ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 507/2024

Ședința publică din data de 6 martie 2024

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14.05.2019 pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze decizia de concediere nr. 2/16.04.2019 și să dispună, potrivit art. 80 alin. (2) din Codul Muncii, reintegrarea sa în funcția de lucrător gestionar, să oblige pârâta la plata despăgubirilor constând în drepturile salariale cuvenite și neacordate, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare aferentă - calculate până la data achitării efective a sumelor -, a sumei de 3.000 RON, cu titlu de daune-interese în temeiul art. 253 din Legea nr. 53/2003, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1256/11.10.2019, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins cererea.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel.

Prin cererea din 13.02.2020, apelantul-reclamant a solicitat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății apelului până la soluționarea dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Prin încheierea din 28.10.2020, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a suspendat cauza, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Prin decizia civilă nr. 469/31.05.2023, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția perimării și a constatat perimat apelul.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Autorul căii de atac a arătat că atunci când a dispus suspendarea, prin încheierea din 28.10.2020, instanța de apel a avut în vedere plângerea penală prin care a solicitat realizarea de cercetări față de președintele și contabilul-șef al intimatei, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, prevăzute și pedepsite de art. 322 alin. (1) și art. 323 C. pen.

A precizat că această plângere penală a fost înregistrată inițial sub nr. x/2019, reunită apoi la dosarul nr. x/2019, iar apoi disjunsă în dosarul nr. x/2020, în care a fost dispusă clasarea prin ordonanța din 21.09.2022, pe care a atacat-o cu plângere, respinsă prin încheierea penală din 21.04.2023, ce i-a fost comunicată la 30.05.2023.

A relevat că termenul de perimare, întrerupt prin cererea de repunere pe rol din 06.06.2023, nu era împlinit la data pronunțării instanței de apel, față de data comunicării soluției de clasare date în dosarul nr. x/2020.

A subliniat că instanța de apel a avut în mod greșit în vedere soluția de clasare dispusă în dosarul nr. x/2019, fără a verifica dacă aceasta privește și faptele sesizate prin plângerea penală înregistrată inițial sub nr. x/2019.

A învederat că, din adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara comunicată la 13.12.2021, rezultă că dosarul nr. x/2019 a fost reunit la dosarul nr. x/2019, prin ordonanța procurorului din 06.08.2020, iar în 09.11.2020, faptele ce au făcut obiectul cercetărilor în dosarul nr. x/2019 au fost disjunse în dosarul nr. x/2020; a conchis că cele două dosare, 8753 și 8960, se referă la aceeași cauză.

Prin întâmpinarea înregistrată la 23.08.2023, intimata B. a ridicat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fondul căii de atac, a solicitat respingerea ei ca nefondată, susținând că instanța de apel a dispus perimarea în mod corect prin raportare la soluționarea definitivă, prin încheierea nr. 2631/28.09.2022, a dosarului nr. x/2019

La 08.09.2023, recurentul a răspuns la întâmpinare.

Examinând prioritar, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția de procedură a nulității recursului, invocată de intimata B. și fundamentată pe art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte constată că recursul deduce instanței de control judiciar încălcarea normelor de drept procesual care reglementează perimarea cererilor, cuprinse în art. 416 și urm. C. proc. civ.

În consecință, excepția nulității nu este fondată și va fi respinsă, câtă vreme calea de atac promovată se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., urmărind să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În continuare, analizând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Pentru a facilita înțelegerea considerentelor prezentei decizii, vor fi premergător evidențiate reperele relevante pentru suspendarea apelului și dinamica proceselor penale referite în memoriul de recurs.

În calea ordinară de atac, apelantul-reclamant a cerut suspendarea judecării apelului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., invocând începerea urmăririi penale în dosarul nr. x/2019, constituit ca urmare a plângerii penale pe care a formulat-o împotriva președintelui și a unui administrator al societății pârâte, C., respectiv D..

Prin încheierea din 28.10.2020, curtea de apel a suspendat judecata până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, reținând că la acesta a fost reunită cauza indicată în cererea apelantului.

Dosarul instanței de apel reflectă că, la 09.11.2020, faptele ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2019 au fost disjunse din dosarul nr. x/2019, fiind format dosarul nr. x/2020. Totodată, din adresa din 07.12.2021 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara rezultă că nr. 8753/P/2019 și nr. 8960/P/2020 se referă la același dosar.

Tot astfel, relevă că dosarul nr. x/2019 a fost soluționat, subsecvent disjungerii menționate anterior, prin ordonanța de clasare din 02.02.2022, iar plângerea recurentului împotriva acesteia a fost respinsă prin încheierea penală nr. 2631/28.09.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Timișoara, secția Penală.

La 02.05.2023, instanța de prim control judiciar a dispus citarea părților pentru termenul din 31.05.2023, pentru a pune în discuție incidența instituției perimării, pe care, prin decizia recurată, a constatat-o intervenită.

Hotărârea este criticată de recurent în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., însă motivele vor fi reîncadrate și analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât, astfel cum s-a anticipat, calea de atac reclamă pretinsa încălcare a regulilor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității.

