ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 876/2025

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

I Circumstanțele cauzei.

I.1. Obiectul cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 2 septembrie 2024 pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr. x/315/2024, contestatorul A, în contradictoriu cu intimata B Ltd., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea formelor de executare silită și a executării silite în dosarul execuțional nr. x/2024 al BEJ C, precum și suspendarea executării silite.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și art. 719 C. proc. civ.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul.

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 4396 din 23 octombrie 2024, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere calitatea contestatorului, respectiv aceea de grefier în cadrul Judecătoriei Târgoviște, context în care a apreciat că devin incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., conform cărora dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate celei în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

I.2.2. Prin sentința civilă nr. 1157 din 3 februarie 2025, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, excepție invocată din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Târgoviște, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că, raportat la obiectul cauzei, respectiv contestație la executare, devine aplicabilă norma prevăzută la art. 714 rap. la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., judecătoria competentă fiind instanța de executare, respectiv Judecătoria Târgoviște, aceasta din urmă fiind cea care a încuviințat executarea silită (prin încheierea din 4 iulie 2024 pronunțată în dosarul nr. y/315/2014) ce face obiectul contestației la executare.

De asemenea, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. care consacră principiul unicității instanței de executare, precum și considerentele Deciziei nr. 20/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Totodată, instanța a reținut și faptul că eventuala aplicabilitate a art. 127 C. proc. civ. se poate analiza doar de instanța care încuviințează executarea silită în vederea declinării competenței, în cazul incidenței acestui articol, în momentul procesual al încuviințării executării silite, însă ulterior încuviințării executării silite de către o instanță, nu se va mai analiza incidența acestui articol, instanța care a încuviințat executarea silită rămânând competentă să judece toate incidentele ivite în cursul executării silite, în calitate de instanță unică de executare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare.

Astfel, Judecătoria Târgoviște a apreciat că regula instituită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. este înlăturată de dispoziția specială prevăzută de art. 127 C. proc. civ. având în vedere calitatea contestatorului de grefier în cadrul instanței sesizate cu soluționarea contestației la executare, în timp ce Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că în cauza de față se aplică principiul unicității instanței de executare instituit de art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, prin cererea de executare silită înregistrată la data de 21 iunie 2024 sub nr. x la Biroul Executorului Judecătoresc C, creditoarea B Ltd a solicitat, în contradictoriu cu debitorul A, în temeiul dispozițiilor art. 664 C. proc. civ., încuviințarea începerii executării silite, prin toate formele de executare silită prevăzute de lege (prin înființarea popririi la toate unitățile bancare, executare silită mobiliară, executare silită imobiliară) pentru recuperarea creanțelor decurgând din titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 9300511516899000 din 6 iulie 2005 emis de D IFN S.A.; de asemenea, a solicitat și recuperarea tuturor cheltuielilor ocazionate de executarea silită. A fost format dosarul execuțional nr. x/2024 (fila 1 din dosarul execuțional atașat dosarului Judecătoriei Târgoviște).

Cererea de executare silită a fost înregistrată la data de 1 iulie 2024 pe rolul Judecătoriei Târgoviște, sub nr. y/315/2024.

La termenul de judecată din data de 4 iulie 2024, Judecătoria Târgoviște, prin încheierea nr. 3962, a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de BEJ C, privind pe creditorul B Ltd, și pe debitorul A și a dispus încuviințarea executării silite prin toate modalitățile prevăzute de lege, în dosarul de executare nr. x/2024, în conformitate cu dispozițiile din titlul executoriu - contractul de credit nr. 9300511516899000 din data de 06.07.2005, pentru o creanță constând în 3056.33 lei (2291 lei debit principal, 16.24 lei dobândă aferentă creditului acordat, 749.09 lei comision bancar restant).

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 2 septembrie 2024, sub nr. x/315/2024, contestatorul A a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare emise în dosarul nr. x/2024 al BEJ C, solicitând anularea formelor de executare silită și a executării silite, precum și suspendarea executării silite.

