ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 875/2025

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

I.1. Obiectul cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 6 februarie 2025, sub numărul x/314/2025, executorul judecătoresc A a solicitat, la cererea creditoarei B IFN S.A., încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit la distanță nr. 0302 - 4495 din 13.05.2024 privind pe debitoarea C, pentru recuperarea sumei de 11.124 lei, la care se adaugă dobânzile, comisioanele și alte sume prevăzute în titlul executoriu sau datorate în baza legii, ce vor fi calculate până la data achitării integrale și cheltuielile prilejuite de executarea silită.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 666 C. proc. civ.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul.

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 904 din 14 februarie 2025, Judecătoria Suceava – Secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Suceava a debitoarei C.

I.2.2. Prin sentința civilă nr. 3709 din 12 martie 2025, Judecătoria Iași – Secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de instanță din oficiu și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. se aplică în situația în care grefierul are calitatea de reclamant. În cauză însă, doamna grefier C are calitatea de debitor, situație în care dreptul de a alege aparține reclamantului (respectiv creditoarea B IFN S.A.), care poate opta fie pentru instanța de executare competentă teritorial potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., fie pentru o instanță de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Suceava.

Or, creditoarea a optat pentru instanța de executare competentă teritorial (instanța de executare de la domiciliul debitoarei), iar după exercitarea dreptului de opțiune, instanța nu are posibilitatea de a pune în discuție necompetența teritorială.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, în raport cu interpretarea și aplicarea diferită a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Suceava a considerat că, față de calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Suceava a debitoarei C, dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ. impun sesizarea unei instanțe de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, în timp ce Judecătoria Iași a apreciat că în prezenta cauză dreptul de a alege instanța competentă aparține creditoarei B IFN S.A.

Înalta Curte mai constată că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit la distanță nr. 0302-4495 din 13.05.2024 privind pe debitoarea C, pentru recuperarea sumei de 11.124 lei, la care se adaugă dobânzile, comisioanele și alte sume prevăzute în titlul executoriu sau datorate în baza legii, ce vor fi calculate până la data achitării integrale și cheltuielile prilejuite de executarea silită.

Cât privește competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, aceasta aparține instanței de executare, potrivit dispozițiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ. Conform art. 651 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., „(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător. (2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare”.

Așadar, în procedura executării silite, dispozițiile legale anterior evocate determină instanța de executare ca fiind, de regulă, judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

În cauza pendinte, învestită cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, Judecătoria Suceava și-a declinat competența, motivat de faptul că sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ., debitoarea având calitatea de grefier în cadrul instanței sale.

În această situație, Înalta Curte observă că în mod greșit Judecătoria Suceava și-a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare executare silită reținând aplicabilitatea dispozițiilor legale mai sus arătate și calitatea de grefier a debitoarei C la acea instanță, întrucât atunci când respectiva calitate îl vizează pe cel împotriva căruia este formulată cererea, încrederea în imparțialitatea obiectivă a instanței este lăsată de legiuitor la aprecierea exclusivă a reclamantului, iar nu și a instanței de judecată.

Astfel, dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. reglementează o competență facultativă pentru situația în care judecătorul (procurorul, asistentul judiciar, grefierul) este parte pârâtă în litigiu. În ipoteza acestui text de lege legiuitorul a prevăzut că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece pricina, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în circumscripția căreia se află instanța care ar fi competentă potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului poate, ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul oferit de lege.

În speța pendinte, creditoarea a ales să introducă cererea chiar la instanța la care debitoarea împotriva căreia se îndreaptă își desfășoară activitatea. Or, având în vedere că a încheiat contractul de împrumut ce reprezintă titlul executoriu în baza căruia a pornit executarea, se prezumă faptul că aceasta cunoaște datele personale ale debitoarei, inclusiv cele referitoare la profesia și locul de muncă ale acesteia, precum și că a acționat în cunoștință de cauză. Prin urmare, creditoarea a ales să aibă încredere în instanța sesizată, renunțând astfel la dreptul conferit de dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., de a se adresa unei instanțe de același grad dintr-o curte de apel învecinată.

Or, câtă vreme a făcut această alegere, creditoarea nu mai poate reveni asupra ei. De asemenea, nici instanța de judecată nu poate interveni asupra alegerii făcute de creditoare și să dispună din oficiu declinarea competenței.

În contextul expus, prin aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. și ale art. 127 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., Judecătoriei Suceava îi revine competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite, ca instanță în circumscripția căreia se află domiciliul debitoarei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea având ca obiect încuviințare executare silită este Judecătoria Suceava, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 aprilie 2025.