ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 586/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova-Secția a II a civilă de contencios administrativ și fiscal, la data de 18 noiembrie 2016, sub nr. x/105/2016, astfel cum a fost modificată, reclamantul A a solicitat:

În drept, au fost invocate prevederile art. 948, art. 966 C. civ., art. 20 din Legea nr. 10/2001, dispozițiile HG nr. 498/2003 și ale art. 20 alin. (4 ind.1) din și art. I pct.75 din Legea nr. 247/2005.

Prin încheierea de ședință din 17.05.2017, Tribunalul Prahova-Secția a II a civilă de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei către Secția I civilă a Tribunalului Prahova, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. x/105/2016* la data de 11.07.2017.

Sentința pronunțată de tribunal

Prin sentința nr. 5349 din 22 noiembrie 2017, Tribunalul Prahova- Secția I civilă a respins excepția lipsei de interes, invocată de pârâte. A respins acțiunea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtele S.C. B S.A., S.C. C S.R.L., S.C. E S.R.L., și S.C. F S.R.L., ca neîntemeiată.

Decizia pronunțată de curtea de apel

Prin decizia nr. 1619 din 14 iunie 2018, Curtea de Apel Ploiești- Secția I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul A și de pârâți împotriva sentinței.

Prin decizia nr. 1594 din 2 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția I civilă a admis recursul declarat de reclamantul A, împotriva deciziei nr. 1619 din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Ploiești- Secția I civilă în contradictoriu cu intimatele-pârâte S.C. B S.A., S.C. C S.R.L., S.C. E S.R.L., S.C. F S.R.L. A casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Al doilea ciclu procesual

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov – Secția civilă, sub nr. x/105/2016**, ca urmare a admiterii cererii de strămutare prin încheierea civilă nr. 1720 din 4 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin încheierea de ședință din 1 noiembrie 2023, Curtea de Apel Brașov -Secția civilă a respins cererea de amânare formulată de apelantul reclamant A; a constatat că nu sunt formulate obiecțiuni la raportul de expertiză depus la dosarul cauzei; a stabilit onorariu definitiv pentru raportul de expertiză întocmit de doamna expert H în cuantum de 6.500 lei, în sarcina apelantului reclamant A, fiind achitat un avans de 3.000 lei și va fi achitată diferența de 3.500 lei, urmând a se comunica la Biroul Local de Expertize Contabile și Tehnice din cadrul Tribunalului Brașov cuantumul onorariului definitiv stabilit de instanță; s-a dispus comunicarea unui exemplar al raportului de expertiză apelantului reclamant A și unul intimatei pârâte S.C. E S.R.L. Breaza; în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2/2022* al Curții de Apel București - Secția a II-a penală.

Prin încheierea de ședință din 31 ianuarie 2024, Curtea de Apel Brașov -Secția civilă a respins cererea de repunere a cauzei pe rol formulată intimata pârâtă S.C. F S.R.L., ca neîntemeiată, având în vedere că motivul pentru care a fost dispusă suspendarea cauzei nu a încetat, nefiind făcută dovada soluționării definitive a dosarului nr. x/2/2022* al Curții de Apel București - Secția a II-a penală; a menținut măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea de ședință din data de 01 noiembrie 2023.

Împotriva acestor încheieri a declarat recurs pârâta S.C. F S.R.L.

Prin cererea de recurs, recurenta arătă că măsurile dispuse prin încheierile recurate sunt neîntemeiate întrucât nu există o legatură de cauzalitate directă între dosarul nr. x/105/2016** și cauza ce face obiectul dosarului penal nr. x/2/2022* al Curții de Apel București.

Dosarul nr. x/105/2016** are ca obiect constatarea nulității absolute a trei acte succesive de înstrăinare a unui bun imobil situat pe raza orașului Breaza județul Prahova (aflată în apel după respingerea ca neîntemeiată a acțiunii), iar dosarul penal nr. x/2/2022* al Secției a II-a penală a Curții de Apel București are ca obiect, printre altele, și propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Natională Anticorupție Serviciul Teritorial Alba lulia de desființare a testamentului nr. 6848/1992, fundamentul juridic al unor drepturi succesorale nedefinite ale reclamantului A.

Recurenta învederează că în dosarul nr. x/2/2022* se vor tranșa aspecte privind validitatea testamentului nr. 6848/1992, urmând a se stabili dacă autorii autorului reclamantului A justifică sau nu calitatea de moștenitori ai defunctei I, respectiv J.

