ÎCCJ, Decizia nr. 33/2025

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 2155 din 15 noiembrie 2021, Tribunalul Suceava – Secția I Civilă a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Banca B S.A., a obligat pârâta să modifice decizia nr. 1138/02.08.2019, în sensul includerii în cuprinsul acesteia a dispoziției de reintegrare a reclamantului în funcția și poziția deținute anterior emiterii deciziei de suspendare și să-i plătească reclamantului despăgubiri egale cu veniturile nete de care a fost lipsit în perioada 02.12.2009-02.08.2019, respectiv suma de 1.273.704 lei, drepturi salariale și 358.222 lei, reprezentând premii, bonusuri, tichete sau denumiri asimilate, debit ce va fi actualizat cu indicele de inflație, precum și dobânda legală penalizatoare calculată până la data plății efective; a obligat pârâta la plata către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, pensie și șomaj a sumei de 543.184 lei și către reclamant, a sumei de 9.500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată; a respins, ca nefondate, capetele de cerere vizând anularea deciziei nr. 1139/02.08.2019, emisă de pârâtă și vizând obligarea pârâtei la plata daunelor morale.

Prin Decizia nr. 208 din 1 martie 2023, Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă a admis apelul declarat de Banca B S.A. și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea și a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 22.250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și a sumei de 11.475 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel; a respins apelul declarat de A, ca nefondat.

Cererea de revizuire

La 27.03.2023, pe rolul Curții de Apel Suceava – Secția I Civilă a fost înregistrată cererea de revizuire promovată de A, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a susținut că decizia instanței de apel este potrivnică Sentinței civile nr. 411 din 24 iunie 2021, pronunțate de Tribunalul Olt – Secția I Civilă și Deciziei nr. 15 din 19 septembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Față de obiectul cererii de revizuire și hotărârile invocate, Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă a dispus formarea a două dosare și, în consecință, a înregistrat sub nr. x/39/2023 cererea de revizuire vizând contrarietatea dintre Decizia nr. 208/01.03.2023 a aceleiași curți de apel și Decizia nr. 15/19.09.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, iar prin Decizia nr. 1123 din 21 noiembrie 2023, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a acestei cereri de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 700 din 27 martie 2024 Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva Deciziei nr. 208 din 01 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă.

În motivare, instanța a reținut că decizia a cărei revizuire se solicită statuează asupra unui aspect litigios, iar prin hotărârea pretins potrivnică a fost soluționat un recurs în interesul legii, în raport cu care nu poate fi promovată calea extraordinară de atac a revizuirii.

Recursul

În motivarea căii extraordinare de atac, recurentul a susținut că acest proces durează de peste 15 ani, timp în care a fost hărțuit și implicat în fel și fel de litigii interminabile și costisitoare, într-un vădit raport de inechitate și disproporționalitate evidentă împotriva unui departament juridic.

Recurentul a făcut o amplă prezentare a litigiilor de fond, detaliind și criticând soluțiile pronunțate de Tribunalul Suceava.

Cu privire la decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, recurentul a redat articole din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii) și Codul civil, art. 1352.

A susținut și a detaliat pe larg argumentele pentru care susține admisibilitatea cererii de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Asupra nulității recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., chestiune invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susținerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin Decizia nr. 700 din 27 martie 2024 Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva Deciziei nr. 208/01.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă.

În cuprinsul cererii de recurs nu se regăsește nicio critică referitoare la soluția pronunțată, ci se prezintă situația de fapt și istoricul litigiului.

Astfel, cererea de revizuire a fost respinsă pentru că s-a reținut că decizia a cărei revizuire se solicită statuează asupra unui aspect litigios, iar prin hotărârea pretins potrivnică a fost soluționat un recurs în interesul legii, în raport cu care nu poate fi promovată calea extraordinară de atac a revizuirii.

Or, recurentul nu a criticat decizia recurată, ci a adus ample argumente care să susțină admisibilitatea cererii de revizuire.

Înalta Curte reamintește că motivarea recursului implică obligația părții de a arăta, în concret, în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanța și-a întemeiat soluția, exigență care nu este îndeplinită în speța de față, în ceea ce privește afirmațiile din recurs.

Prin urmare, cum aspectele invocate de recurent nu se grefează pe conținutul deciziei atacate, și cum, în cauză, nu pot fi reținute din oficiu motive de ordine publică în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat în cauză.

Văzând dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., precum și dovada cheltuielilor de judecată depuse la dosar, Înalta Curte va obliga pe recurentul A la plata sumei de 7.695 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata Banca B, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Constată nulitatea recursului declarat de recurentul A împotriva Deciziei nr. 700 din 27 martie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/39/2023.

Obligă pe recurentul A la plata sumei de 7.695 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata Banca B.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2025.