ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1225/2024

HOTĂRÂRE

29.05.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1225/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 29 mai 2024

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29.08.2019 pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la modificarea, respectiv completarea deciziei nr. 1138/02.08.2019, în sensul inserării unui articol privind reintegrarea sa în funcția și poziția deținute anterior emiterii deciziei de suspendare și privind plata unei despăgubiri egale cu sumele nete aferente drepturilor salariale, precum și a celorlalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă, respectiv de la 02.12.2009 și până la reintegrarea efectivă, actualizate la zi, raportat la indicele de inflație și cu plata dobânzii legale, precum și achitarea la bugetul de stat și la bugetul asigurărilor sociale de sănătate a obligațiilor referitoare la pensie și șomaj și a impozitelor aferente, corelative. A solicitat, de asemenea, anularea în totalitate a deciziei nr. 1139/02.08.2019 și obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 1.460.640 RON și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 2155/15.11.2021, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis în parte cererea, a obligat pârâta să modifice decizia nr. 1138/02.08.2019, în sensul completării acesteia cu dispoziția de reintegrare a reclamantului în funcția și poziția deținute anterior emiterii deciziei de suspendare, a obligat pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu veniturile nete de care a fost lipsit în perioada 02.12.2009-02.08.2019, respectiv suma de 1.273.704 RON, drepturi salariale, și 358.222 RON, reprezentând premii, bonusuri, tichete sau denumiri asimilate, debit ce va fi actualizat cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată până la data plății efective; a obligat pârâta la plata către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, pensie și șomaj a sumei de 543.184 RON, a respins ca nefondate capetele de cerere vizând anularea deciziei nr. 1139/02.08.2019 și obligarea pârâtei la plata daunelor morale și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 9.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, ambele părți au declarat apel.

Prin decizia nr. 208/01.03.2023, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins apelul declarat de reclamant și a admis apelul promovat de pârâtă, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea ca nefondată și a obligat reclamantul să achite pârâtei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 22.250 RON, la fond, și suma de 11.475 RON în apel.

Împotriva acestei decizii, A. a promovat cerere de revizuire, care a fost înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

La termenul din 12.09.2023, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a disjuns o parte din motivele de revizuire, menținându-l în dosarul de față numai pe cel prin care, circumscris art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susținut că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2155/15.11.2021, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia nr. 719/12.09.2023, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins cererea de revizuire și cererea intimatei de obligare a revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.

A. a formulat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei, trimiterea cauzei spre rejudecare și acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivare, revizuentul a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, că s-au încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, că încalcă autoritatea de lucru judecat și că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material; a invocat, astfel, ipotezele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Recurentul a arătat că instanța de revizuire nu și-a pus în discuție competența, la primul termen la care părțile au fost legal citate, sens în care a apreciat incidente cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ. mai mult, a apreciat că Înaltei Curți de Casație și Justiție îi revenea competența de a soluționa cererea de revizuire.

A susținut că decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul a învederat că instanța de apel a neglijat caracterul obligatoriu al deciziei nr. 15/2022 a Înaltei Curți de Casație - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Pentru aceleași motive, a apreciat că este incident și cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la 10.04.2024, B. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și acordarea cheltuielilor de judecată.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Premergător, notează că vor fi avute în vedere în prezenta cale de atac exclusiv argumentele expuse în legătură cu soluția dată motivului de revizuire prin care, circumscris art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a susținut că decizia civilă nr. 208/01.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, este potrivnică sentinței civile nr. 2155/15.11.2021, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, ambele în dosarul nr. x/2019.

În consecință, nu vor fi avute în vedere argumentele subsumate motivelor de revizuire disjunse de instanța de apel, prin care s-a evocat încălcarea, prin decizia atacată, a deciziei nr. 15/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și nici a hotărârilor pronunțate în contradictoriu cu același angajator în favoarea altor salariați.

Pășind la examinarea recursului, în aceste limite, instanța supremă constată că autorul căii de atac invocă motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., arătând că instanța de revizuire nu a pus în discuția părților și, consecutiv, nu a menționat în cuprinsul încheierii de ședință, temeiurile pentru care și-a reținut competența; totodată, afirmă că Înalta Curte de Casație și Justiție era competentă să soluționeze cererea de revizuire.

În contrast cu susținerea recurentului, partea introductivă a deciziei atacate - întocmită potrivit 233 alin. (3) C. proc. civ. -, reflectă că, după disjungerea unor motive de revizuire, instanța de apel a reținut că este competentă să soluționeze cererea de față, potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

Reținând că, potrivit dispoziției evocate, "În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre (…)", instanța supremă reține că, din moment ce Tribunalul Suceava, secția I civilă a pronunțat prima hotărâre, sentința civilă nr. 2155/15.11.2021, Curtea de Apel Suceava și-a reținut în mod just competența.

Așa fiind, susținerile revizuentului vor fi înlăturate.

Critica invocată din perspectiva motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu va fi analizată, întrucât pretinde nesocotirea caracterului obligatoriu al deciziei nr. 15/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, iar în fața instanței de revizuire, această critică a fost disjunsă și s-a format un dosar distinct, nr. x/2023

O altă susținere a recurentului este subsumată art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și pretinde încălcarea, prin decizia recurată, a regulilor de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.

În măsura în care se referă la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile recurentului sunt nefondate, iar dezlegarea instanței de apel reflectă o aplicare judicioasă a acestora, câtă vreme constată caracterul nefondat al cererii, prin prisma împrejurării că hotărârile pretins potrivnice nu sunt date în procese distincte, finalizate prin hotărâri definitive, ci în aceeași pricină, în primă instanță și în calea ordinară de atac a apelului.

Se impune reamintit că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care, în cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmărește respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin înlăturarea situației determinate de nesocotirea acestuia. Pentru ca o cerere întemeiată pe această ipoteză de revizuire să fie admisibilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții: pe de o parte, să existe hotărâri judecătorești definitive contradictorii, cererea să se îndrepte împotriva celei de-a doua hotărâri, iar aceasta să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, iar în al doilea proces excepția autorității de lucru judecat să nu fi fost invocată sau, ridicată fiind, să nu fie soluționată. Totodată, însă, hotărârile trebuie să fie pronunțate în procese diferite și nu în aceeași cauză.

Astfel cum a observat în mod corect instanța de revizuire, această ultimă condiție nu este întrunită, întrucât hotărârile sunt pronunțate în aceeași cauză, în etape procesuale diferite și reflectă exercitarea controlului de instanța superioară, care, prin decizia civilă nr. 208/01.03.2023, a reformat, în temeiul art. 480 alin. (2) C. proc. civ., sentința civilă nr. 2155/15.11.2021, respingând acțiunea.

În aceste condiții, existând o singură hotărâre definitivă care pune capăt unui singur proces, iar aceasta este decizia civilă nr. 208/01.03.2023 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, situația premisă a cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - existența unor hotărâri definitive între care există contradicții -, nu este întrunită, cererea fiind în mod judicios respinsă.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. va fi înlăturat, fiind formal invocat, în lipsa unor argumente prin care să fie susținută incidența uneia dintre ipotezele de nemotivare pe care ipoteza de casare o sancționează.

Față de ansamblul considerentelor anterioare, reținând că motivele de nelegalitate invocate nu atrag casarea hotărârii, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat și, reținând culpa procesuală a recurentului, în condițiile art. 452-453 C. proc. civ., îl va obliga la plata către intimată a cheltuielilor de judecată dovedite.