Mai arată că, în opinia curții de apel, eventuala desființare a acestui testament ar produce consecințe în mod implicit și în ceea ce privește situația reclamantului, respectiv se vor tranșa aspecte privind existența sau nu a interesului reclamantului de a solicita constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare în discuție, lipsa unui astfel de interes având consecințe asupra calității sale procesuale active în dosarul nr. x/105/2016**, ținând cont de faptul că nulitatea absolută a unei convenții se poate cere de orice persoană cu condiția, însă, de a avea un interes.

Recurenta arată că prevederile art. 413 C. proc. civ. reglementează suspendarea facultativă pentru instanță, și nu una obligatorie.

Învederează că soluția ce se va pronunța definitiv (peste mulți ani) în dosarul nr. x/2/2022* nu va putea influența soluția din dosarul nr. x/105/2016**, nici direct și nici implicit, deoarece în cauza civilă s-au administrat toate probele, ajungându-se în faza închiderii dezbaterilor și acordarea cuvântului pe fondul cauzei, conturându-se netemeinicia acțiunii și lipsa legăturii cu cauza penală din dosar nr. x/2/2022*.

Din toate probele administrate, inclusiv prin expertiza topometrică, s-a conturat că terenul înstrăinat succesiv între pârâți nu este unul și același cu cel pretins de reclamant, pentru că nu se relevă identitatea lor, nici nu se suprapun parțial sau total, conturându-se deja netemeinicia acțiunii. Datorită acestor împrejurări s-a conturat deja și lipsa de interes a reclamantului A în promovarea acțiunii ce face obiectul dosarului nr. x/105/2016**.

Suspendând judecarea cauzei, instanța a prejudiciat interesele recurentei prin lipsirea de dreptul la un proces echitabil, tergiversând soluționarea unui proces început încă din anul 2016.

Recurenta pretinde că suspendarea judecării dosarului nr. x/105/2016**, care poate dura mai mulți ani, este de natură să-i aducă grave prejudicii, pentru că are în proprietate singurul imobil în litigiu și asupra căruia nu poate constitui ipotecă pentru obținerea creditelor necesare desfășurării activității de producție industrială pe care o desfășoară.

În contextul în care băncile nu acceptă garanții de altă natură, recurenta este prejudiciată major și irecuperabil prin opțiunea suspendării judecății care nu este influențată direct sau indirect de soluția din dosarul nr. x/2/2022* cu privire la care există prezumția că s-ar soluționa definitiv peste mai mulți ani.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, casarea încheierilor atacate și continuarea judecății în dosarul nr. x/105/2016** aflat pe rolul Curții de Apel Brașov.

7.Apărările formulate în cauză

În data de 19 aprilie 2024, în termenul legal, intimata S.C. B S.A. și intimata S.C. C S.R.L. au formulat note scrise, prin care au arătat că sunt de acord cu recursul promovat de pârâta S.C. F S.R.L. învederând că nu există o legătură de cauzalitate directă între dosarul nr. x/105/2016** și dosarul penal nr. x/2/2022*, iar suspendarea judecății conduce la tergiversarea soluționării cauzei civile.

În 23 mai 2024, intimatul-reclamant A a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. A arătat că eventuale critici privind soluția de suspendare a cauzei pot fi formulate doar într-o cale de atac, recurs împotriva măsurii suspendării, cale de atac ce nu a fost, însă, exercitată.

Făcând trimitere la prevederile art. 413 alin. (2) C. proc. civ., intimatul-reclamant a arătat că măsura suspendării a fost menținută în mod corect având în vedere că dosarul penal nr. x/2/2022* nu a fost soluționat definitiv.

În 16 mai 2024, recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinările formulate de intimatele-pârâte S.C. B S.A. și S.C. C S.R.L., prin care a solicitat instanței să ia act de acordul intimatelor, la momentul soluționării recursului.

În 3 iunie 2024, recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinarea intimatului-reclamant, prin care a învederat că prin calea de atac dedusă judecății se critică tocmai măsura suspendării judecării cauzei și măsura menținerii suspendării, iar părțile nu au formulat cerere de suspendare a cauzei, ci măsura a fost dispusă din oficiu de către instanța de judecată, astfel cum reiese din încheierea de la termenul din 6 septembrie 2023 și din încheierea de la termenul din 1 noiembrie 2023.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând încheierile atacate, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele expuse în continuare.

