ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 173/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 421/1/2025 este legal constituit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: " Dacă unei persoane care a încheiat voluntar un contract de asigurare pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate cu casa de asigurări de sănătate, în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005, i se rețin contribuții de asigurări sociale potrivit prevederilor contractului și ale Codului fiscal, dacă persoana în cauză este avocat și are calitatea de membru al Casei de Asigurări a Avocaților".

Magistratul-asistent învederează că la dosar au fost depuse raportul întocmit, memoriu din partea reclamantei și amicus curiae din partea unui avocat.

Președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 18 decembrie 2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Sesizarea a fost înregistrată la 21 februarie 2025, cu nr. 421/1/2025. II. Normele legale incidente

Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare: Art. 136. - Contribuabilii/Plătitorii de venit la sistemul public de pensii Următoarele persoane au calitatea de contribuabili/plătitori de venit la sistemul public de pensii, cu respectarea legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, după caz: (...) e) Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin casele de asigurări de sănătate subordonate, pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. B și alin. (2), art. 23 alin. (2) și la art. 32 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005: Art. 1. - (2) Se pot asigura în sistemul de asigurări sociale de sănătate, pentru a beneficia de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, persoanele fizice, altele decât cele prevăzute la alin. (1), pe bază de contract de asigurare pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate. (...) Art. 6. - (6) Pentru a beneficia de concedii și indemnizații, persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) sunt obligate să încheie contractul de asigurare pentru concedii și indemnizații cu casa de asigurări de sănătate la care sunt luate în evidență ca persoane asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în baza declarației fiscale depuse în vederea plății contribuției de asigurări sociale de sănătate, potrivit prevederilor art. 147 alin. (1), art. 174 alin. (3) și art. 180 alin. (3) din Codul fiscal. Contractul se înregistrează la casa de asigurări de sănătate și produce efecte de la data înregistrării.

Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 72/2016: Art. 9. - (1) În sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, pensia și celelalte prestații de asigurări sociale reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parțială a veniturilor din profesie, ca urmare a producerii următoarelor riscuri asigurate: a) împlinirea limitei de vârstă prevăzute de lege; b) invaliditatea, ca urmare a accidentelor sau bolilor; c) maternitatea; d) creșterea copilului, în condițiile legii; e) decesul. (...) Art. 19. - (1) Avocatul înscris în barou, cu drept de exercitare a profesiei, este obligat să contribuie lunar la constituirea fondurilor sistemului de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, din momentul primirii acestuia în profesie. (2) Baza de calcul al contribuțiilor individuale obligatorii la fondurile sistemului o constituie venitul brut lunar realizat din profesie.

Statutul Casei de Asigurări a Avocaților, cu modificările și completările ulterioare Art. 18. - Contribuții. Contribuția individuală (6) Contribuțiile legale sunt contribuțiile obligatorii și contribuțiile facultative calculate conform prevederilor legale și ale contractului dintre asigurător și asigurat în cazul în care asiguratul alege să contribuie facultativ. Art. 19. - Contribuții. Declarația individuală (1) Prin sintagma "Veniturile realizate din onorarii" prevăzută la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 72/2016 se înțeleg "Veniturile efectiv încasate în luna pentru care se face plata contribuției din care se deduc, după caz, TVA-ul și onorariile retrocedate". III. Expunerea procesului

Prin acțiunea introductivă, reclamanta, persoană fizică, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului (...), obligarea pârâtei la restituirea sumei de 24.294 lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale nedatorate, actualizate, începând cu data scadenței și până la plata efectivă.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a intrat în profesia de avocat la 5 noiembrie 2015, fiind avocat definitiv în cadrul Baroului (...) și asigurată în sistemul de asigurări sociale al avocaților. Între reclamantă, în calitate de asigurat, și Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Cluj s-a încheiat un contract de asigurare pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, prin intermediul căruia s-a asigurat pentru concedii medicale și indemnizații pentru maternitate.

În perioada 7 iunie 2021-10 octombrie 2021 reclamanta a beneficiat de indemnizație de maternitate în cuantum total de 97.172 lei, din care pârâta a reținut suma de 24.292 lei cu titlu de contribuții de asigurări sociale, nelegal (în opinia reclamantei), în virtutea calității de avocat pe care o are aceasta, fiind asigurată la Casa de Asigurări a Avocaților.

