ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 821/2025

Ședința publică din data de 15 mai 2025

Asupra revizuirii, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5985 din 27.10.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021 s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și s-a anulat decizia de concediere nr. 264/24.02.2021.

S-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii și a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data concedierii și până la data reintegrării efective, actualizate cu rata inflației la data plății efective.

S-a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 3886/2024 din 27 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins apelul incident formulat de reclamantă, ca nefondat.

A fost admis apelul principal formulat de pârâtă, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că s-a respins în tot contestația ca neîntemeiată.

A fost obligată apelanta reclamanta să plătească apelantei pârâte cheltuieli de judecată în valoare de 5.000 RON, onorariu de avocat în apel.

În acest sens, revizuenta a susținut că sunt întrunite condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât există două decizii definitive potrivnice deciziei contestate, prin care se încalcă autoritatea de lucru judecat.

S-a menționat că hotărârea supusă revizuirii se impune a fi anulată întrucât prin deciziile anterioare s-a tranșat faptul că reorganizarea a fost nelegală și netemeinică, iar una dintre reclamante a avut același post cu revizuenta.

În continuare, revizuenta a invocat art. 430 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că se impun cu autoritate de lucru judecat considerentele din celelalte dosare privind nelegalitatea reorganizării A.S.F., care a avut ca urmare desființarea mai multor posturi, printre care și a revizuentei. Or, potrivit revizuentei reorganizarea autorității intimate este un fapt unic, pe care instanța l-a analizat deja.

Revizuenta consideră că prin decizia contestată a fost încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat prevăzut de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., întrucât se încalcă chestiunile dezlegate anterior, prin deciziile evocate, privind nedovedirea de către autoritate a unei cauze reale și serioase care să justifice măsura reorganizării.

În opinia revizuentei, cele două hotărâri potrivnice, deși nu produc efecte nemijlocit între părțile prezentei cauze, ele rămân opozabile și nu pot fi ignorate potrivit art. 435 alin. (2) C. proc. civ.

În continuare, revizuenta a susținut că prin decizia contestată se încălcă principiul stabilității și securității juridice având în vedere soluțiile anterioare ale aceleiași instanțe, întrucât persoanele care au contestat deciziile de concediere emise de ASF trebuiau privite în mod unitar, ca salariate ale ASF și nu ca simple persoane fizice.

Totodată, s-a mai arătat că decizia contestată, prin care se contrazice o hotărâre anterioară, care a reținut nelegalitatea reorganizării autorității, reprezintă și o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut la art. 6 din CEDO. În acest sens, revizuenta a invocat jurisprudența CEDO.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Cauza a fost înregistrată la 17 martie 2025 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub același număr, iar prin rezoluția din 18 martie 2025, s-a fixat termen de judecată la 15 mai 2025.

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele care succed:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, care permite retractarea unei hotărâri judecătorești în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Cererea de revizuire formulată în cauză este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în motivarea acesteia arătându-se că decizia supusă revizuirii este potrivnică altor două hotărâri pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, respectiv deciziei civile nr. 3800 din 20.06.2023, pronunțate în dosarul nr. x/2021 și deciziei civile nr. 3655 din 14.06.2023, pronunțate în dosarul nr. x/2021.

În esență, revizuenta a invocat autoritatea de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al chestiunilor dezlegate în deciziile evocate privind lipsa unei cauze reale și serioase care să justifice măsura reorganizării A.S.F.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, conform prevederilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 "dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Se observă că, în noua sa formulă, textul alin. (4) al art. 513 C. proc. civ. a extins motivul de revizuire referitor la existența unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează și încălcarea autorității de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranșat o chestiune litigioasă.

Prin intermediul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, reglementat de dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanțe, care au legătură cu ceea ce se deduce judecății în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, fără ca o asemenea operațiune juridică să presupună tripla identitate, de obiect, cauză și părți.

Textul art. 431 C. proc. civ. are ca finalitate înlăturarea unor contradicții ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătorești, dar și între dispozitivul și considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății și hotărârea pronunțată în această a doua judecată. De asemenea, urmărește evitarea contradicțiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.

Deși în cazul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, între cele două procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, trebuie, însă, să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți, indiferent dacă, în al doilea dosar, figurează sau nu și alături de alte părți, fapt care obligă instanța sesizată cu al doilea litigiu să țină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre și să-și sprijine propriul raționament pe dezlegările jurisdicționale anterioare, în măsura în care acestea au legătură și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății.

