Decizia nr. 286/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 562/1/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 562/1/2025, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Ialomița - Secția civilă în Dosarul nr. 6.075/118/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Ialomița - Secția civilă a dispus, prin Încheierea din 20 februarie 2025, în Dosarul nr. 6.075/118/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: " Dacă din interpretarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare (Ordonanța Guvernului nr. 64/2006) și ale art. 150 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii), pentru funcționarii publici cu statut special (polițiști de penitenciar), la calcularea indemnizației cuvenite pentru perioada concediului de odihnă trebuie avute în vedere sporurile de noapte, de izolare, de pază și supraveghere, precum și compensația de risc/pericol de care aceștia au beneficiat în perioada de activitate."

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 martie 2025 cu nr. 562/1/2025, termenul de judecată fiind stabilit la data de 30 iunie 2025. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 " Art. 38. - (1) Funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pe timpul cât se află în delegare, detașare, incapacitate temporară de muncă, concediu de odihnă, concediu de maternitate, alte concedii plătite, precum și învoiri plătite care se acordă în baza dispozițiilor legale în vigoare, primesc salariile de bază și celelalte drepturi bănești avute, inclusiv sporurile de care beneficiază, potrivit legii. (...)"

Codul muncii " Art. 150. - (1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă. (2) Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. (...)" III. Expunerea succintă a procesului

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 30 octombrie 2023 cu nr. 7.397/118/2023, reclamanții reprezentați de Sindicatul Democratic al Polițiștilor de Penitenciare, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Constanța-Poarta Albă, au solicitat: - obligarea pârâtului la recalcularea tuturor indemnizațiilor acordate în perioada concediilor medicale, a zilelor de învoire plătite, incapacitate temporară de muncă și orice alte concedii plătite salariaților, pentru o perioadă cuprinsă între luna august 2020 sau data încadrării fiecărui salariat și până la zi/data încetării raporturilor de muncă ale fiecărui salariat în parte, respectiv includerea tuturor sporurilor cuvenite acestora, inclusiv a celor considerate a fi cu "caracter variabil" (spor de condiții grele, spor de condiții vătămătoare, spor de izolare, spor de noapte, spor de pază și supraveghere, compensație de risc/pericol), în cuantumul indemnizațiilor; - obligarea pârâtului la includerea și plata în continuare, pe perioada derulării raporturilor de muncă ale fiecărui salariat, până la încetarea acestora, a tuturor sporurilor considerate cu "caracter variabil" (spor de condiții grele, spor de condiții vătămătoare, spor de izolare, spor de noapte, spor de pază și supraveghere, compensație de risc/pericol), în perioada concediilor medicale, a zilelor de învoire plătite, incapacitate temporară de muncă și orice alte concedii plătite salariaților, pentru o perioadă cuprinsă între luna august 2020 sau data încadrării fiecărui salariat și până la zi/data încetării raporturilor de muncă ale fiecărui salariat în parte; - acordarea dobânzii legale pentru sumele restante, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că reclamanții sunt polițiști de penitenciare, salariați ai Penitenciarului Constanța-Poarta Albă aflat în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, activitatea acestora fiind reglementată de Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 145/2019).

Salariații reclamă faptul că în perioada concediilor medicale, a zilelor de învoire plătită, incapacitate temporară de muncă sau a altor concedii plătite nu se plătesc integral indemnizațiile cuvenite, excluzându-se sporurile considerate cu caracter variabil enumerate.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 august 2020-30 octombrie 2020 și excepția prematurității sesizării instanței de judecată, întrucât nu a fost epuizată etapa procedurii prealabile.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, întrucât a plătit în mod corect reclamanților drepturile salariale cuvenite, în conformitate cu dispozițiile actelor normative în vigoare.

În acest sens a arătat că acordarea sporurilor pentru condiții de muncă periculoase, grele, vătămătoare nu are un caracter justificat atunci când angajații se află în concediu medical, întrucât aceștia se află în incapacitate temporară de muncă și/sau în recuperare a capacității de muncă, iar raportul de serviciu al acestora este suspendat conform dispozițiilor art. 50 lit. b) din Codul muncii și ale art. 130 alin. (8) din Legea nr. 145/2019. Nu se poate face o analogie între drepturile cuvenite pe perioada concediului de odihnă și cele cuvenite pe perioada concediului medical, întrucât acestea vizează situații distincte, iar argumentul analogiei nu este permis în cazul drepturilor de natură salarială acordate personalului plătit din fonduri publice, în condițiile în care acestora li se aplică principiul legalității, în sensul că niciun drept salarial nu poate fi acordat în lipsa unei prevederi exprese.

