ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1373/2025

DOSAR NR. x/2024

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

Deliberând asupra recursului subliniază, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial la data de 29.03.2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata drepturilor restante din perioada 2008-2011, plus daune materiale-morale care nu i-au fost plătite nici în 2023.

Prin sentința civilă nr. 1435/26.09.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2023*.

Prin sentința civilă nr. 1571/13.03.2024, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată de instanță din oficiu.

A respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta A., prin care a solicitat admiterea apelului și anularea sentinței civile apelate.

Prin decizia nr. 4540/31.10.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis apelul formulat de apelanta reclamantă A. în contradictoriu cu intimatul reclamant Ministerul Educației împotriva sentinței civile nr. 1571 din 13.03.2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023, s-a anulat sentința civilă nr. 1571 din 13.03.2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023 și a reținut cauza pentru judecarea procesului, fixând termen pentru judecată la data de 20.02.2025, ora 13:00, cu citarea părților și a celor chemați în judecată conform art. 68 din C. proc. civ.

La termenul de judecată din 20.02.2025, Curtea, față de prevederile art. 69 alin. (3) din C. proc. civ., raportat la art. 64 alin. (2) din C. proc. civ., a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în judecată a altor persoane, respectiv Școala Gimnazială Nr. 85 și Colegiul Național "B.", formulată de reclamantă și, după deliberare, a respins-o ca inadmisibilă, pentru motivele menționate în partea introductivă a hotărârii.

De asemenea, Curtea, din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, pe care a pus-o în discuție și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Referitor la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal pentru directorul Colegiului Național "B." și pentru directorul Școlii Gimnaziale Nr. 85, invocată de reclamantă, având în vedere că aceste unități de învățământ nu au calitatea de parte în cauză, ca urmare a respingerii ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamanta, nu au mai fost supuse analizei Curții.

În rejudecare, prin decizia nr. 586/2025 din 20 februarie 2025, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, invocată din oficiu; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta A., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei instanței de apel, spre rejudecare.

În motivare, a susținut că, prin hotărârea dată, instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești, a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunii nulității și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază; a invocat, astfel, cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 6 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Ministerul Educației și Cercetării a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului.

Intimatele-interveniente au formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia au invocat excepția inadmisibilității recursului, față de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului - având în vedere că aceasta primează excepției nulității, întrucât vizează legalitatea învestirii instanței de recurs, iar în situația admiterii ei, soluționarea excepției nulității va fi de prisos - Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. la art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În cauză, calea de atac exercitată nu este prevăzută de lege, astfel cum se va arăta în continuare.

Litigiul de față, inițiat la 29.03.2023, privește un conflict de muncă ivit între salariat și angajator cu privire la drepturile salariale restante, iar potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)".

Dispozițiile legale denotă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă, care pot fi atacate numai cu apel.

În acest cadru, Înalta Curte constată că decizia nr. 586/2025 din 20 februarie 2025 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, recurată în cauză, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., fiind exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs.

Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 586/2025 din 20 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII și cu intimatele-interveniente ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 85 și COLEGIUL NAȚIONAL GHEOGHE LAZĂR.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2025.