ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 644/2025

Ședința publică din data de 26 martie 2025

Asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1431 din 8 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I-a civilă în dosar nr. x/2022, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâtei S.C. B. S.R.L.; a fost anulată decizia de concediere individuală nr. 24 din 02.02.2022; au fost repuse părțile în situația anterioară emiterii deciziei de concediere contestate, cu consecința reintegrării reclamantei în funcția deținută; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate și actualizate, până la data reintegrării efective; a fost respinsă în rest acțiunea. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 760 din 5 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, a fost admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1431 din 8 decembrie 2022, pronunțate de Tribunalul Timiș; a fost schimbată sentința atacată în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., înregistrată sub dosar nr. x/2024 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

În susținerea cererii, revizuenta, după expunerea situației de fapt și a parcursului litigios, arată că hotărârea atacată este potrivnică deciziei civile nr. 911 din 13 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2022.

Revizuenta precizează că, prin decizia civilă nr. 911 din 13 august 2024, instanța de apel a reținut că în speță, intimata-pârâtă, în calitate de angajator a luat decizia revocării concedierii reclamantei, fără a ține cont de faptul că anterior încetase raporturile de muncă cu reclamanta prin concediere, act comunicat deja acesteia. Or, decizia de concediere a produs efecte de la momentul comunicării, cele două acte juridice nemaiputând fi retractate, în condițiile în care au fost comunicate destinatarului, potrivit prevederilor art. 77 din Codul muncii. A mai arătat instanța de apel că prin decizia nr. 18/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a dispus în sensul că, în interpretarea art. 55 lit. c) și art. 77 din Codul muncii, decizia de concediere poate fi revocată până la data comunicării către salariat, actul de revocare fiind supus exigențelor de comunicare corespunzătoare actului pe care îl revocă (decizia de concediere). Odată intrate în circuitul juridic, acestea nu pot fi înlăturate, respectiv lipsite de efecte juridice specifice actelor juridice, decât prin anulare. Față de aceste rațiuni, instanța de apel a apreciat că se impune anularea deciziei nr. 67/08.04.2022 de revocare a deciziei de concediere individuală nr. 24/01.02.2022.

Cu privire la autoritatea de lucru judecat, în raport de art. 431 alin. (1) și (2) C. proc. civ., revizuenta arată că speța pendinte prezintă o particularitate, raportat la faptul că decizia dată de curtea de apel în dosarul nr. x/2022 putea fi pronunțată anterior deciziei din dosarul nr. x/2022, în ipoteza în care nu ar fi existat elementele de forță majoră cauzate de grevele din justiție.

Astfel, consideră că dreptul la un proces echitabil primează și că salariata are dreptul de a i se considera și în dosarul nr. x/2022 faptul că decizia de concediere a produs efecte juridice de la comunicare, efectele juridice produse putând fi înlăturate doar prin anulare.

Astfel, apreciază că la nivelul Curții de Apel Timișoara există instanțe care consideră că decizia de concediere nu produce efecte juridice de la comunicare, existând posibilitatea încheierii unui act adițional la contractul de muncă desființat prin decizia de concediere, respectiv instanțe care apreciază în mod corect și legal faptul că decizia de concediere produce efecte juridice de la comunicare, iar odată intrat în circuitul juridic acest act poate fi lipsit de efecte juridice doar prin anulare.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Prin decizie civilă nr. 1499 din 19 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2024, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 11 decembrie 2024.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2025 s-a dispus amânarea judecării cauzei, față de lipsa de procedură cu intimata, și s-a prorogat discutarea excepției inadmisibilității cererii de revizuire, fiind fixat termen de judecată la 26 martie 2025.

La 24 martie 2025, revizuenta a depus la dosar concluzii scrise în combaterea excepției inadmisibilității, arătând că, în temeiul ficțiunii juridice, solicită a se aprecia că hotărârea pronunțată în 2024 este anterioară hotărârii pronunțate în 2023, ca urmare a forței majore și a tergiversării soluționării cauzei, determinate de grevele magistraților și ale grefierilor.

Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acestea, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

În raport de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, (…) în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Accesul părții la acest remediu procesual este subordonat verificării unei pluralități de condiții cumulative, iar în absența îndeplinirii oricăreia dintre ele, cererea de revizuire este inadmisibilă. Astfel, se cere să existe hotărâri judecătorești definitive contradictorii, pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, adică să fi existat triplă identitate de elemente - părți, obiect și cauză - sau o identitate de chestiuni litigioase, ca cererea să se îndrepte împotriva celei de-a doua hotărâri - pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat a primei hotărâri -, iar excepția care asigură respectarea acesteia, fie să nu fi fost invocată în al doilea proces, fie să nu fi fost soluționată.

Înalta Curte reține că revizuenta, argumentând admisibilitatea cererii de revizuire formulate, a arătat că grevele din justiție au determinat tergiversarea soluționării procesului și că, prin intermediul ficțiunii juridice, se poate aprecia că decizia civilă nr. 911 din 13 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2022 este anterioară deciziei civile nr. 760 din 5 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Se impune a se arăta că ficțiunea juridică poate fi definită că o judecată de valoare, stabilind în mod deliberat reguli de drept contrare realității juridice ori ignorând sau deformând concepte din instrumentarul dreptului, prin abatere de la exigențele logice și de la efectele juridice obișnuite, urmărind inovarea sau adaptarea normelor juridice, în acord cu imperativele sociale, în scopul producerii unor consecințe juridice determinate.

Ficțiunile semnifică, așadar, abaterea arbitrară de la realitate, atât prin premise care nu sunt în concordanță cu faptele, legile și fenomenele cunoscute, cât și prin concluzii, în contradicție cu realitatea imediată.

Prin invocarea ficțiunii juridice, revizuenta urmărește a combate realitatea faptică, respectiv succesiunea temporală a celor două hotărâri judecătorești.

Ceea ce omite, însă, revizuenta, este a avea în vedere că dispozițiile legale ce au ca obiect căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești și condițiile de fond pentru exercitarea acestora reprezintă norme imperative și de ordine publică, fapt ce exclude ficțiunea juridică, rezidând în presupunerea unui fapt sau a unei situații în mod diferit de realitate, în scopul de a produce efecte juridice.

Caracterul imperativ al acestor dispoziții legale reclamă respectarea lor riguroasă, deoarece, prin scopul lor, ocrotesc nu doar interesul părților, ci și interesul social.

Transpunând aceste considerente la cererea de față, Înalta Curte reține că autorul căii de atac a solicitat anularea deciziei civile nr. 760 din 5 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, apreciind-o potrivnică deciziei civile nr. 911 din 13 august 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2022.

Atacând primul act jurisdicțional, revizuenta s-a plasat pe o premisă diametral opusă art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., câtă vreme cazul de revizuire invocat presupune cu necesitate atacarea celei de-a doua hotărâri, care se pretinde că transgresează puterea de lucru judecat a celei dintâi.

Această cerință nu este doar una de ordin logic, hotărârea a cărei anulare se solicită nefiind susceptibilă să nesocotească puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri decât în ipoteza în care îi este ulterioară, dar rezultă expres și din împrejurarea că art. 513 alin. (4) C. proc. civ. permite instanței de retractare să procedeze la anularea doar a celei de-a doua hotărâri.

Față de considerentele anterioare, constatând că cererea de revizuire - care tinde la anularea primei hotărâri, iar nu a celei de-a doua - nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., văzând art. 513 alin. (3) din același Cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 760 din 5 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2025.