Pentru aceste considerente, în cauză nu pot fi aplicate prin analogie considerentele Deciziei nr. 23 din 15 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 20 ianuarie 2022 (Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021).

Prin Încheierea din data de 10 septembrie 2024, Tribunalul Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus disjungerea cererii formulate în numele membrului de sindicat X și formarea unui nou dosar, față de dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 554/2004), și față de împrejurarea că acest reclamant, la data introducerii acțiunii, avea domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Ialomița, fiind format Dosarul nr. 6.075/118/2024.

La data de 7 noiembrie 2024, pârâtul a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Prin Încheierea pronunțată la data de 20 februarie 2025, s-au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și suspendarea cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

Instanța de trimitere a reținut că pretențiile deduse judecății se circumscriu unor drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În consecință, față de solicitarea privind recalcularea indemnizației de concediu de odihnă în raport cu sporurile pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care reclamantul a beneficiat în perioada de activitate, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este admisibilă.

Tribunalul a apreciat că soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept deduse judecății în cauza de față, aceea dacă reclamantul, în calitate de funcționar public cu statut special (polițist de penitenciar), în baza art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 și a art. 150 alin. (1) și (2) din Codul muncii, precum și aplicând prin analogie Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021, poate beneficia, la calcularea indemnizației cuvenite pentru perioada concediului de odihnă, de sporurile de noapte, de izolare, de pază și supraveghere, precum și de compensația de risc/pericol pentru perioada de activitate.

De această dezlegare depinde soluționarea cauzei, având în vedere că reclamantul arată că nu i s-au calculat indemnizațiile de concediu de odihnă cu includerea tuturor sporurilor de care beneficiază în perioada în care desfășoară activitate efectivă.

Problema de drept supusă dezlegării nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție printr-o altă hotărâre prealabilă și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Cu excepția Deciziei nr. 23 din 15 noiembrie 2021, în care Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că la stabilirea drepturilor bănești cuvenite polițiștilor de penitenciare pentru perioada concediului de odihnă trebuie avute în vedere sporurile pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care polițiștii de penitenciar au beneficiat în perioada de activitate, instanța supremă nu a statuat asupra celorlalte sporuri, iar această problemă de drept nu face obiectul unei sesizări pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 în vederea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea acestei chestiuni de drept.

În sesizările formulate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 trebuie avut în vedere preambulul acestui act normativ, în care s-a ținut seama de "faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept".

Hotărârea prealabilă este de natură a produce un efect concret asupra soluției ce urmează a fi pronunțată de către instanța de trimitere. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reclamantul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării și a solicitat suspendarea cauzei.

Pârâtul a apreciat că în cauză nu pot fi aplicate prin analogie considerentele Deciziei nr. 23 din 15 noiembrie 2021, pentru argumentele expuse prin întâmpinare. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept

Opinia instanței de trimitere este în sensul că sporurile de noapte, de izolare, de pază și supraveghere, precum și compensația de risc/pericol, regăsindu-se, ca atare, în remunerația globală a acestora, trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor bănești cuvenite polițiștilor de penitenciare pentru perioada concediului de odihnă, pentru motivele arătate în considerentele Deciziei nr. 23 din 15 noiembrie 2021, în care Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că la stabilirea drepturilor bănești cuvenite polițiștilor de penitenciare pentru perioada concediului de odihnă trebuie avute în vedere sporurile pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care aceștia au beneficiat în perioada de activitate, mai cu seamă cele reținute în paragrafele 120 și 121 ale acestei decizii: " 120. Astfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a subliniat că orice inconvenient legat în mod intrinsec de executarea sarcinilor ce revin lucrătorului și care este compensat printr-o sumă de bani ce intră în calculul indemnizației globale a lucrătorului trebuie să facă parte în mod obligatoriu din suma la care acesta are dreptul pe durata concediului anual. Doar acele elemente ale remunerației globale a lucrătorului care au ca scop numai acoperirea unor costuri accesorii sau ocazionale, intervenite în contextul executării sarcinilor care revin lucrătorului, nu trebuie luate în considerare la calculul sumei cuvenite acestuia pe durata concediului anual. 121. Pe lângă elementele remunerației globale care compensează inconvenientele intrinsec legate de executarea sarcinilor lucrătorului, trebuie menținute, pe durata concediului anual plătit, toate elementele aferente statutului personal și profesional al acestuia." VII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii

