Decizia nr. 317/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 779/1/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 779/1/2025 este legal constituit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Maramureș - Secția I civilă privind lămurirea următoarei chestiuni de drept: " Dacă art. 1 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, introdus prin art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2023, trebuie interpretat în sensul că salariul de bază stabilit la nivelul anului 2022 se aplică și orelor de gardă prestate în temeiul contractelor individuale de muncă cu timp parțial pentru orele de gardă în afara normei legale, de către medicii care asigură continuitatea activității medicale?".

Magistratul-asistent arată că la dosar a fost depus raportul întocmit.

Președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Maramureș - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 5 februarie 2025, în Dosarul nr. 1.734/100/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Sesizarea a fost înregistrată la 4 aprilie 2025 sub nr. 779/1/2025. II. Normele legale incidente

Art. 1 alin. (1 5 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 " (1 5 ) Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, începând cu luna iunie 2023, salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile prevăzute în anexa nr. II la aceeași lege se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de această lege pentru anul 2022." III. Expunerea succintă a procesului

Prin acțiunea introductivă, reclamantul Sindicatul Independent al Medicilor (...) a solicitat în contradictoriu cu pârâtul unitate spitalicească obligarea acestuia la plata salariului de bază la nivelul stabilit pentru anul 2022 pentru orele de gardă prestate în temeiul contractelor individuale de muncă cu timp parțial, începând cu 18.06.2023, și a diferențelor salariale rezultate, actualizate.

În motivarea cererii s-a arătat că reclamanții sunt încadrați la unitatea spitalicească în funcția de medici primari pneumologi și efectuează gărzi pentru asigurarea continuității activității medicale în temeiul unui contract individual de muncă cu timp parțial.

Angajatorul a stabilit drepturile salariale în funcție de contractele de muncă pe care le-au avut angajații, respectiv pentru contractele individuale de muncă aferente nomei legale salariul a fost stabilit conform art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice la nivelul maxim pentru anul 2022, sporurile fiind calculate prin aplicarea procentelor legale la acest salariu de bază, iar pentru contractele individuale de muncă cu timp parțial pentru orele de gardă în afara normei legale, salariul a fost stabilit la nivelul anului 2018, fără a suferi alte modificări, la această valoare fiind aplicate procentele de sporuri prevăzute de lege.

În această manieră, fiecare medic a fost pus în situația de a beneficia de 2 salarii de bază diferite pentru același loc de muncă, fiind salarizat pentru orele de gardă la aproximativ 50% din nivelul salarial acordat pentru norma legală de muncă, deși activitatea desfășurată este identică, comportă aceleași riscuri și aceleași sarcini și responsabilități.

Caracterul discriminatoriu al art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 și art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, care au limitat creșterea corelativă a nivelului drepturilor salariale pentru orele de gardă, a determinat invocarea excepției de neconstituționalitate care face obiectul Dosarului nr. 1.230D/2021 aflat pe rolul Curții Constituționale în fază de raport. În acest sens, interpretarea potrivit căreia normele legale menționate au limitat creșterea drepturilor salariale este contrară prevederilor art. 16, art. 41, art. 44 raportat la art. 20 și ale art. 53 din Constituția României, precum și ale art. 1 Protocolul nr. 1 la C.E.D.O.

Ulterior a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2023, actul normativ astfel elaborat având ca scop ridicarea salariilor personalului din anexa nr. II la nivelul anului 2022; în considerarea acestor dispoziții legale, pârâtul avea obligația de a stabili începând cu luna iunie 2023 cuantumul salariului de bază din contractul de muncă cu timp parțial pentru orele de gardă la nivelul anului 2022.

Totodată, s-a arătat că timpul de gardă este timp de muncă, potrivit Ordinului ministrului sănătății nr. 870/2004, astfel că orele de gardă prestate în completarea timpului normal de lucru (a normei de bază) constituie timp de lucru aferent unui contract individual de muncă cu timp parțial, antrenând toate drepturile corespunzătoare în favoarea salariatului, inclusiv dreptul de a fi acordate sporurile pentru condițiile de muncă. Aceasta cu atât mai mult cu cât orele de gardă sunt considerate vechime în muncă și în specialitate.

Orele de gardă prestate în afara timpului normei de bază constituie timp de muncă, obligațiile medicului fiind aceleași, iar răspunderea profesională identică.

A considera că orele de gardă ce depășesc norma de bază nu sunt supuse regimului identic de salarizare este echivalent cu a spune că ele nu fac parte din timpul de lucru, or, o astfel de ipoteză ar duce la concluzia că activitatea medicului în această perioadă excedează cadrului legal de exercitare a activității.

În acest sens a fost invocată jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauzele SIMAP C-303/98, respectiv Cauza JAEGER C-151/02, concluzionându-se că orele de gardă constituie timp de muncă și antrenează toate drepturile salariale aferente.