Prin susținerile formulate, subsumabile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în acord cu cele reținute prin încheierea de admitere în principiu din 30.10.2024, reclamantul invocă aplicarea eronată, de către curtea de apel, a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu ocazia pronunțării încheierilor recurate, prin aceea că, în cauză, dezlegarea pricinii nu poate avea loc prin raportare la existența sau inexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți, întrucât în prezenta cauză s-a administrat un întreg probatoriu, părților urmând a le fi fost acordat cuvântul asupra fondului cauzei, iar prin suspendarea pricinii, instanța a prejudiciat interesele recurentei încălcându-i dreptul la un proces echitabil și tergiversând soluționarea unui proces început încă din anul 2016.

Critica este fondată.

Înalta Curte reține că instanța de apel, în rejudecarea cauzei după casare, prin încheierea din 1 noiembrie 2023, a dispus suspendarea judecății apelului formulat de apelantul-reclamant A, în baza dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/3/2022* al Curții de Apel București- Secția a II-a penală, reținând, printre altele, că urmare a soluționării acestui din urmă dosar se va tranșa asupra existenței sau nu a interesului reclamantului de a solicita constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare în discuție, lipsa unui astfel de interes având consecințe asupra calității sale procesuale active în prezentul litigiu, ținând cont de faptul că nulitatea absolută a unei convenții se poate cere de orice persoană cu condiția, însă, de a avea un interes. Prin încheierea din 31 ianuarie 2024, curtea de apel a respins cererea de repunere pe rol formulată de pârâta S.C. F S.R.L. pe motiv că dosarul nr. x/3/2022* al Curții de Apel București- Secția a II-a penală nu este soluționat, menținând măsura suspendării cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., „instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”.

Din norma legală enunțată rezultă că suspendarea va putea fi dispusă în contextul constatării îndeplinirii anumitor condiții, și anume (i) să fie vorba de două judecăți pendinte, (ii) obiectul „altei judecăți” să privească existența sau inexistența unui drept, iar de existența sau inexistența acelui drept „să depindă în tot sau în parte” dezlegarea pricinii în care s-a invocat suspendarea.

Dispozițiile legale precitate stabilesc facultatea, iar nu obligația instanței, care poate să decidă, în funcție de particularitățile fiecărei pricini, dacă este sau nu oportună suspendarea procesului, fiind o chestiune de apreciere, lăsată de legiuitor la latitudinea instanței.

Aplicând aceste aspecte teroretice cauzei deduse judecății, se observă că instanța de apel, în rejudecare, învestită fiind cu soluționarea apelului formulat de reclamant împotriva sentinței nr. 5349 din 22 noiembrie 2022 a Tribunalului Prahova - Secția civilă, trebuia să se conformeze indicațiilor stabilite de instanța de casare prin decizia nr. 1594 din 2 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă.

Prin decizia de casare s-a stabilit că, în rejudecare, instanța de apel va verifica identitatea imobilului ce face obiectul notificării formulate în procedura Legii nr. 10/2001, indicat a fi fosta Fabrică K, cu imobilul pentru care pârâtei S.C. B S.A. i s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate M03/0189/21 mai 1993 (129857 mp), chestiune de fapt contestată de reclamant, și, mai apoi, cu imobilul care a făcut obiectul actelor de înstrăinare a căror nulitate se solicită, administrând în acest scop probatoriile pe care le va aprecia a fi relevante.

Totodată, s-a stabilit că instanța de trimitere va da calificarea juridică exactă actelor și faptelor deduse judecății de reclamant și va statua, în raport de limitele învestirii, cu privire la valabilitatea ori nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului notificat și, mai apoi, cu privire la normele de drept aplicabile raportului juridic dedus judecății, argumentat în fapt și în drept, cu luarea în considerare și a dezlegărilor date normelor de drept invocate de părți prin prezenta hotărâre.

Prin urmare, în rejudecare, în raport de dispozițiile art. 501 alin. (3) C. proc. civ., instanța de apel era ținută să respecte aspectele tranșate și trasate de către instanța de casare, iar nu să mai facă aprecieri asupra interesului reclamantului în solicitarea constatării nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare ce fac obiectul cauzei, apreciindu-se eronat că lipsa unui astfel de interes are consecințe asupra calității procesuale active a reclamantului în prezentul litigiu.