Prin Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 20 ianuarie 2022, s-a statuat că: " În interpretarea și aplicarea unitară a art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare, și a art. 150 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la stabilirea drepturilor bănești cuvenite polițiștilor de penitenciare pentru perioada concediului de odihnă trebuie avute în vedere sporurile pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care aceștia au beneficiat în perioada de activitate, corespunzător timpului lucrat în locurile de muncă respective."

Prin Decizia nr. 46 din 19 iunie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 24 iulie 2023, a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: "Dacă, în lumina Deciziei nr. 23 din 15 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 20 ianuarie 2022, art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare, trebuie interpretat în sensul că la stabilirea drepturilor bănești cuvenite polițiștilor de penitenciare pentru perioada cât se află în delegare, detașare, incapacitate temporară de muncă, alte concedii plătite, precum și învoiri plătite care se acordă în baza dispozițiilor legale în vigoare, trebuie avute în vedere sporurile pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care aceștia au beneficiat în perioada de activitate, corespunzător timpului lucrat în locurile de muncă respective?"

Prin Decizia nr. 119 din 7 aprilie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 21 mai 2025, au fost respinse, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 4.602/111/2023 și nr. 2.996/111/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: " În interpretarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare, și art. 150 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la calculul indemnizațiilor cuvenite pentru perioada concediului de odihnă, concediului medical, concediului de studii, învoirilor plătite, polițiștii de penitenciare beneficiază de aceleași drepturi salariale și nesalariale (sumă compensatorie, spor condiții vătămătoare, spor condiții periculoase, ore suplimentare, spor pericol ANP, indemnizație chirie, valoare majorare 50%) ca acelea cuvenite pentru perioada în care au desfășurat activitate efectivă?" VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori au apreciat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizării, lipsind cerința existenței unei chestiuni dificile de drept, astfel încât au propus respingerea sesizării, ca inadmisibilă. IX. Înalta Curte de Casație și Justiție

Analiza condițiilor de admisibilitate a sesizării are ca premisă faptul că aceasta se fundamentează pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Sfera de aplicare a acestui act normativ este circumscrisă prin dispozițiile art. 1, de unde rezultă că ordonanța de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

Potrivit art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Așadar, din punctul de vedere al admisibilității vor fi examinate atât condițiile speciale instituite prin dispozițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și cele care decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă prin efectul normei de trimitere prevăzute la art. 4 din ordonanța de urgență.

Ca atare, admisibilitatea sesizării presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: - existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; - cauza să facă parte din categoria celor prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; - existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; - asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și, de asemenea, chestiunea de drept în discuție să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate referitoare la obiectul cauzei în care a fost formulată cererea de pronunțare a hotărârii prealabile și stadiul procedurii, întrucât instanța de trimitere este învestită cu soluționarea cererii formulate de un reclamant care face parte din categoria funcționarilor publici cu statut special - polițist de penitenciar, fiind pusă în discuție problema referitoare la includerea în calculul indemnizației cuvenite pentru perioada concediului de odihnă a sporurilor de noapte, de izolare, de pază și supraveghere, precum și compensația de risc/pericol de care acesta a beneficiat în perioada de activitate. Așadar, litigiul în cadrul căruia s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație se circumscrie domeniului de aplicare al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Referitor la cea de-a treia condiție, aceea ca sesizarea să privească o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se impune a se observa că, potrivit jurisprudenței constante a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, normele speciale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se complinesc cu cele ale dreptului comun, respectiv cu dispozițiile art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, în ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept reale, veritabile, care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, nefiind posibilă învestirea instanței supreme cu lămurirea oricărei probleme de drept subsumate cauzei acțiunii deduse judecății instanței de trimitere, care ar fi "obligată" ope legis să declanșeze mecanismul prejudicial.

