ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1735/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1735/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2025
Asupra recursului de față, subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă la 09.03.2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., contestând decizia de concediere emisă de aceasta și solicitând reintegrarea în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale și a daunelor morale.
Prin sentința civilă nr. 534/PI/17.04.2024, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins excepțiile inadmisibilității, prematurității și tardivității și a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1558/28.11.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe au fost recurate de A., care a solicitat reintegrarea în funcția deținută anterior și plata de daune morale, în suma ce va fi stabilită de instanță.
Prin întâmpinare, S.C. B. S.A. a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă, Înalta Curte reține, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., următoarele:
Consacrat în art. 129 din Constituție și reglementat infraconstituțional în art. 457 C. proc. civ., principiul legalității căilor de atac, regulă fundamentală care guvernează procesul civil, presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
În speță, reclamanta a învestit Tribunalul Timiș, secția I civilă cu o contestație împotriva unei decizii de concediere, astfel că, în conformitate cu art. 231 din Codul muncii, litigiul are natura unui conflict de muncă.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile (...) privind (...) conflictele de muncă (...)".
Dispozițiile legale anterior evocate, coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., impun concluzia că, de vreme ce legiuitorul nu a prevăzut calea de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care a fost soluționată, în apel, categoria de litigii căreia i se circumscrie prezenta cauză, decizia civilă nr. 1558/28.11.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, era definitivă încă de la data pronunțării ei, după cum în mod corect a menționat și instanța de apel în dispozitivul acesteia, conform art. 425 alin. (3) C. proc. civ., nesusceptibilă, așadar, de exercițiul căii de atac a recursului.
Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1558/28.11.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2025.