ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1780/2023

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Timiș, secția I civilă, la 17 august 2020, sub dosar nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B. S.R.L. și C. S.A., solicitând instanței să constate că are calitatea de angajat și de asigurat, până la soluționarea contestației sale formulate împotriva deciziei de concediere. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 94 RON, reprezentând analize medicale, în temeiul contractului de asigurare încheiat între cele două societăți.

Prin sentința civilă nr. 1866/PI din 10 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. și C. S.A., având ca obiect contestarea deciziei de încetare a contractului de asigurare medicală (anexă la contractul de muncă) și pretenții.

Împotriva acestei sentințe reclamantul A. a formulat apel, care prin decizia civilă nr. 659 din 15 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost respins ca nefondat.

La 18 mai 2022 reclamantul A. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 659 din 15 aprilie 2022, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2022.

La 2 iunie 2022, revizuentul A. a depus un înscris, prin care a solicitat ca d-na judecător D. să analizeze dacă nu se impune să formuleze o declarație de abținere, întrucât face parte și din completul de judecată învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2022, care are același obiect cu dosarul nr. x/2022, iar în subsidiar, a formulat o cerere de recuzare a respectivului judecător.

Prin încheierea din 23 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția de netimbrare și a anulat ca netimbrată cererea de recuzare formulată de revizuent.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A., cererea fiind anulată ca netimbrată prin Decizia nr. 79 din 19 ianuarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost înregistrată, sub nr. x/2023, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 79 din 19 ianuarie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

În cadrul aceleiași cereri, autorul căii de atac a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituția României, susținând că perceperea taxei judiciare de timbru în cererile de recuzare formulate în cadrul conflictelor de muncă este abuzivă, nelegală și neconstituțională.

Prin încheierea din 25 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Împotriva acestei soluții, la 25 mai 2023, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a declarat recurs recurentul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2023/a2*.

În susținerea recursului, în esență, recurentul a învederat că instanța a reținut în mod greșit faptul că soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 nu are legătură cu soluționarea conflictului de muncă ce face obiectul dosarului nr. x/2020, întrucât cererea de recuzare formulată într-un conflict de muncă fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile art. 266, coroborat cu art. 270 din Codul muncii.

Analizând încheierea atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul recursului îl reprezintă soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute la art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

În legătură cu obiectul prezentei căi extraordinare de atac, se impune evocarea considerentelor deciziei nr. 321 din 09 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituțională, la paragrafele 21 și 22, a statuat că recursul declarat împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

În acest context, soluționarea căii de atac pendinte nu presupune încadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci numai verificarea legalității soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, trebuie îndeplinite cumulativ cele patru cerințe stipulate expres de textul legislativ, respectiv: excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă, să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, să aibă ca obiect o prevedere legală care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia și să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Astfel, în aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, are loc verificarea cerințelor sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate fiind inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau când nu are legătură cu cauza.

Pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, excepția trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată trebuie să analizeze, implicit, eficiența folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

În cauză, se constată că litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția are ca obiect cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva unei decizii prin care recursul a fost anulat ca netimbrat. În cadrul acestei cereri de revizuire a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, prin care este reglementată obligația părți ce a formulat o cerere de recuzare în materie civilă de a o timbra, pentru fiecare participant la proces, cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

Or, acest aspect, legat de eventuala neconstituționalitate a normelor care impun plata taxei de timbru pentru o cerere de recuzare, nu poate face admisibilă o cerere de revizuire în contextul în care aceasta din urmă este o cale extraordinară de atac a cărei admisibilitate este strict și limitativ restrânsă la anumite motive enumerate expres de art. 509 alin. (1) pct. 1 - 11 C. proc. civ.

Prin încheierea recurată, procedând la analiza textului de lege contestat în raport de obiectul cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate și la motivele invocate în susținerea acesteia, s-a reținut că nu reiese legătura dintre textul de lege a cărui neconstituționalitate o invocă petentul și soluționarea cererii de revizuire cu care a fost învestită instanța supremă și în cadrul căreia a fost formulată cererea de sesizare, incidentul procedural fiind respins ca inadmisibil.

În condițiile în care, în cauză, petentul a invocat o excepție de neconstituționalitate, privitoare la norme juridice ce reglementează timbrarea cererilor în justiție, în cadrul unei cereri de revizuire, iar aspectele privitoare la timbrare nu sunt încadrabile în niciunul din cazurile limitative în care revizuirea poate fi primită, se constată că, în mod corect s-a statuat de către instanța supremă, cu privire la prevederea în discuție, că și dacă s-ar admite excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din perspectiva invocată de parte, acest fapt nu ar avea nicio înrâurire asupra analizei admisibilității cererii de revizuire formulate, admisibilitate care se examinează exclusiv în raport de exigențele art. 509 C. proc. civ.

Nu există, astfel, o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional asupra aspectului defăimat de petent ca nefiind constituțional și soluționarea cauzei (a cererii de revizuire), deoarece aspectele invocate nu se pot constitui în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate, în condițiile în care prevederile a căror neconstituționalitate se invocă nu au legătură cu soluționarea cauzei și nu ar avea vreo înrâurire asupra admisibilității cererii de revizuire.

Drept urmare, nefiind întrunită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, pentru sesizarea Curții Constituționale, constând în existența unei legături cu soluționarea cauzei a dispozițiilor legale pretins neconstituționale, Înalta Curte reține legalitatea încheierii atacate, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 25 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimații B. S.R.L. și C. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 25 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2023.