Restrângerea aplicării majorării salariului de bază pentru orele prestate în linia de gardă a fost eliminată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2023 pentru completarea art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, fiind înlăturate discriminările salariale din Legea-cadru nr. 153/2017.

În ceea ce privește modul de determinare a acestor drepturi, plata orelor de gardă trebuia să se realizeze prin raportare la salariul de bază la nivelul anului 2022 aferent lunilor respective.

Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că a încheiat cu medicii care efectuează gărzi contracte de muncă cu timp parțial, în care salarizarea acestora s-a făcut potrivit dispozițiilor legale în vigoare; astfel, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2023 privind stabilirea unor măsuri la nivelul structurii organizatorice aferente unităților sanitare, precum și stabilirea unor măsuri privind salarizarea personalului din sistemul sanitar public și pentru completarea unor acte normative în domeniul sănătății și în domeniul fiscal, după articolul 3 s-a introdus un nou articol, art. 3 1 în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, dispoziția nouă stabilind modalitatea de calcul al activității prestate de medicii care efectuează ore de gardă, pârâtul conformându-se acestei norme legale.

Pârâtul a invocat și prevederile art. 190 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, respectiv prevederile art. 203 alin. (3) din același act normativ, menționând că în urma controalelor efectuate de către organele abilitate nu au fost constatate nereguli în calculul drepturilor salariale acordate reclamanților.

În cadrul soluționării apelului s-au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și suspendarea cauzei. IV. Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea sesizării

Analizând îndeplinirea cumulativă a condițiilor ce rezultă din art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se constată că, raportat la obiectul cauzei, litigiul se încadrează în categoria proceselor la care face referire art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției ca soluționarea pe fond a prezentei cauze să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere se constată îndeplinită și această condiție cu privire la cererile din acțiune pentru care urmează a fi dispusă sesizarea. Astfel, reclamanții au solicitat acordarea unor drepturi de natură salarială, apreciind că sunt îndreptățiți să beneficieze de aceste drepturi, iar salariul lor este plătit din fonduri publice.

Verificând jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu au fost identificate hotărâri în care să fie analizate problemele de drept și nici nu face obiectul unui dosar pe rolul celor două structuri jurisdicționale, în curs de soluționare. V. Punctul de vedere al completului de judecată

Plecând de la obiectul litigiului și de la dispozițiile legale incidente, instanța de trimitere a apreciat că salariile de bază pentru personalul salarizat potrivit anexei nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 au fost stabilite la nivelul anului 2022.

În măsura în care nu există prevederi speciale, derogatorii, toate veniturile realizate de către personalul salarizat potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 se realizează prin raportare la salariul de bază stabilit la nivelul anului 2022.

Asistența medicală este asigurată de medic în cadrul orelor de gardă, în principiu, în aceleași condiții ca și în cadrul normei de bază, potrivit contractului individual de muncă. Diferența constă în faptul că pentru activitatea desfășurată în cadrul orelor de gardă s-a încheiat un contract de muncă cu timp parțial, care stabilește drepturile și obligațiile părților.

În privința activității prestate de către medic, situațiile sunt identice, urmând să fie analizate motivele invocate de părți pentru a stabili dacă se justifică acordarea unei remunerații stabilite după criterii diferite. VI. Punctul de vedere al părților

Reclamantul a apreciat că se impune sesizarea instanței supreme, sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2023 fiind acela de a elimina orice discriminări și orice inechități, or, în cazul de față, discriminarea este evidentă, în sensul că sunt medici care nu au salariul de bază, adică nu sunt angajați ai spitalului, fac doar gărzi și primesc salariul de bază la nivelul anului 2022, iar cei care lucrează și cu normă de bază pentru contract de muncă cu timp parțial primesc jumătate, respectiv la nivelul anului 2018. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Prin răspunsurile înaintate au fost comunicate doar opinii teoretice, neînsoțite de jurisprudență relevantă în legătură cu obiectul sesizării.

Astfel, într-o opinie, s-a apreciat că salariul de bază stabilit la nivelul anului 2022 se aplică și orelor de gardă prestate în temeiul contractelor individuale de muncă cu timp parțial pentru orele de gardă în afara normei legale de către medicii care asigură continuitatea activității medicale.