Prin urmare, cerința ca dezlegarea problemei de drept să reflecte un anumit grad de dificultate se circumscrie condițiilor de admisibilitate a sesizărilor formulate atât în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, cât și în cel al art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, de vreme ce hotărârea prealabilă își păstrează rațiunea de a fi un mijloc eficient de prevenire a practicii neunitare exclusiv în contextul în care instanțele de trimitere se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenței neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor în analiză.

În acest context rămân valabile cazurile conturate în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sesizat în temeiul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, în care s-a stabilit că nu este îndeplinită condiția dificultății chestiunii de drept, cum ar fi: a) cu privire la claritatea normei, când aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate; b) când se solicită instanței supreme determinarea chiar a normei juridice aplicabile unui raport juridic, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată; c) când chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită și-a clarificat înțelesul în practica judiciară, din hotărârile cercetate rezultând că normele de drept în discuție au primit, într-o majoritate covârșitoare, aceeași interpretare; d) când pe calea hotărârii prealabile se solicită completarea legii; e) când se solicită lămurirea unor aspecte ce se regăsesc tranșate în jurisprudența constantă și clară a Curții de Justiție a Uniunii Europene, a Curții Europene a Drepturilor Omului, a Curții Constituționale ori a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așadar, chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat cu privire la problema de drept dedusă judecății, în măsura în care există dezlegări asupra unor situații similare, fiind suficientă preluarea raționamentului juridic și aplicarea lui în cauză, acestea constituie repere utile în procesul de interpretare a normei juridice și astfel chestiunea de drept își pierde caracterul dificil, susceptibil de a sta la baza dezvoltării unei jurisprudențe neunitare.

Astfel, instanța de trimitere întreabă dacă în calculul indemnizațiilor plătite polițiștilor de penitenciare pentru situațiile prevăzute de art. 38 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2006, respectiv perioada concediului de odihnă, intră componentele salariului lunar, astfel cum acesta este achitat în perioada de activitate efectivă (sporurile de noapte, de izolare, de pază și supraveghere, precum și compensația de risc/pericol).

Pentru ca această chestiune să constituie o veritabilă problemă de drept, în coordonatele condiției de admisibilitate menționate anterior, se impune a se decela în ce măsură norma indicată este neclară, pe de o parte, și în ce măsură există, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, repere de interpretare care pot fi aplicate mutatis mutandis în ceea ce privește dezlegarea problemei de drept, pe de altă parte.

În acest sens, se constată că instanța de trimitere nu a exprimat un punct de vedere prin care să justifice necesitatea formulării sesizării sau să prezinte posibile interpretări ale normei ce constituie obiect al sesizării, care ar implica riscul unor dezlegări diferite în practica judiciară, ci s-a rezumat în a invoca o rezolvare parțială a chestiunii prin Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021, menționată anterior, cu privire la includerea în indemnizația pentru concediul de odihnă a sporurilor acordate pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase de muncă.

Cu excepția acestei decizii, nu există jurisprudență în procedura de unificare care să acopere în totalitate obiectul sesizării, motiv pentru care se poate reține îndeplinirea condiției în sensul inexistenței unei dezlegări a chestiunii de drept prin hotărâri anterioare pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în mecanismele de unificare.

Cu toate acestea, astfel cum s-a precizat în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, evaluarea dificultății chestiunii de drept nu poate fi disociată de existența unor dezlegări anterioare date de instanța supremă în mecanismele de unificare a practicii judiciare în cazul unor chestiuni asemănătoare, care sunt de natură a oferi instanțelor repere suficiente, inclusiv prin considerente cu caracter de principiu care explicitează nu doar o soluție de admitere, ci și pe una de respingere ca inadmisibilă a sesizării, pentru rezolvarea cauzelor.

Or, în cauză, se reține că art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 a constituit obiect al interpretării în procedura de unificare a jurisprudenței prin Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021, fiind dezlegată chestiunea introducerii în cuantumul indemnizației de concediu a sporurilor pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a consemnat în considerentele acestei decizii dezlegări de principiu care pot fi aplicate mutatis mutandis și în prezenta cauză. În acest sens, a statuat că sporurile asupra cărora poartă sesizarea (pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase) se introduc în calculul indemnizației pentru concediul de odihnă, deoarece au un caracter permanent (ce nu se confundă cu caracterul variabil), în indemnizație nefiind incluse sporurile cu caracter temporar, iar sintagma "au fost avute" se interpretează în sensul că au intrat în compunerea salariilor plătite polițiștilor de penitenciare anterior efectuării concediului de odihnă, fiind indiferentă, din această perspectivă, împrejurarea că ele se acordă proporțional cu timpul lucrat, de vreme ce acest aspect ține de caracterul variabil al sporurilor în discuție și nu vizează caracterul lor permanent (paragrafele 98-103). Instanța supremă a apreciat că aceeași concluzie rezultă și din observarea scopului instituirii concediului de odihnă, acela de menținere a nivelului remunerației pe perioada refacerii capacității de muncă (paragrafele 104-121).

