ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 895/2025

Ședința publică din data de 21 mai 2025

Deliberând asupra recursului de față și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă la 18.07.2023, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimata S.C. B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei de concediere nr. 890/19.06.2023 și reintegrarea sa în funcția deținută anterior concedierii sau pe un post similar.

Prin sentința civilă nr. 611/29.05.2024, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă a respins contestația și a obligat contestatorul la plata către intimată a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel.

Prin cererea înregistrată la dosar la data de 22.08.2024, apelantul a renunțat la judecata căii ordinare de atac.

Prin decizia civilă nr. 1165/07.10.2024, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a luat act de renunțarea apelantului la judecata apelului și l-a obligat la plata către intimată a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei instanței de apel, A. a declarat recurs, iar prin cererile înregistrate la dosar la 11.12.2024 și 19.03.2025, a renunțat la judecata recursului.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat din oficiu, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, asupra căreia, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, numai de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel încât nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional de art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., de art. 457 alin. (1), potrivit căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Recursul de față are ca obiect decizia civilă nr. 1165/07.10.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în apel, într-un litigiu de muncă, fiind incidente prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile (...) privind (...) conflictele de muncă (...)", din care rezultă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile date în apel în litigiile de muncă.

Așa fiind, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 1165/07.10.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, împotriva căreia s-a declarat prezenta cale de atac, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Totodată, manifestarea de voință a apelantului-reclamant, în sensul renunțării la judecata apelului, are valența unei achiesări la hotărâre, iar nu a unei renunțări la judecată în sensul dispozițiilor art. 406 C. proc. civ., întrucât art. 463 alin. (1) C. proc. civ. prevede că achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

Așa fiind, actul de dispoziție efectuat de apelantul-reclamant în calea ordinară de atac nu urmează regimul art. 406 din C. proc. civ., deoarece textul legal reglementează renunțarea la cererea de chemare în judecată, ca act începător al procedurii judiciare, iar nu renunțarea la calea de atac pe care partea a promovat-o. De aceea, regimul juridic al deciziei pronunțate în apel, sub aspectul căii de atac, nu este cel reglementat de art. 406 alin. (6) C. proc. civ., pentru a se putea considera că este deschisă calea de atac a recursului împotriva actului procedural al curții de apel.

Cu referire la mențiunea căii de atac a recursului cuprinsă în dispozitivul deciziei atacate, Înalta Curte subliniază că principiul legalității căilor de atac, reglementat de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., se opune oricărei mențiuni contrare din hotărârea judecătorească, astfel că partea nu poate exercita decât calea de atac prevăzută de lege, iar nu pe cea indicată eronat în dispozitivul hotărârii judecătorești.

De aceea, dând eficiență textelor de lege enunțate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1165/07.10.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2025.