Într-o altă orientare, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. I alin. (1 5 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, salariul de bază stabilit la nivelul anului 2022 nu se aplică și orelor de gardă prestate în temeiul contractelor individuale de muncă cu timp parțial pentru orele de gardă în afara normei de bază (normei legale) de către medicii care asigură continuitatea activității medicale.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale

La nivelul instanței supreme prezintă relevanță: - Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020 prin care s-a stabilit că drepturile salariale aferente activității prestate de medici în linia de gardă, în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază, în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial, sunt incluse în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, astfel încât, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acestora se menține cel mult la nivelul celui acordat pentru luna decembrie 2018, conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018, în temeiul art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții; - Decizia nr. 60 din 17 octombrie 2022 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: "Dacă prevederile art. 5 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 trebuie interpretate ca excluzând posibilitatea acordării sporului pentru condiții deosebit de periculoase prevăzut de art. 7 alin. (1) lit. b) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru activitatea desfășurată de medici în cadrul gărzilor efectuate în temeiul contractului de muncă cu timp parțial"; - Decizia nr. 80 din 18 noiembrie 2024 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: "Dacă sporurile pentru condiții deosebit de periculoase și pentru condiții deosebite, prevăzute de art. 7 alin. (1) lit. b) și h) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică și în cazul gărzilor desfășurate în condițiile art. 3 alin. (1), (2), (3) și (6) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și, în caz afirmativ, dacă baza de calcul al sporurilor este reprezentată de salariul de bază sau de salarizarea prevăzută de art. 3 din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Temeiul sesizării îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal", iar, conform alin. (3) al aceluiași articol, "(...) prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, "dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu; d) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; e) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Spre deosebire de condițiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită.

De asemenea, în această procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată și de completurile de judecată învestite cu soluționarea cauzelor în primă instanță, iar nu doar de către completele de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță.

Verificând îndeplinirea condițiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (1) și (3) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect obligarea unității spitalicești la plata salariului de bază la nivelul stabilit pentru anul 2022 pentru orele de gardă prestate în temeiul contractelor individuale de muncă cu timp parțial, începând cu 18.06.2023, și a diferențelor salariale rezultate, actualizate.

Astfel, obiectul dedus judecății privește plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în primă instanță, pe rolul unui complet de judecată specializat în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Maramureș - Secția civilă.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta de existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată "să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (spre exemplu, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, și Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Noul act normativ reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existența chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată.

De altfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a ținut seama de "faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept".

În consecință, jurisprudența consolidată în legătură cu această condiție de admisibilitate rămâne de actualitate și sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin care s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare unitare, care să elimine diferențierile în materia stabilirii/plății drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice (Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).

În aceste condiții se cuvine subliniat că nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual și complex. În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei aflate pe rol și ar neutraliza rolul constituțional al instanței legal învestite de a judeca în mod direct și efectiv procesul.

Chestiunea de drept supusă dezlegării nu se circumscrie însă exigențelor care să permită declanșarea mecanismului hotărârii prealabile, autorul sesizării nearătând în ce constă dificultatea interpretării, în contextul în care dispozițiile legale anterior citate nu sunt lacunare, incomplete și nici neclare, neargumentându-se riscul apariției unei practici judiciare neunitare.

Or, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se face referire la "necesitatea identificării unor remedii procedurale eficiente care să asigure îndeplinirea dezideratului unei practici judiciare unitare în materia supusă reglementării".

Autorul sesizării nu se confruntă cu o dificultate reală în interpretarea normelor de drept incidente, ci urmărește mai degrabă ca instanța supremă să verifice circumstanțele factuale și să aplice legea în scopul soluționării cauzei, cu toate că acest atribut intră și este necesar să rămână în sfera de competență a instanțelor judecătorești (Decizia nr. 55 din 13 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 19 noiembrie 2021, și Decizia nr. 31 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 28 iulie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

Faptul că sunt prezentate două variante de interpretare nu înseamnă relevarea unei dificultăți a chestiunii de drept, în absența indicării elementelor de ambiguitate sau neclaritate a textelor, ci, dimpotrivă, o solicitare de soluționare, în concret, a raportului dedus judecății.

În egală măsură, se constată că titularul sesizării nu lămurește elementele litigiului în privința căruia solicită dezlegări în drept, în condițiile în care Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020 oferă suficiente repere de interpretare necesare determinării modalității de calcul al drepturilor salariale cuvenite pentru gărzile efectuate în vederea asigurării continuității asistenței medicale.

Ca atare, instanța de trimitere trebuie să procedeze la o calificare adecvată a raportului juridic care a învestit-o, în funcție de pretenția concretă formulată, neputând solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cadrul mecanismului promovat, o subrogare în funcția jurisdicțională a judecătorului fondului.

Astfel fiind, este important a se reține că dezlegarea ce poate fi dată prin parcurgerea acestei proceduri trebuie să fie una de principiu, având valențele unei lămuriri a conținutului și finalității textelor de lege supuse interpretării, adică a identificării voinței legiuitorului, iar nu una de rezolvare a raporturilor juridice dintre părți, ceea ce presupune în mod necesar o aplicare a normei de drept la situația de fapt, pentru că acesta este conținutul funcției jurisdicționale, specifică instanțelor de judecată învestite cu soluționarea cauzelor.

În atare situație, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se impune respingerea sesizării, ca inadmisibilă.