Prin urmare, Înalta Curte va examina, cu prioritate, în cadrul prezentei decizii, dacă cerința identității de părți este întrunită.

Astfel, din analiza hotărârilor pronunțate în cele două litigii invocate de revizuentă ca fiind potrivnice, se constată că atât în dosarul nr. x/2021, în care Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a pronunțat decizia civilă nr. 3655 din 14.06.2023, cât și în dosarul nr. x/2021, în care aceeași instanță a pronunțat decizia civilă nr. 3800 din 20.06.2023, au avut calitate de reclamanți numitele B. și C., pârâtă fiind Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A.;

În litigiul soluționat prin decizia supusă revizuirii, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, calitate de părți au avut A. și Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A.

Așadar, examinând condiția identității de părți din litigiile în care s-au pronunțat deciziile pretins potrivnice, Înalta Curte constată că acestea nu s-au derulat între aceleași părți, intimata Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A. fiind singura entitate care a avut calitatea de parte în ambele dosare.

Or, făcând distincție între efectele hotărârii, în special efectul peremptoriu opus prin lucrul judecat și opozabilitatea ei, rezultă că revizuenta nu poate valorifica prin mijlocirea opozabilității, în favoarea sa, efectele lucrului judecat al altei hotărâri judecătorești definitive, care se produc între alte persoane.

Revizuenta este un terț în raport cu hotărârea dată în procesul purtat între alții și, chiar dacă prezintă elemente comune, procesele succesive nu au condus la pronunțarea unor hotărâri care să opună efecte obligatorii, necesar a nu fi ignorate de instanța ulterior învestită.

Revizuenta nu poate, așadar, să valorifice în beneficiul său hotărâri judecătorești pronunțate în alte procese prin intermediul revizuirii care ocrotește securitatea raporturilor de drept judecate.

Mai mult, este de subliniat și faptul că posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este supusă și cerinței ca, în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri sau, chiar dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. Această condiție izvorăște din natura juridică a revizuirii, de cale extraordinară de atac de retractare, astfel că nu este permis instanței să exercite un control judiciar asupra dezlegării date chestiunii autorității de lucru judecat de către instanța în fața căreia s-a invocat acest aspect.

În cauză, contrar criticilor revizuentei, Înalta Curte constată că, prin decizia supusă revizuirii, curtea de apel a analizat chestiunea puterii de lucru judecat a deciziilor nr. 3800/2023 și nr. 3655/2023 și, evocând din considerentele acesteia, a reținut că nu poate fi primită eventuala putere de lucru judecat a acestora, deoarece reclamanta nu a făcut parte din dosarele în care aceste hotărâri pretins a fi potrivnice au fost pronunțate și privesc alte spețe decât cea prezentă.

Din cuprinsul deciziei supuse revizuirii rezultă, așadar, în mod neechivoc, că în cel de-al doilea litigiu, instanța de apel a examinat chestiunea puterii de lucru judecat a ambelor decizii invocate de revizuentă.

În concluzie, Înalta Curte constată că revizuenta nu a invocat faptul că autoritatea de lucru judecat nu ar fi fost analizată în al doilea proces, nici omisiunea curții de apel de a o analiza, ci cuprinsul cererii de revizuire relevă nemulțumirea acesteia față de concluzia asupra acestei chestiuni și, ca atare, față de hotărârea pronunțată.

Prin urmare, se constată că revizuenta tinde la obținerea unei rejudecări a căii de atac a recursului, situație nepermisă având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, prin care se solicită anularea hotărârii pentru motivele limitativ prevăzute la art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

În caz contrar, dacă revizuirea ar fi admisibilă, ar însemna ca instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., să exercite un control judiciar efectiv asupra hotărârii definitive, inclusiv asupra chestiunilor litigioase care au dobândit autoritate de lucru judecat, aspect nepermis, întrucât ar fi deturnată într-o cale de atac de reformare.

Așadar, revizuenta este cea care prin cererea formulată tinde la încălcarea principiului stabilității și securității juridice deoarece curtea de apel s-a pronunțat în mod definitiv asupra puterii de lucru judecat invocate, aspect care nu mai poate fi reluat spre analiză.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că revizuirea, cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma într-un apel sau recurs deghizat prin care s-ar obține o rejudecare a cauzei, întrucât s-ar aduce atingere prezumției de validitate a hotărârilor judecătorești definitive, principiului securității raporturilor juridice și dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Eugenia și Doina Duca contra Moldovei și Mitrea contra României, Stanca Popescu contra României).

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 3886/2024 din 27 septembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 3886/2024 din 27 septembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2025.