În cazul reclamantei, art. 6 alin. (1) și (2) și art. 141 lit. b) din Legea nr. 263/2010 nu își găsesc aplicabilitatea, având în vedere că reclamanta nu a încheiat niciodată un contract de asigurare socială. Totodată, în temeiul prevederilor din Codul fiscal, aceasta este exceptată de la plata contribuțiilor de asigurări sociale, având în vedere că este asigurată într-un sistem propriu de asigurări sociale, respectiv sistemul de asigurări sociale al avocaților, care se administrează de către Casa de Asigurări a Avocaților, și nu are obligația de a se asigura în sistemul public de asigurări sociale, astfel că nu poate să fie obligată la plata contribuției reținute de pârâtă. Faptul că aceasta reține în mod automat aceste contribuții, fără niciun temei juridic și fără să verifice dacă ele sunt, într-adevăr, datorate, nu reprezintă un motiv suficient pentru ca reclamanta să fie obligată la plata lor.

Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului (...) a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, și cerere de chemare în garanție a Casei Județene de Pensii (...), prin care a cerut să se dispună obligarea acesteia la plata sumei solicitate.

Pârâta a arătat că și-a îndeplinit corect obligația legală și contractuală, în calitate de entitate asimilată angajatorului, de a reține la sursă și de a vira către Casa Județeană de Pensii Cluj suma de 24.294 lei, reprezentând contribuția de asigurări sociale calculată asupra indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă cuvenite reclamantei.

Încheierea contractului de asigurare a fost un act voluntar al reclamantei, efectuat în scopul de a beneficia suplimentar de indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă acordată din sistemul public de asigurări de sănătate, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005, precum și de indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă acordată din sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, potrivit Legii nr. 72/2016.

Reclamanta și-a asumat, în cunoștință de cauză, toate drepturile și obligațiile legale ce decurg din contract; în acest sens a arătat că, la punctul 4.3 din Contractul nr. 1.020/2.070/2.12.2020 se specifică în mod clar obligația de plată a contribuțiilor sociale obligatorii prevăzute de lege pentru perioada în care asiguratul beneficiază de indemnizație de asigurări sociale de sănătate.

Prevederile art. 136 lit. e) și art. 144 din Codul fiscal sunt fără echivoc în ceea ce privește instituirea obligației de plată a contribuției de asigurări sociale din indemnizația de asigurări sociale de sănătate obținută de persoanele fizice prevăzute la art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 în baza contractului de asigurare pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate încheiat în sistemul public.

Mai mult, excepția instituită de art. 141 lit. b) din Codul fiscal nu este de natură a conduce la ideea că nu se datorează contribuția de asigurări sociale la sistemul public, aplicată asupra indemnizației acordate conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005, urmând a observa că exceptarea de la plata contribuțiilor de asigurări sociale vizează strict veniturile din salarii și asimilate salariilor realizate de către persoanele fizice asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale (în cazul acesta, sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților), din activități pentru care există obligația asigurării în aceste sisteme potrivit legii.

Or, indemnizația acordată conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 nu se circumscrie acestor categorii de venituri asimilate salariilor, fiind supusă plății contribuției de asigurări sociale în temeiul dispozițiilor art. 136 lit. e) din Codul fiscal.

În cadrul soluționării acțiunii s-au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și suspendarea cauzei. IV. Motivele reținute de titularul sesizării care susțin admisibilitatea sesizării

Instanța de trimitere a reținut că, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024: "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Deși dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, față de scopul declarat al legiuitorului avut în vedere la adoptarea actului normativ, precum și față de modalitatea de reglementare, instanța de trimitere a apreciat că, în concepția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, condițiile de admisibilitate pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept sunt diferite de cele prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