La termenul de judecată din data 23 octombrie 2024, în dosarul nr. x/315/2024, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a invocat-o din oficiu, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, apreciind că această instanță este competentă având în vedere că A, contestatorul, este grefier în cadrul Judecătoriei Târgoviște.

Față de situația de fapt expusă și având în vedere obiectul cererii deduse judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația la executare este, în principal, un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silită, o plângere specifică acestei proceduri, prin care se obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori, uneori, chiar și anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.

Instanța competentă să soluționeze contestația la executare este, potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare care, în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Norma care reglementează competența de soluționare a contestației la executare propriu-zisă are caracter imperativ. Art. 651 alin. (1) C. proc. civ. nu reglementează un caz de competență teritorială alternativă, criteriile cuprinse în teza a doua a textului fiind subsidiare primului, activându-se numai în cazul în care cel dintâi criteriu nu este operabil, nefiind așadar, de natură să transforme norma de competență teritorială exclusivă într-o normă de competență teritorială alternativă, la alegerea părților.

Cererea de suspendare a executării silite poate fi formulată odată cu contestația la executare sau prin cerere separată, ea având caracter incidental față de contestația la executare, potrivit art. 30 alin. (6) C. proc. civ. și se înregistrează în același dosar cu contestația la executare.

Instanța competentă să soluționeze cererea de suspendare a executării silite este instanța care are aptitudinea de soluționare a contestației la executare în sensul dat de art. 651 alin. (3) cu referire la art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

În cazul de față, instanța de executare este cea care a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 9300511516899000 din 6 iulie 2005 emis de D IFN S.A.

Astfel, o dată ce o anumită instanță a încuviințat executarea silită, instanța de executare a fost deja stabilită prin efectul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite (în speța de față, încheierea nr. 3962 din 4 iulie 2024 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. y/315/2024).

Scopul urmărit de legiuitorul noului Cod de procedură civilă a fost acela de a asigura, în principiu, unicitatea instanței de executare, pentru a elimina procedurile paralele și contrazicerile între hotărârile judecătorești pronunțate în cadrul acestora.

Dacă s-ar proceda la stabilirea competenței de soluționare în favoarea unei alte instanțe decât cea care a încuviințat executarea silită s-ar ajunge la încălcarea principiului unicității instanței de executare, principiu ce rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Deși executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare (art. 622 alin. (2) C. proc. civ.) prin cererea formulată de creditor, totuși, încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării.

Drept urmare, elementul care condiționează sine qua non întreaga fază procesuală execuțională este procedura încuviințării executării silite.

Or, așa cum s-a reținut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021), încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, o dată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Pe cale de consecință, instanța supremă a statuat prin decizia anterior amintită că „ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.”

Tot Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat, prin Decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/1/2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 135 din 10 februarie 2022) că, ulterior dezlegărilor date prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanțele de judecată nu vor mai putea face abstracție de considerentele care au justificat pronunțarea acestei decizii menite să unifice jurisprudența divergentă existentă anterior în ceea ce privește determinarea instanței de executare (paragraful 68).

Ca atare, Deciziile nr. 20/2021 și nr. 27/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii sunt aplicabile în cauza pendinte, întrucât ele stabilesc instanța competentă pentru orice incident intervenit în cursul executării silite, cum este și cazul contestației la executare.

În ceea ce privește aprecierea instanței Judecătoriei Târgoviște referitoare la incidența competenței prevăzute de dispozițiile art. 127 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în considerarea caracterului facultativ al competenței prevăzute de aceste dispoziții legale, opțiunea putea fi exercitată cu ocazia stabilirii instanței de executare. Or, de vreme ce creditoarea (B Ltd) nu a uzat de prevederile art. 127 C. proc. civ., alegând să introducă cererea de încuviințare a executării silite pe rolul Judecătoriei Târgoviște, se înțelege că a ales să aibă încredere și să accepte o prezumată imparțialitate obiectivă a acelei instanțe, renunțând la facultatea oferită de legiuitor de a se adresa unei instanțe de același grad dintr-o curte de apel învecinată.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 714 alin. (1) și art. 719 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2024 al BEJ C este Judecătoria Târgoviște, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 aprilie 2025.