ÎCCJ, Decizia nr. 70/2025
ÎCCJ, Decizia nr. 70/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Asupra cererii formulate de petenta A S.R.L. constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin decizia civilă nr. 68 din 20 martie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/1/2022 a fost anulat recursul declarat de recurenta SC A SRL împotriva deciziei nr. 727 din 31 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă, în dosarul nr. y/1/2022.
Prin decizia civilă nr. 166 din 19 iunie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de completare formulată de petenta S.C. A S.R.L. a deciziei nr. 68 din 20 martie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/1/2022.
La data de 5 februarie 2025, petenta S.C. A S.R.L a formulat, în temeiul art. 443 C. proc. civ., intitulată de aceasta „cerere de îndreptare, lămurire și completare” a deciziei anterior menționate.
Prin cererea formulată petenta învederează că recursul ce face obiectul dosarului nr. x/1/2024 este admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.
În continuare, petenta își exprimă nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată asupra cererii de revizuire, prezentând, totodată, istoricul dosarului.
Mai susține petenta că, în cauză, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a săvârșit o eroare în legătură cu starea de fapt reținută în sentința civilă nr. 2 din 11 septembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr. x/234/2017, respectiv, de inexistență a unui prejudiciu material.
Face referire și la alte hotărâri judecătorești anterioare pronunțate în cauză și arată greșelile de judecată săvârșite instanțe în aceste dosare.
Petenta concluzionează că soluția ce se impunea a fi pronunțată în dosarul nr. y/1/2024 ar fi fost aceea de respingere a excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 C. proc. civ., iar pe fond de admitere a recursului potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (1) din același cod.
Totodată, la data de 3 martie 2025, petenta S.C. A S.R.L a formulat o nouă cerere de completare a deciziei arătate mai sus, prin care, în temeiul, art. 30 și 132 C. proc. civ., invocă un capăt de cerere distinct cu privire la dreptul de recunoaștere a obligațiilor debitorilor SC B SRL și a defunctului C prin moștenitorii săi, C și D, asupra căruia instanța a omis să se pronunțe.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În ceea ce privește procedura derulată în cauză, având în vedere că petenta a denumit cererea sa ca fiind de îndreptare, lămurire și completare a deciziei nr. 166/2023 și că fiecare dintre instituțiile indicate sunt prevăzute de dispoziții legale diferite, acestea au fost analizate în mod separat de Completul de 5 judecători, fiind formate dosare distincte.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători asupra cererilor de completare
În ceea ce privește cererile de completare formulate, analizând actele dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.
Dispozițiile arătate sunt clare și lipsite de echivoc, neputând fi supuse niciunui alte interpretări și neputând fi înlăturare de la aplicare.
Așa fiind, cererea de completare este admisibilă numai în cazul în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori aspra unei cereri conexe sau incidentale, procedura astfel instituită fiind expresia consacrării dreptului de acces la o instanță independentă și imparțială, care trebuie să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită.
Uzând de această procedură, de completare a dispozitivului hotărârii, nu se pot pune în discuție probleme de fond, de interpretare a actului juridic dedus judecății sau de aplicare a dispozițiilor legale incidente, ci poate fi complinită o omisiune de pronunțare a instanței, în sensul prevederilor legale menționate.
În cauză, însă, Înalta Curte constată că dispozitivului hotărârii nu este susceptibil de completare, întrucât conține dispoziția clară de respingere a cererii de completare, ca inadmisibilă, formulate de S.C. A S.R.L împotriva deciziei nr. 68 din 20 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/1/2022, pronunțate în complet de filtru.
În atare situație, instanța de recurs nu a omis în vreun fel a se pronunța asupra vreunei cereri care să atragă incidența dispozițiilor procedurale ale art. 444 C. proc. civ., ci a soluționat cauza din perspectiva unei excepții de procedură a cărei analiză era prioritară și făcea inutilă analiza celorlalte aspecte deduse judecății, așa cum de altfel, s-a reținut și în considerentele deciziei.
Mai mult, Înalta Curte reține că decizia a cărei completare se solicită este o decizie de respingerea a unei cereri de completare a unei decizii ce a fost pronunțată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în procedura de filtrare a recursului, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Înalta Curte reține că, în completul de filtru se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce țin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de recurs stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac.
Prin urmare, procedura examinării recursului în complet de filtru vizează doar aspecte pur formale, care nu presupun analiza de fond a motivelor de recurs invocate de către parte.
Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. „în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac”.
Rezultă deci, că legiuitorul a optat ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. să nu fie supuse niciunei căi de atac. Totodată, având în vedere că aspectele cercetate de completul de filtru nu vizează fondul cauzei, nu poate fi primită cererea formulată de petenta S.C. A S.R.L. cu privire la omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere, întemeiată pe dispozițiile art. 444 C. proc. civ., din moment ce instanța nu a analizat aceste chestiuni.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă cererea formulată petenta S.C. A S.R.L., în temeiul art. 444 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 166 din 19 iunie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, formulată de petenta S.C. A S.R.L., în dosarul nr. x/1/2022/a4.
Totodată, potrivit art. 187 alin. (1) pct.1 lit. a C. proc. civ., „(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel: 1. cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei: a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice.”
Raportat la caracterul inadmisibil al prezentei căi de atac, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost declarată cu rea-credință și într-un alt scop decât cel reglementat de lege, constituind doar un prilej de lansare a unor afirmații generale, nefundamentate și nerelevante cadrului procesual, petenta exercitându-și astfel în mod abuziv drepturile procesuale.
Or, potrivit dispozițiilor art. 12 C. proc. civ., drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, în caz contrar partea răspunzând pentru prejudiciile materiale și morale cauzate și putând fi obligată și la plata unei amenzi judiciare.
Formularea unei cereri judiciare nu trebuie să constituie o formă de încurajare a abuzului de drept, ci aceasta instituție trebuie să acorde posibilitatea părții de a beneficia de analizarea pretențiilor, formulate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Astfel, se circumscrie abuzului procesual situația în care partea urmărește, prin exercitarea drepturilor sale procesuale, îndeplinirea unor obiective aflate în distonanță cu scopul procesului, respectiv soluționarea justă și cu celeritate a cauzelor.
Consecința unor astfel de demersuri este aceea a încărcării în mod nejustificat a rolului instanțelor, atât în ceea ce privește instrumentarea unor dosare în care nu se dezbat decât chestiuni procedurale fără finalitate juridică, cât și prin efectuarea unor activități specifice judecății (emiterea citațiilor, adreselor, calcularea unor taxe de timbru, etc.) care sunt complexe și costisitoare.
În concluzie, Înalta Curte apreciază că prezenta cerere a fost declarată într-un alt scop decât cel reglementat de lege, aspect de natură a contura reaua-credință a părții în exercitarea dreptului prevăzut de art. 483 și următoarele C. proc. civ., prin urmare devin incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a C. proc. civ., astfel încât va aplica petentei S.C. A S.R.L. amendă judiciară în cuantum de 1.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibile, cererile de completare a dispozitivului deciziei nr. 166 din 19 iunie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, formulată de petenta S.C. A S.R.L., în dosarul nr. x/1/2022/a4.
Aplică petentei S.C. A S.R.L. amendă judiciară în cuantum de 1.000 lei, conform art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a C. proc. civ.
Fără cale de atac.
Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei în ceea ce privește amenda judiciară.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 aprilie 2025.