Astfel, singura condiție de admisibilitate a unei astfel de sesizări, în materia litigiilor privind stabilirea și/sau plata drepturilor de natură salarială sau de pensie ale personalului plătit din fonduri publice, este ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea procesului, iar această chestiune de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Odată verificată îndeplinirea acestei condiții, sesizarea este obligatorie, având în vedere modalitatea de formulare a textului: "completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac (...) va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Dezlegarea chestiunii de drept este esențială pentru soluționarea prezentei cauze, în sensul că demersul reclamantei ar putea fi validat, în funcție și de circumstanțele litigiului, dacă se va aprecia că unei persoane care a încheiat voluntar un contract de asigurare pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate cu Casa de Asigurări de Sănătate, în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005, nu i se rețin contribuții de asigurări sociale potrivit prevederilor contractului și ale Codului fiscal, dacă persoana în cauză este avocat și are calitatea de membru al Casei de Asigurări a Avocaților. Trebuie stabilit dacă reclamanta a încheiat contractul de asigurare pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate cu casa de asigurări de sănătate în calitate de avocat sau încheierea contractului nu are legătură cu calitatea reclamantei de avocat și de membru al Casei de Asigurări a Avocaților și dacă se află într-o situație de excepție de la obligativitatea reținerii contribuțiilor de asigurări sociale.

În situația în care se va considera că acest contract a fost încheiat de reclamantă fără legătură cu profesia sa și că i se rețin contribuții de asigurări sociale potrivit prevederilor contractului și ale Codului fiscal, soluția instanței ar fi diferită, ținând cont și de circumstanțele litigiului.

În fine, lecturând centralizatoarele privind hotărârile prealabile și recursurile în interesul legii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în materia contenciosului administrativ și litigiilor de muncă, instanța nu a identificat nicio hotărâre privind chestiunea de drept care face obiectul prezentei cauze. V. Punctul de vedere al completului de judecată

Instanța de trimitere a apreciat că pretențiile formulate nu par a fi fondate, având în vedere că Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal prevede, la art. 136, că "Următoarele persoane au calitatea de contribuabili/plătitori de venit la sistemul public de pensii, cu respectarea legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, după caz: (...) e) Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin casele de asigurări de sănătate subordonate, pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2), art. 23 alin. (2) și la art. 32 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare".

Art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 stipulează că "Se pot asigura în sistemul de asigurări sociale de sănătate, pentru a beneficia de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, persoanele fizice, altele decât cele prevăzute la alin. (1), pe bază de contract de asigurare pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate". Totodată, art. 6 alin. (6) din aceeași ordonanță de urgență stabilește că "Pentru a beneficia de concedii și indemnizații, persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) sunt obligate să încheie contractul de asigurare pentru concedii și indemnizații cu casa de asigurări de sănătate la care sunt luate în evidență ca persoane asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în baza declarației fiscale depuse în vederea plății contribuției de asigurări sociale de sănătate potrivit art. 170 alin. (1), art. 174 alin. (6) și art. 180 alin. (2) și (3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. Contractul se înregistrează la casa de asigurări de sănătate și produce efecte de la data înregistrării".

În ceea ce privește contribuțiile care se achită de către avocați, s-au reținut ca fiind relevante prevederile art. 18 alin. (6) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților, în conformitate cu care: "Contribuțiile legale sunt contribuțiile obligatorii și contribuțiile facultative calculate conform prevederilor legale și ale contractului dintre asigurător și asigurat în cazul în care asiguratul alege să contribuie facultativ".

În consecință, se constată că avocații au opțiunea de a încheia contracte de asigurare facultative în scopul creșterii indemnizațiilor în cazul producerii riscurilor asigurate.

Din analiza concertată a dispozițiilor legale expuse reiese că s-ar putea aprecia că avocații au obligația achitării contribuțiilor, în temeiul legii, către propriile case, ce se determină în baza veniturilor realizate, și, de asemenea, au dreptul de a încheia contracte de asigurare facultative prin care să tindă la suplimentarea acestor venituri.

Potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) din același statut, "Prin sintagma «Veniturile realizate din onorarii» prevăzută la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 72/2016 se înțeleg «Veniturile efectiv încasate în luna pentru care se face plata contribuției din care se deduc, după caz, TVA-ul și onorariile retrocedate»."

După cum prevede Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005, cei care nu realizează venituri în baza unui contract individual de muncă sau cei ce nu sunt în șomaj nu sunt asigurați, în mod automat, pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de stat. Dreptul la concedii medicale, pentru cei fără venituri din contracte de muncă sau cei ce nu sunt șomeri, este condiționat de plata unei contribuții de 1% din venitul lunar pe care îl alege fiecare și ce apare în contractul de asigurare.