Aceasta întrucât, calitatea procesuală activă reprezintă o chestiune care trebuie analizată și rezolvată în faza incipientă a litigiului, nicidecum în rejudecare, după casare, atâta vreme cât în decizia de casare nu s-au antamat astfel de aspecte și nici nu s-au dat îndrumări instanței de trimitere pentru verificări în acest sens.

Dimpotrivă, sub aspectul interesului reclamantului în promovarea litigiului pendinte, în cuprinsul deciziei de casare s-a reținut că, împrejurarea că certificatul de atestare a dreptului de proprietate M03/0189/21 mai 1993 nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească, nu poate fundamenta concluzia potrivit căreia reclamantul ar fi îndreptățit doar la măsuri reparatorii prin echivalent și, pe cale de consecință, că nu ar avea interes în anularea actelor de înstrăinare a imobilului, astfel cum s-a statuat prin decizia recurată (pronunțată de instanța de apel în primul ciclu procesual), întrucât această chestiune excedează cadrului procesual și ea face obiectul dosarului nr. x/42/2003** al Curții de Apel Ploiești, ce are ca obiect soluționarea notificării formulate în procedura Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu entitatea deținătoare S.C. B S.A., respectiva instanță având plenitudine de competență în a statua cu privire la tipul măsurii reparatorii cuvenite reclamantului, în acord cu dispozițiile legii speciale și cu situația factuală a litigiului.

În acest context factual, analizând încheierea de suspendare, se reține că instanța de apel trebuia să aibă în vedere durata procesului civil care datează din anul 2016, stadiul procesual (cauza aflându-se în rejudecare după casarea cu trimitere), miza litigiului pentru părți, nefiind suficient doar să motiveze posibila legătură de influență dintre dosarul penal nr. x/2/2022* al Curții de Apel București – Secția a II-a penală și prezentul dosar civil, aceasta fiind o chestiune exclusiv de apreciere a instanței.

Astfel, dosarul în raport de care s-a dispus suspendarea cauzei are ca obiect, printre altele, propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție- Serviciul Teritorial Alba-Iulia, de desființare a înscrisului testament autentificat sub nr. 6848/06.03.1992 prin care I a testat în favoarea lui L, urmând ca în cadrul litigiului să se tranșeze asupra validității testamentului, respectiv să se stabilească dacă, în baza acestui act, autorul autorului reclamantului justifică sau nu calitatea de moștenitor de pe urma defunctei I.

Prin urmare, eventuala desființare a testamentului în cadrul dosarului nr. x/2/2022* nu împiedică judecata prezentului litigiu, în condițiile în care există remedii legale la îndemâna părților de care acestea pot uza.

Este real că instanța de apel a arătat care sunt condițiile prevăzute de norma înscrisă în art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv care este legătura între cele două litigii, însă se reține că măsura suspendării nu se impune în orice circumstanțe, mai ales cât timp în cauză, în rejudecare, instanța de apel a administrat întreg probatoriul, inclusiv proba cu expertiza tehnică de specialitate, așa cum s-a statuat în cuprinsul deciziei de casare, instanța de apel ajungând la etapa de deschidere a dezbaterilor asupra fondului cauzei, în baza art. 392 C. proc. civ.

În consecință, prin suspendarea judecării cauzei, curtea de apel a încălcat prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fiind evidentă vătămarea procesuală a recurentei, care nu poate obține o hotărâre asupra căii de atac a apelului înăuntrul unui termen rezonabil și, totodată, nu a ținut seama de împrejurarea că pricina se află la momentul rejudecării, urmând să dea eficiență dezlegărilor obligatorii ale deciziei de casare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că, în speță, criticile formulate de recurentă întrunesc cerințele art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 497 din același cod, va admite recursul declarat de pârâtă, va casa încheierea recurată și va trimite cauza, pentru continuarea judecății, aceleiași curți de apel.

Cu privire la solicitarea recurentei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 lei constând în onorariu avocat, având în vedere soluția de admitere a recursului și de trimitere a cauzei în vederea continuării judecății, urmează ca aceste cheltuieli de judecată efectuate de parte cu soluționarea prezentei căi de atac să fie avute în vedere de către instanța de apel, în raport de deznodământul judiciar ce se va dispune și asupra căruia instanța de recurs nu poate specula.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta S.C. F S.R.L. împotriva încheierilor din 1 noiembrie 2023 și din 31 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Brașov - Secția civilă în dosarul nr. x/105/2016**.

Casează încheierile recurate și trimite cauza aceleiași curți de apel în vederea continuării judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2025.