Instanța de control judiciar devolutiv a reținut că termenul de 6 luni era împlinit la 31.05.2023, când a avut loc verificarea incidentului perimării, statuând că acesta a reînceput să curgă de la 28.09.2022, data rămânerii definitive a soluției în cauza penală nr. 3487/P/2019.

Recurentul invocă aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind perimarea, arătând că instanța a avut în vedere în mod eronat clasarea dispusă în dosarul nr. x/2019, față de împrejurarea că faptele anterior cercetate în cauza nr. 8753/P/2019 au fost disjunse în dosarul nr. x/2020.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Ca sancțiune procesuală, perimarea lipsește actul de sesizare a instanței de efecte, din pricina conduitei procesuale neglijente, marcată de lipsa de stăruință a părții care a învestit instanța; de aceea, ea poate interveni numai în situația identificării, în mod incontestabil, a unei culpe procesuale a părții.

Controlul legalității unei hotărâri de natura deciziei recurate presupune verificarea condițiilor cuprinse în art. 416 C. proc. civ. și anume, rămânerea în nelucrare timp de 6 luni a procesului, care să se fi datorat culpei părții, ca și absența unei cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare.

În speță, începând cu data de 28.10.2020, cursul perimării a fost suspendat în conformitate cu art. 418 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată".

Înalta Curte notează că suspendarea judecății apelului a fost determinată de începerea urmăririi penale în dosarul nr. x/2019, însă cum acesta era reunit la dosarul nr. x/2019, cel din urmă este individualizat în încheierea de suspendare a judecății apelului.

Comunicările Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara aflate la dosarul instanței de apel relevă faptul că în cauza nr. 8753/P/2019, formată ca urmare a plângerii reclamantului, s-a dispus prin ordonanța din 04.10.2019 începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., și cea de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen.

Dispunând că "Instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii care urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel", art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. subordonează măsura suspendării evidențierii elementelor care să conducă judecătorul la concluzia că sistarea temporară a judecății este impusă de înrâurirea decisivă pe care infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală o are asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Așadar, legătura pe care o presupune suspendarea trebuie să se manifeste între hotărârea ce urmează a fi pronunțată în dosarul civil și hotărârea instanței penale asupra unei infracțiuni determinate și, prin urmare, măsurile de reunire sau disjungere a cauzelor penale sunt indiferente și numai finalizarea procesului penal în privința infracțiunii în discuție determină încetarea suspendării termenului de perimare, în sensul art. 418 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând, în această lumină, recursul, Înalta Curte constată că procesul penal în legătură cu infracțiunile ce au generat întreruperea judecății apelului - infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și de uz de fals, pretins a fi fost săvârșite prin folosirea mai multor înscrisuri falsificate la termenul de judecată din 18.07.2019, derulat în fața Tribunalului Timiș în dosarul de față - nu a fost finalizat în dosarul penal nr. x/2019, deoarece, anterior emiterii ordonanței de clasare în respectivul dosar, cercetarea lor a fost disjunsă în cauza nr. 8960/P/2020.

Prin urmare, măsura suspendării judecății subzista legal până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2020, întrucât infracțiunile considerate relevante pentru soluționarea apelului - vremelnic cercetate în dosarul nr. x/2019 - au făcut obiectul dosarului nr. x/2019, anterior reunirii cauzelor, și al dosarului nr. x/2020, ulterior disjungerii.

În aceste condiții, pentru a verifica termenul de perimare, curtea de apel era chemată să analizeze dacă în cel din urmă dosar s-a pronunțat o soluție definitivă în legătură cu infracțiunile relevante, cerință care nu a fost, însă, respectată.

Înscrisurile administrate în recurs reflectă împrejurarea că numai la 21.04.2023 Judecătoria Timișoara, secția Penală a respins, în dosarul nr. x/2013, prin încheierea penală nr. 1129/21.04.2023, plângerea actualului recurent împotriva ordonanței nr. 274/II/2/2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Această împrejurare permite concluzia că termenul de perimare a apelului, suspendat începând cu 28.10.2020, în temeiul art. 418 alin. (1) C. proc. civ., putea reîncepe să curgă, cel mai devreme, din 21.04.2023, data pronunțării, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.., a încheierii evocate anterior.

În subsecvența acestei concluzii, rezultă că termenul de perimare de 6 luni nu era împlinit la data deciziei recurate, 31.05.2023, care, în aceste condiții, apare dată cu încălcarea normelor de procedură reglementate de art. 416 alin. (1) și (2), raportat la art. 418 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce atrage casarea ei, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Instanța supremă nu va analiza susținerea recurentului privind solicitarea de redeschidere a judecății din 06.06.2023, această împrejurare fiind ulterioară deciziei atacate și, deci, inaptă să afecteze legalitatea acesteia; actul de procedură urmează a fi valorificat de instanța de apel, în rejudecare.

Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 și 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 469/31.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pe care o va casa cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății apelului, cu aplicarea prevederilor art. 501 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 469/31.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Casează decizia recurată și trimite cauza instanței de apel pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2024.