La o analiză preliminară, reclamanta nu ar fi semnat contractul de asigurare în legătură cu activitatea sa profesională, ci, așa cum s-a menționat în contract, în calitate de asigurat. Dacă s-ar fi semnat contractul într-o altă calitate, acest aspect ar fi fost menționat în contract. VI. Punctul de vedere al părților

Reclamanta a arătat că nu se impune sesizarea instanței supreme, practica identificată fiind unitară.

Pârâta a apreciat că este de acord cu sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Față de conținutul întrebării adresate instanței supreme, nu a fost necesară consultarea instanțelor naționale cu privire la practica judiciară relevantă. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

La nivelul instanței supreme pot prezenta relevanță următoarele: Decizia nr. 33/2023, Decizia nr. 5/2020, Decizia nr. 14/2020, Decizia nr. 70/2018, Decizia nr. 63/2018 și Decizia nr. 36/2017. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Temeiul prezentei sesizări îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ special care se completează cu dispozițiile de drept comun prevăzute de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, așa cum trimite în mod expres art. 4 din ordonanța de urgență.

Procedând la analiza admisibilității sesizării, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile cerute cumulativ de prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, potrivit căruia: "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Pentru atingerea scopului acestui mecanism juridic special de prevenire a jurisprudenței neunitare la nivelul instanțelor naționale, legiuitorul a instituit mai multe condiții de admisibilitate, ce pot fi grupate astfel: - sesizarea să fie formulată în cadrul unui proces dintre cele enumerate, limitativ, la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, aflat în curs de judecată în primă instanță sau în calea de atac; - sesizarea să expună o chestiune dificilă de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; - verificările să releve faptul că asupra chestiunii de drept respective instanța supremă nu a statuat și că aceasta nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Totodată, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă "motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților" [art. 520 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă].

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept dificile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, în practica Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reținut că această cerință de admisibilitate a sesizării se referă la caracterul real și serios al problemei de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție. În acest sens, s-a statuat în mod constant că, în declanșarea procedurii pronunțării unei hotărâri prealabile, trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, pentru înlăturarea oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății.

Analizând îndeplinirea tuturor acestor condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, primordial, că litigiul în care a fost declanșat prezentul mecanism al pronunțării unei hotărâri prealabile nu face parte dintre cele limitativ prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Domeniul de aplicare, așa cum rezultă din art. 1 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cuprinde procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal; de asemenea, ordonanța se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 51/1995, profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în condițiile acestei legi și ale statutului profesiei, iar, conform art. 28 alin. (1) din același act normativ, avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, care dobândește dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidență.

Alin. (1) al art. 30 din Legea nr. 51/1995 statuează că, pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar alin. (2) arată că activitatea desfășurată de avocat în condițiile legii și ale Statutului profesiei de avocat, indiferent de forma și modalitatea de exercitare a profesiei, care generează venituri profesionale, nu poate fi reconsiderată ca activitate dependentă în conformitate cu prevederile din Codul fiscal.

În speță, sesizarea privește un litigiu în care s-a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 24.292 lei cu titlu de contribuții de asigurări sociale, sumă reținută în virtutea calității de avocat pe care o are reclamanta, membru al Casei de Asigurări a Avocaților, astfel că nu este îndeplinită cerința ca litigiul să privească litigii referitoare la stabilirea și/sau plata altor prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice.

Problema antamată de instanța de trimitere, așa cum rezultă din încheierea de sesizare, privește calitatea reclamantei de avocat și de membru al Casei de Asigurări a Avocaților, pretențiile formulate vizând motive care nu au legătură cu plata unor prestații de asigurări sociale în sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Prin urmare, tribunalul, ca primă instanță învestită cu soluționarea acestui litigiu, nu putea sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție cu chestiunea de drept în temeiul prevederilor speciale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, deoarece litigiul dedus spre judecată instanței de trimitere nu se circumscrie acestui domeniu specific de reglementare, instanța nefiind învestită cu judecarea unei cereri privind stabilirea și plata unor drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice.