ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 927/2025

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 6 martie 2024, sub nr. x/245/2024, contestatoarea A a solicitat, în contradictoriu cu intimata Societatea B I.F.N. S.A., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul execuțional înregistrat la Biroul Executorilor Judecătorești C, sub nr. x/2024, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare. În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 719 C. proc. civ.

La data de 26 aprilie 2024, intimata Societatea B I.F.N. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Iași

Prin sentința civilă nr. 17429 din 11 noiembrie 2024, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, în materia executării silite, competența materială și teritorială stabilită de legiuitor este de ordine publică, astfel că instanța necompetentă, sesizată cu contestația la executare, poate invoca din oficiu excepția de necompetență.

Regulile generale de stabilire a competenței teritoriale a instanței care soluționează o contestație la executare se regăsesc în cuprinsul dispozițiilor art. 714 și ale art. 651 C. proc. civ. Însă, față de calitatea specială a contestatoarei debitoare, de grefier în cadrul Judecătoriei Iași, aceasta a apreciat că sunt incidente prevederile art. 127 din actul normativ menționat, care impun sesizarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate.

De asemenea, instanța a reținut că Decizia civilă nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nu este aplicabilă cauzei, întrucât art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. instituie un caz de necompetență teritorială absolută, fiind o normă specială, derogatorie de la dreptul comun.

În consecință, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Galați

Prin sentința civilă nr. 1331 din 11 martie 2025, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care contestația la executare se introduce la instanța de executare.

În cauză, creditoarea Societatea B I.F.N. S.A. a sesizat Judecătoria Iași cu cererea de încuviințare a executării silite împotriva debitoarei A, cunoscând că aceasta exercită funcția de grefier în cadrul instanței respective. Astfel, creditoarea a ales să aibă încredere și să accepte o prezumată imparțialitate obiectivă a Judecătoriei Iași.

Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea civilă nr. 3844 din data de 27 februarie 2024 a Judecătoriei Iași, care a dobândit calitatea de instanță de executare.

De asemenea, instanța a avut în vedere și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și principiul unicității instanței de executare, consacrat cu titlu obligatoriu prin Decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet competent să judece recursul în interesul legii.

Prin urmare, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Iași îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Pe calea contestației la executare, cu care a învestit instanța de judecată, contestatoarea A a dedus judecății actele de executare silită îndreptate împotriva sa, emise în dosarul de executare nr. x/2024 al Biroului Executorilor Judecătorești C. De asemenea, a solicitat suspendarea executării silite demarate în dosarul execuțional menționat.

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., ,,Contestația se introduce la instanța de executare”.

Conflictul negativ de competență dintre Judecătoria Iași și Judecătoria Galați a fost generat de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la normele juridice în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a judeca pricina.

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ,,Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor”.

Prin raportare la acest text normativ, Judecătoria Galați a reținut că instanța de executare, competentă să soluționeze contestația la executare, este cea care a încuviințat executarea silită, respectiv Judecătoria Iași.

Pe de altă parte, Judecătoria Iași a apreciat că această normă juridică, cu caracter general, nu se aplică în speță, întrucât calitatea contestatoarei atrage incidența prevederilor art. 127 C. proc. civ., potrivit cu care ,,(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2 ind. 1) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor”.

Înalta Curte reține că, sub aspectul stabilirii instanței competente din punct de vedere teritorial să judece contestația la executare, în speța dedusă judecății, sunt esențiale următoarele împrejurări, potrivit celor ce succed.

Urmare a cererii formulate de creditoarea Societatea B I.F.N. S.A., s-a demarat executarea silită a debitoarei A, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 1004339 din 17 noiembrie 2022.

Executarea silită împotriva debitoarei a fost încuviințată prin încheierea civilă nr. 3844 din data de 27 februarie 2024 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr. y/245/2024.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Iași, care și-a verificat propria competență, competența de soluționare a contestației la executare revine tot acestei instanțe, potrivit principiului unicității instanței de executare. Acest principiu presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, conform celor prevăzute de art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În acest sens, s-a pronunțat și Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: ,,În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". Astfel, potrivit celor reținute în această decizie, s-a statuat la paragraful 71 că ,,...ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale.”

În speță, câtă vreme nu există o situație de excepție față de care legea să atribuie competența de soluționare altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Iași este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

Referitor la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., se reține că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competență (în favoarea altei instanțe, aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanța competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviințarea executării silite și când, potrivit prevederilor art. 651 alin. (3) din același act normativ, este determinată instanța competentă să soluționeze orice incidente apărute în cursul executării silite.

Neprocedându-se în această modalitate, în speță se opun dezlegările cu caracter obligatoriu conținute în Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021.

Astfel fiind, orice alte aspecte legate de calitatea contestatoarei, pot fi invocate pe alt temei juridic, care să permită, eventual, o prorogare judecătorească, iar nu legală, de competență.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 C. proc. civ.