ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 700/2024

Ședința publică din data de 27 martie 2024

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2155/15.11.2021, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a obligat pârâta să modifice decizia nr. 1138/02.08.2019, în sensul includerii în cuprinsul acesteia a dispoziției de reintegrare a reclamantului în funcția și poziția deținute anterior emiterii deciziei de suspendare și să-i plătească reclamantului despăgubiri egale cu veniturile nete de care a fost lipsit în perioada 02.12.2009-02.08.2019, respectiv suma de 1.273.704 RON, drepturi salariale și 358.222 RON, reprezentând premii, bonusuri, tichete sau denumiri asimilate, debit ce va fi actualizat cu indicele de inflație, precum și dobânda legală penalizatoare calculată până la data plății efective; a obligat pârâta la plata către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, pensie și șomaj a sumei de 543.184 RON și către reclamant, a sumei de 9.500 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a respins, ca nefondate, capetele de cerere vizând anularea deciziei nr. 1139/02.08.2019, emisă de pârâtă și vizând obligarea pârâtei la plata daunelor morale.

Împotriva acestei sentințe, ambele părți au declarat apel.

Prin decizia nr. 208/01.03.2023, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis apelul promovat de B. S.A. și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea și a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 22.250 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și a sumei de 11.475 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel; a respins apelul declarat de A., ca nefondat.

La 27.03.2023, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă a fost înregistrată cererea de revizuire promovată de A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a susținut că decizia instanței de apel este potrivnică sentinței civile nr. 411/24.06.2021, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă și deciziei nr. 15/19.09.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Față de obiectul cererii de revizuire și hotărârile invocate, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a dispus formarea a două dosare și, în consecință, a înregistrat sub nr. x/2023 cererea de revizuire vizând contrarietatea dintre decizia nr. 208/01.03.2023 a aceleiași curți de apel și decizia nr. 15/19.09.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, iar prin decizia nr. 1123/21.11.2023, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a acestei cereri de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii sale, titularul căii extraordinare de atac a arătat că hotărârea supusă revizuirii este contrară deciziei pronunțate de instanța supremă în soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a dat o interpretare unitară dispozițiilor art. 52 alin. (2) din Codul muncii, în sensul că "în cazul salariatului cu privire la care angajatorul a emis, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, decizie de suspendare a contractului individual de muncă, urmare a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 279 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015, în situația în care raportul juridic guvernat de dispozițiile legii constatate ca fiind neconstituționale nu a fost definitiv consolidat, în patrimoniul salariatului ia naștere un drept de creanță constând într-o despăgubire echivalentă cu remunerația cuvenită, pe toată durata suspendării, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale".

Revizuentul a apreciat că decizia nr. 208/01.03.2023 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, prin care a fost respins apelul său și admis cel al intimatei, cu consecința schimbării sentinței primei instanțe și respingerii acțiunii sale privind despăgubirile pretinse pentru perioada în care i-a fost suspendat contractul individual de muncă, contravine acestor dezlegări și caracterului lor obligatoriu, stabilit de prevederile art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, a criticat modul în care instanța de apel a cercetat îndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale, atât sub aspect procedural, în sensul încălcării principiului contradictorialității, cât și din perspectiva nesocotirii normelor legale din materia dreptului muncii.

Analizând decizia atacată, prin prisma motivului de revizuire invocat, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Condiția prealabilă și esențială pentru ca revizuirea fundamentată pe acest temei să fie admisibilă este ca hotărârile pretins potrivnice să fie pronunțate în dosare în care se dezleagă chestiuni litigioase, iar nu în proceduri reglementate de legiuitor cu scopul de a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, pentru că hotărârile pronunțate în asemenea mecanisme, deși au caracter obligatoriu, nu au autoritate de lucru judecat, căci nu dezleagă situații conflictuale particulare.

În cauză, decizia a cărei revizuire se solicită statuează asupra unui aspect litigios, iar prin hotărârea pretins potrivnică a fost soluționat un recurs în interesul legii, în raport cu care nu poate fi promovată calea extraordinară de atac a revizuirii.

Față de aceste considerente, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 513 alin. (1) și (6) C. proc. civ., să respingă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 208/01.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2024.