al hotărârii prealabile, fiind vorba, în realitate, de o deducere spre soluționare instanței supreme a însuși raportului juridic concret care a învestit instanța de trimitere.

În mod similar, cu privire la cea de-a doua întrebare, titularul sesizării solicită lămuriri pe aspecte necontroversabile din punct de vedere juridic, câtă vreme nu este vorba despre texte de lege nesusceptibile de interpretări diferite, de natură să dea naștere jurisprudenței divergente, ci despre o simplă calificare a naturii juridice a indemnizației de grad profesional, care rezultă, de altfel, din lege.

Solicitarea pe care, de altminteri, instanța a inserat-o în sesizare la cererea pârâtei, fără să rezulte din motivarea încheierii dacă este vorba despre o nelămurire sau o dificultate de interpretare a instanței, astfel cum este impusă condiția reglementată de art. 519 din Codul de procedură civilă (referitoare la titularul sesizării), vizează chestiunea plafonării indemnizației de grad profesional la nivelul anului 2019, așa cum ar rezulta din dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 și ale art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022.

Potrivit art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018: "Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Aceleași dispoziții de plafonare au fost cuprinse în celelalte ordonanțe de urgență anuale referitoare la măsuri fiscal-bugetare (corespunzătoare anilor 2020-2023, care interesează din punctul de vedere al obiectului învestirii instanței de trimitere) enumerate anterior.

De asemenea, potrivit art. 22 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, modificată prin Legea nr. 234/2019, indemnizația de grad profesional reprezintă componentă a dreptului salarial, iar, potrivit art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017, salariul lunar cuprinde salariul de bază ori, după caz, indemnizația lunară sau indemnizația de încadrare, compensațiile, indemnizațiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum și celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.

Rezultă că o simplă interpretare sistematică a dispozițiilor legale în materie permite instanței să stabilească în ce măsură indemnizația de grad profesional, ca parte componentă a salariului, intră sub efectul dispozițiilor anuale de plafonare, nefiind evidențiat niciun aspect de natură să justifice intervenția instanței supreme într-o procedură rezervată unor dezlegări în drept de principiu.

În consecință, sesizarea de față, cu ambele ei solicitări, nu întrunește exigențele procedurale ale art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, coroborate cu cele ale art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru a declanșa mecanismul unificării jurisprudențiale prin pronunțarea unei hotărâri prealabile, lipsind o veritabilă chestiune de drept care să poată face obiect de analiză.

În realitate, termenii sesizării nu fac decât să deducă spre dezbatere instanței supreme însuși fondul raportului juridic aflat în dezlegarea jurisdicțională a instanței de trimitere, corespunzător competenței acesteia.

De altfel, modalitatea în care instanța de trimitere și-a justificat demersul, arătând că "sesizarea este obligatorie", sens în care afirmă că singura condiție de admisibilitate ar fi, "potrivit preambulului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, ca Înalta Curte să nu fi statuat, iar chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare", nu observă întocmai conținutul preambulului menționat al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, care face referire la "configurația actuală a mecanismului hotărârii prealabile", regăsită ca atare în dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, ce reprezintă sediul materiei, precum și la necesitatea calificării, încă "dintr-o etapă incipientă, a unor chestiuni dificile de drept".

De asemenea, dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 obligau instanța de trimitere, în mod prioritar, să verifice și să constate existența unei chestiuni de drept de care să depindă soluționarea cauzei pe fond, iar aceasta presupunea, așa cum s-a stabilit în jurisprudența constantă în materie a instanței supreme, existența unei dificultăți insurmontabile de interpretare, prin recurgerea la metodele uzuale folosite pentru a desluși sensul normei incidente, iar nu o simplă delegare a funcției jurisdicționale pentru o rezolvare în concret a raportului dedus judecății într-o procedură incompatibilă cu asemenea soluții.

Pentru considerentele expuse, care au constatat neîndeplinirea condiției referitoare la chestiunea de drept dificilă, care să facă obiectul unei dezlegări de principiu prin mecanismul hotărârii prealabile, soluția propusă este aceea a respingerii, ca inadmisibilă, a sesizării formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,