Un al doilea reper jurisprudențial îl reprezintă Decizia nr. 46 din 19 iunie 2023, anterior menționată, prin care, deși a fost respinsă ca inadmisibilă o sesizare cu conținut similar celei prezente (respectiv dacă la stabilirea drepturilor bănești cuvenite polițiștilor de penitenciare pentru perioada cât se află în delegare, detașare, incapacitate temporară de muncă, alte concedii plătite, precum și învoiri plătite trebuie avute în vedere sporurile pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care aceștia au beneficiat în perioada de activitate), s-a statuat, de principiu, că Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021 este suficient de lămuritoare cu privire la problema stabilirii drepturilor bănești și în alte situații decât cea a concediului de odihnă, adică în perioada de delegare, detașare, incapacitate temporară de muncă, alte concedii plătite, învoiri plătite.

În acest sens, s-a reținut, în esență, că, de vreme ce obiectul sesizării privește includerea unor sporuri în situațiile prevăzute de art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 pentru categoria socioprofesională menționată, nu se poate solicita, pe calea acestui mecanism de unificare a practicii judiciare, interpretarea aceleiași dispoziții legale ori de câte ori părțile în litigiu se află într-o situație juridică tratată de către legiuitor, prin norma de drept examinată, ca fiind similară cu aceea care a condus la pronunțarea, deja, a unei soluții în recurs în interesul legii (paragrafele 60, 72 și 73).

S-a mai reținut în considerentele deciziei că rolul și funcția hotărârii prealabile sunt de a oferi un instrument util instanțelor de judecată prin soluțiile pe care le oferă atât la o problemă de drept punctuală, cât și la altele identice ori similare (paragraful 74) și că, existând o dezlegare obligatorie dată acestei chestiuni de drept, "urmează ca instanța de judecată să distingă, în raport cu fiecare dintre situațiile menționate în textul de lege, dacă se aplică în mod singular art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 sau dacă aplicarea acestui articol trebuie coroborată cu norme speciale ce stabilesc o altă bază de calcul al indemnizației aferente situațiilor prevăzute de text" (paragraful 76).

De asemenea, un alt reper jurisprudențial este reprezentat de Decizia nr. 119 din 7 aprilie 2025, antemenționată, prin care instanța supremă, având în vedere obiectul sesizărilor și deciziile de unificare a practicii pronunțate în materie, a reținut că "este în sarcina instanței de judecată să identifice, în situațiile ce excedează celor ce au constituit obiect al statuării prin Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021 (includerea, în indemnizația pentru concediul de odihnă, a sporului pentru condiții speciale, grele sau vătămătoare), baza de calcul pentru plata drepturilor bănești aferente fiecărei situații și să deceleze între elementele componente ale salariului lunar în raport cu criteriul caracterului permanent sau temporar al acestora, pentru a stabili, aplicând raționamentul din decizia de unificare, dacă pot fi incluse în calculul acestor drepturi" (paragraful 77).

Prin urmare, din raportarea la dezlegările anterior menționate rezultă că este în sarcina instanței de judecată să identifice, în situațiile ce excedează celor ce au constituit obiect al statuării prin Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021 (includerea, în indemnizația pentru concediul de odihnă, a sporului pentru condiții speciale, grele sau vătămătoare), baza de calcul pentru plata drepturilor bănești aferente fiecărei situații și să deceleze între elementele componente ale salariului lunar în raport cu criteriul caracterului permanent sau temporar al acestora, pentru a stabili, aplicând raționamentul din decizia de unificare, dacă pot fi incluse în calculul acestor drepturi.

În consecință, existând dezlegări anterioare date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin hotărâri ce se constituie în repere de interpretare suficiente și utile instanței de trimitere pentru soluționarea cauzei deduse judecății, sesizarea va fi respinsă, ca inadmisibilă.